#mita

• abnormitate — Starea, calitatea sau caracterul a ceea ce este abnorm; o abatere evidentă de la normă, regulă sau de la starea naturală și obișnuită a lucrurilor. În scrierile academice sau filosofice mai vechi, termenul este utilizat ca o variantă livrescă a substantivului „anormalitate”.
• abori — Formă verbală arhaică, regională sau populară utilizată ca variantă fonetică veche pentru 'a borî' (a vomita, a vărsa); (reflexiv sau intranzitiv) a elimina pe gură, în mod violent și involuntar, conținutul stomacului din cauza unei stări de greață, intoxicație sau indigestie acută; (în sens figurat și peiorativ) a exprima verbal, cu vulgaritate sau furie, idei respingătoare ori insulte grele.
• aborire — Acțiunea de a abori (a vomita, a vărsa) și rezultatul ei, folosită ca o variantă fonetică arhaică sau regională pentru substantivul verbal 'borâre'; procesul fiziologic de eliminare violentă și involuntară a conținutului gastric prin cavitatea bucală; (în sens figurat, peiorativ) acțiunea de a revărsa insulte, vulgarități sau vorbe grele într-un mod necontrolat.
• aborit — Formă arhaică, regională sau populară utilizată ca variantă fonetică veche pentru participiul trecut 'borât'; indică acțiunea finalizată a verbului a abori (a vomita), descriind un conținut gastric expulzat sau, ca adjectiv, un obiect murdărit cu vomă ori o persoană epuizată fizic în urma unor crize repetate de vărsături.
• acasă — În, spre sau la propria locuință sau cămin; în spațiul domestic privat asociat cu rezidența permanentă a unei persoane. Dincolo de sensul pur geografic sau locativ de adăpost, termenul poartă o încărcătură psihologică și culturală profundă, definind un refugiu al intimității, securității emoționale, stabilității și apartenenței identitare, fiind legat adesea de locul natal sau de comunitatea de origine a individului.
• acrocianoză — Afecțiune circulatorie periferică cronică și nedureroasă, caracterizată prin colorarea albăstruie sau lividă a extremităților corpului (mâini, degete, picioare), însoțită de transpirație rece și hipotermie locală. În context clinic, această disfuncție structurală este cauzată de spasmul arteriolelor mici combinat cu dilatarea compensatorie a venulelor capilare, fiind accentuată de expunerea la temperaturi scăzute sau de stres emoțional.
• acrodermatită — Afecțiune dermatologică inflamatorie, cronică sau acută, localizată exclusiv sau predominant la nivelul extremităților corpului (mâini, picioare, degete). În context clinic, această disfuncție structurală se manifestă prin leziuni cutanate, eritem, descuamare sau vezicule, fiind adesea asociată cu infecții bacteriene (cum ar fi în boala Lyme), tulburări metabolice congenitale (acrodermatită enteropatică) sau reacții autoimune severe.
• acrodinie — Sindrom clinic complex structural, caracterizat prin dureri intense, eritem, tumefiere, parestezii și descuamare la nivelul mâinilor și picioarelor, însoțit adesea de tulburări neuropsihice severe (iritabilitate, insomnie) și tahicardie. În context medical, această disfuncție neurologică și vasculară afectează cu precădere copiii și este cauzată din punct de vedere etiologic de intoxicația cronică cu mercur.
• acrodistrofie — Afecțiune cronică structurală caracterizată prin alterarea troficilor și degenerarea progresivă a țesuturilor de la nivelul extremităților corpului (mâini, picioare, oasele degetelor). În context clinic, această tulburare metabolică și neurologică severă se manifestă frecvent prin ulcerații cutanate recidivante, resorbție osoasă distală și distrugerea filetelor nervoase periferice, fiind strâns legată de polineuropatii ereditare sau tulburări circulatorii distale.
• acroeritroză — Afecțiune circulatorie periferică caracterizată prin colorarea intensă, roșiatică sau purpurie, persistentă și adesea simetrică a extremităților corpului (mâini, picioare, degete). În context clinic, această disfuncție structurală este provocată de o dilatare permanentă a plexurilor capilare și arteriolare distale, fiind frecvent însoțită de o senzație de căldură locală, parestezii sau edem ușor, intensificate de ortostatism prelungit sau căldură.
• acroestezie — Creștere anormală și patologică a sensibilității tactile, termice sau dureroase localizată exclusiv la nivelul extremităților corpului (mâini, degete, picioare). În context clinic, această disfuncție neurologică structurală se manifestă prin senzații exagerate sau neplăcute (hiperestezie distală) provocate de stimuli minori, fiind asociată cu iritarea nervilor periferici, neuropatii incipiente sau tulburări circulatorii locale.
• acrogerie — Afecțiune congenitală structurală rară caracterizată prin îmbătrânirea prematură, atrofia severă și pierderea țesutului adipos subcutanat localizate exclusiv la nivelul extremităților (mâini și picioare). În context clinic, acest sindrom (cunoscut ca sindromul Gottron) se manifestă prin piele subțire, ridată și translucidă prin care se observă rețeaua vasculară, falange scurte și un aspect îmbătrânit al membrelor, fiind adesea corelat cu defecte ale țesutului conjunctiv.
• acromegal — Care suferă de acromegalie; caracterizat prin dezvoltarea excesivă și disproporționată a extremităților corpului (mâini, picioare, oasele feței, nas, mandibulă) din cauza hipersecreției patologice de hormon de creștere (somatotrop) după închiderea cartilajelor de conjugare. Ca substantiv, desemnează un individ de sex masculin diagnosticat clinic cu această afecțiune neuroendocrină cronică, declanșată cel mai frecvent de un adenom hipofizar.
• acromelalgie — Sindrom clinic rar caracterizat prin episoade paroxistice de durere intensă cu caracter de arsură, roșeață pronunțată (eritem) și temperatură locală crescută la nivelul extremităților (mâini și picioare). Simptomele sunt declanșate de obicei de expunerea la căldură sau de efort fizic și sunt provocate de o tulburare vasomotorie a microcirculației periferice.
• acromicrie — Condiție clinică patologică rară, considerată opusul acromegaliei, caracterizată prin dimensiunile neobișnuit de mici și dezvoltarea insuficientă a extremităților corpului (mâini, picioare, oasele feței). Acest sindrom structural este provocat cel mai adesea de disfuncții hipofizare congenitale, leziuni ale diencefalului sau tulburări severe de secreție ale hormonilor trofici în perioada de creștere.
• acromiotonie — Condiție fiziopatologică caracterizată printr-o stare de hipertonie musculară accentuată, rigiditate sau contractură musculară persistentă localizată strict la nivelul extremităților corpului (mâini și picioare). Acest fenomen neuromuscular complex reflectă o perturbare structurală a reflexelor miotatice, fiind întâlnit de obicei în cadrul unor afecțiuni piramidale sau extrapiramidale, leziuni ale trunchiului cerebral ori tulburări neuro-motorii centrale.
• acronevroză — Termen clinic general ce desemnează un grup de afecțiuni sau tulburări neurologice funcționale, de natură vasomotorie și trofică, localizate exclusiv la nivelul extremităților corpului (mâini și picioare). Această manifestare neuromusculară structurală cuprinde sindroame precum boala Raynaud, acrocianoza sau eritromelalgia, fiind caracterizată prin crize de paloare, cianoză, dureri intense, parestezii și modificări locale ale temperaturii cutanate, fără o leziune organică distructivă inițială a vaselor.
• acroo — Variantă grafică alternativă sau eroare morfologică secundară pentru elementul prim de compunere savantă 'acro-' (provenit din grecescul akros - extremitate, vârf, poziție superioară). Acest prefixoid este utilizat rarisim în încercările de adaptare etimologică din terminologia medicală sau botanică internațională pentru a indica legătura structurală cu organele distale ori fenomenele care se dezvoltă la extremități.
• acropahidermie — Condiție clinică patologică rară, congenitală sau dobândită, caracterizată prin îngroșarea hipertrofică simetrică a pielii și a țesuturilor moi de la nivelul extremităților (mâini și picioare), asociată adesea cu deformări osteoarticulare subperiostale ale falangelor. Acest fenomen structural sever afectează elasticitatea cutonată și mobilitatea articulară fină, manifestându-se frecvent în cadrul unor sindromuri neuroendocrine complexe, cum ar fi pahidermoperiostoza (sindromul Touraine-Solente-Golé), ori ca reacție paraneoplazică secundară în afecțiunile pulmonare cronice.
• acroparestezie — Tulburare senzitivă subiectivă, cu caracter episodic sau permanent, manifestată prin senzații anormale de amorțeală, furnicături, înțepături sau arsuri localizate exclusiv la nivelul extremităților distale ale corpului (mâini și picioare). Acest fenomen neurologic structural reflectă o iritație sau o compresie a fibrelor nervoase periferice, fiind un simptom cardinal în sindromul de tunel carpian, în neuropatiile periferice metabolice (precum cea diabetică) sau în tulburările vasomotorii funcționale.