#notar

• adnotare — Acțiunea de a adnota și rezultatul ei; însemnare, notă, observație sau comentariu explicativ scris pe marginea unui text ori la subsolul unei pagini pentru a clarifica, completa sau interpreta o informație. Reprezintă un instrument filologic și didactic esențial în studiul critic al documentelor sau în organizarea structurală a materialelor de studiu.
• adnotație — Notă, însemnare explicativă, glosă sau scurt comentariu critic scris pe marginea unui text, manuscris ori document istoric pentru a clarifica un termen, un pasaj sau contextul operei; rezultatul acțiunii de a adnota. În lingvistica computațională, desemnează o etichetă structurală atașată unei unități de text pentru a-i atribui un sens formal.
• afidavit — Declarație scrisă pe proprie răspundere, semnată în mod voluntar de către o persoană numită deponent și certificată ori autentificată de o autoritate legală împuternicită, cum ar fi un notar public sau un magistrat. Acest document servește ca probă juridică preliminară sau probatoriu oficial în cadrul sistemelor de drept de tip Common Law, deponentul asumându-și consecințele penale ale sperjurului în cazul în care datele prezentate se dovedesc a fi false.
• alipuire — Acțiunea de a alipi și rezultatul ei; operațiunea juridică și tehnică prin care două sau mai multe imobile învecinate, înscrise în cărți funciare distincte, sunt unite într-un singur corp de proprietate din punct de vedere cadastral. În sens urbanistic, procesul permite comasarea parcelelor de teren în scopul realizării unui proiect de construcție unitar, respectând reglementările legale privind planul urbanistic zonal sau general.
• Anonymus — Nume generic atribuit unui autor, cronicar sau scrib al cărui nume real rămâne necunoscut ori nedocumentat în izvoarele istorice. În contextul istoriografiei central-europene și românești, termenul face referire adesea la notarul regelui Béla al III-lea al Ungariei, autorul cronicii Gesta Hungarorum, operă fundamentală care atestă existența primelor formațiuni statale românești (conduse de Glad, Gelou și Menumorut) în spațiul intracarpatic.
• anotare — Acțiunea de a anota și rezultatul ei; proces structural prin care se adaugă note explicative, etichete metadate, comentarii sau interpretări critice unui text, unui document sau unui set de date brute (imagini, audio, video). În învățarea automată și inteligența artificială, acest proces este esențial pentru crearea seturilor de date de antrenament, permițând algoritmilor să recunoască modele, obiecte sau structuri gramaticale specifice.
• autentic — Care constituie o realitate incontestabilă, a cărui origine, proveniență sau autor este absolut certă și verificată; original, veritabil, neîndoielnic. În sens juridic, se referă la un act sau document legalizat, redactat și solemnizat de un funcționar public autorizat, de regulă un notar, conform formelor cerute de lege. Din punct de vedere existențialist, descrie un mod de viață fidel propriei conștiințe, refuzând conformismul.
• autentica — A stabili, a constata sau a certifica în mod oficial și legal originalitatea, valabilitatea ori exactitatea unui act, a unui document sau a unei opere de artă; a învesti un înscris cu formă autentică prin proceduri notariale sau administrative specifice, conferindu-i acestuia autoritate publică și forță executorie.
• autenticare — Acțiunea de a autentica sau de a valida din punct de vedere juridic ori tehnic; procedură legală prin care un notar ori un funcționar public recunoaște oficial originalitatea unui act sau document. În informatică, reprezintă procesul de verificare a identității unui utilizator, a unui dispozitiv ori a unui sistem digital (prin parole, tokenuri sau date biometrice) pentru a-i acorda dreptul de acces la resurse protejate.
• autenticat — Care a fost supus procesului de autenticare; înscris, document sau contract legalizat de către un notar public ori de o autoritate abilitată, dobândind forță juridică. În context digital, descrie starea unui utilizator, a unei sesiuni sau a unui dispozitiv a cărui identitate a fost verificată cu succes de către un server de securitate, permițându-i operarea în rețea.
• autenticiza — Variantă lexicografică mai puțin frecventă sau arhaică pentru verbul 'a autentica' sau 'a autentifica'; acțiunea de a conferi formă autentică unui înscris, de a legaliza ori de a certifica valabilitatea juridică și originalitatea unui document în fața unei autorități publice competente.
• autenticizare — Acțiunea de a autenticiza sau rezultatul ei; variantă lexicografică mai puțin frecventă ori arhaică pentru procesul de autenticare sau autentificare, reprezentând modalitatea juridică și formală prin care un înscris ori un document privat este învestit cu autoritate publică în fața unui magistrat sau a unui notar public.
• autenticizat — Care a fost supus procesului de autenticizare; înscris sau document legalizat ori certificat în mod oficial de o autoritate publică competentă. Reprezintă o variantă sinonimică rară pentru termenul uzual 'autenticat' ori 'autentificat'.
• autentifica — A demonstra, a certifica sau a recunoaște în mod oficial originalitatea, valabilitatea ori identitatea unui lucru, a unui document sau a unei persoane; a efectua operațiunile legale necesare în fața unui notar pentru a învesti un înscris cu autoritate publică. În informatică, reprezintă acțiunea unui sistem de a verifica acreditările unui utilizator (parolă, date biometrice) sau acțiunea utilizatorului de a se conecta într-un cont securizat.
• autentificat — Care a fost supus procesului de autentificare sau autentifică; înscris, document ori contract învestit cu formă oficială și legalizat de către un notar public sau o autoritate competentă. În informatică, descrie starea unui utilizator sau a unui dispozitiv a cărui identitate și drepturi de acces au fost verificate cu succes în interiorul unei rețele securizate, permițându-i operarea datelor.
• autentificație — Variantă lexicografică învechită, rară sau regională pentru termenul 'autentificare'; acțiunea de atestare oficială a originalității unui înscris ori document istoric privat, realizată conform unor formule administrative sau notariale de tip vechi.