#panza

• acvifer — Formațiune geologică subterană poroasă ori fisurată (alcătuită din nisipuri, pietrișuri, calcare sau gresii) permeabilă, capabilă să stocheze și să transmită cantități semnificative de apă potabilă ori industrială, alimentând izvoarele și fântânile; ca adjectiv, descrie un strat terestru care conține sau conduce apă. Acest rezervor structural subteran joacă un rol critic în circuitul hidrologic și asigurarea resurselor de apă ale planetei.
• albi — A (se) face alb, a vopsi, a spăla ori a curăța intens o suprafață sau o pânză pentru a-i reda culoarea imaculată; a căpăta fire de păr cărunte din cauza bătrâneții ori a stresului. Ca adjectiv, reprezintă forma de masculin plural pentru alb. Ca substantiv masculin plural (substantivizat), îi desemnează istoric pe membrii forțelor contrarevoluționare din Războiul Civil Rus, în opoziție cu 'roșii'.
• albici — A face să devină alb sau mai alb; a albi o pânză, un perete sau un obiect oarecare prin spălare, expunere la soare ori aplicare de var. În sens figurat, se referă la acțiunea de a limpezi, a curăța sau a purifica o situație ori o imagine publică.
• albicit — Care a fost supus procesului de albicire; transformat în alb, înălbit sau curățat prin metode empirice ori industriale. Descrie o suprafață sau un material care și-a pierdut nuanța întunecată sau naturală, devenind imaculat sau considerabil mai deschis la culoare.
• albiit — Formă arhaică sau regională pentru albit; care a fost făcut alb, înălbit sau decolorat prin procedee empirice ori prin acțiunea timpului. Descrie haine, pânzeturi sau elemente ale naturii care prezintă o nuanță deschisă, curată.
• albina — A face să devină alb, a albi sau a se înălbi; a căpăta o nuanță deschisă ori palidă. Este o variantă dialectală secundară pentru procesul clasic de albire al pânzeturilor sau al pereților prin utilizarea varului.
• albinat — Care a fost făcut alb sau care s-a înălbit; decolorat parțial prin metode tradiționale ori expunere prelungită la factori de mediu; care a căpătat o nuanță deschisă, palidă, lipsită de strălucire brută.
• alcam — Denumire regională rară folosită în trecut în anumite zone ale țării pentru un tip de pânză grosieră, țesătură de casă sau material textil simplu utilizat la confecționarea sacilor ori a hainelor de lucru rezistente. Termenul s-a păstrat izolat în vocabularul arhaic al meșteșugarilor textili sau în inventarele gospodărești vechi.
• alciuire — Acțiunea de a alciui și rezultatul ei; procesul rudimentar de fasonare, tăiere sau finisare a marginilor unei piese de lemn ori ale unui material textil tradițional. Acest termen tehnic regional definește munca fizică manuală depusă în atelierele rurale din Carpați.
• alohton — Care s-a format sau a provenit din altă parte decât locul actual de depunere sau de existență; element (masă de roci, mineral, specie de plantă ori animal) străin de mediul local în care este integrat. În geologie, definește pânze de șariaj ori sedimente transportate de la distanțe mari de forțele tectonice sau de apă, iar în ecologie desemnează o specie introdusă într-un biotop diferit de arealul său nativ.
• altostratus — Gen de nori de altitudine medie (situați între 2000 și 6000 de metri), caracterizați printr-o pânză sau un strat noros uniform, striat ori fibros, de culoare cenușie sau albăstruie, care acoperă parțial sau total cerul, lăsând să se întrevadă Soarele ori Luna ca printr-o sticlă mată, fără a genera fenomenul de halou.
• alvălucă — Formă regională sau arhaism lexical rar întâlnit în subdialectele limbii române, utilizat pentru a descrie o fâșie îngustă de pânză, o panglică textilă simplă, un element de ornament popular sau o mică decorațiune vestimentară tradițională; variantă feminină strâns legată de termenul 'alvăluc'.
• anasâna — Termen regional sau arhaic rar ce desemnează o fâșie lungă de pânză, un ștergar tradițional, o legătură de cap sau un batic utilizat în portul popular din anumite zone etnografice. În sens contextual sau derivat din graiurile locale, cuvântul se poate referi și la o fâșie îngustă de material folosită ca element structural pentru tivirea, întărirea sau legarea marginilor unor obiecte textile gospodărești.
• anasâni — Forma de plural a substantivului regional anasână; fâșii lungi de pânză, ștergare tradiționale, legături de cap sau baticuri utilizate în portul popular din anumite zone etnografice. În contextul meșteșugurilor casnice vechi, termenul definește acele benzi sau bucăți de material textil folosite structural în gospodărie pentru tivirea, întărirea ori decorarea marginilor unor țesături mai mari.
• anasin — Formă regională singulară, întâlnită în anumite graiuri din nordul spațiului românesc, pentru substantivul anasână; fâșie lungă de pânză albă, ștergar tradițional de casă, legătură decorativă de cap sau batic purtat de femei în componența portului popular. În contextul meșteșugurilor casnice, piesa servea ca element structural sau funcțional utilizat în gospodărie pentru tivirea, întărirea ori legarea strânsă a marginilor unor țesături mari.
• anasini — Forma de plural a substantivului regional anasin (sau variantă pentru anasâni); fâșii lungi de pânză, ștergare tradiționale sau legături textile utilizate în gospodăria țărănească ori în portul popular. În contextul prelucrării textilelor vechi, cuvântul desemnează acele bucăți de material folosite ca elemente structurale de legătură sau decorațiune marginală pentru piesele de îmbrăcăminte tradiționale.
• antimis — Pânză de ins sau mătase, de formă dreptunghiulară, pe care este imprimată scena punerii în mormânt a lui Iisus Hristos și în care sunt cusute părticele din sfinte moaște, sfințită de episcop și absolut obligatorie pentru oficierea Sfintei Liturghii în bisericile ortodoxe. În sens structural și liturgic, reprezintă delegarea autorității ierarhice directe oferite de episcop preotului slujitor pentru a săvârși tainele.
• antimisă — Variantă regională, formă flexionară populară sau alterare nominală la feminin pentru substantivul antimis, utilizată în anumite comunități istorice pentru a desemna aceeași pânză liturgică sfințită necesară slujirii la altar; structural, păstrează aceeași funcționalitate simbolică și canonică în cadrul cultului religios.
• ardalîc — Termen arhaic de origine turcă utilizat istoric în Țările Române pentru a desemna un tip de pânză rară, aspră, din bumbac sau in, folosită ca dublură, căptușeală structurală pentru haine ori ca material pentru saci și ambalaje rudimentare. În sens extins, cuvântul descrie un obiect textil de slabă calitate, o țesătură simplă confecționată în gospodărie sau obținută prin comerțul balcanic, utilizată în activitățile logistice ori casnice ale vremii.
• ardoan — Formă regională rară întâlnită în anumite graiuri vestice pentru a descrie un tip de pânză brută sau postav masiv, închis la culoare, utilizat structural în trecut la confecționarea hainelor țărănești de iarnă sau a sacilor rezistenți de moară.