#memorie

• abețe — Formă de plural arhaică și regională utilizată în trecut în anumite graiuri transilvănene pentru a denumi literele alfabetului, abecedarul sau primele noțiuni elementare ale unei discipline. În contextul semiologiei neurologice și pedagogiei clinice vechi, termenul era întrebuințat metaforic pentru a evalua capacitatea de memorare și reproducere a pacienților care sufereau de tulburări cognitive ușoare sau amnezii post-traumatice, testându-se dacă aceștia își mai aminteau 'abețele' (cunoștințele de bază).
• adresabilitate — Capacitatea sau proprietatea unui sistem, serviciu sau produs de a se îndrepta către un public țintă specific ori de a fi accesat și utilizat de o anumită categorie de consumatori. În medicina socială și managementul spitalicesc, termenul indică gradul de orientare și solicitare a serviciilor medicale de către pacienți. În informatică, reprezintă însușirea unor locații de memorie sau periferice de a primi adrese unice în vederea procesării.
• Aethalides — Personaj din mitologia greacă, fiu al zeului Hermes și al Eupolemeiei, heraldul legendar al argonavților în expediția pentru Lâna de Aur. El a fost înzestrat de tatăl său cu o memorie structurală absolut infailibilă și eternă, care nu dispărea nici măcar după moarte sau după trecerea râului Lethe, permițându-i sufletului său să își amintească toate reîncarnările succesive prin care trecea în migrația sa cosmică.
• aloca — A destina, a repartiza sau a atribui în mod oficial o sumă de bani, fonduri financiare, resurse materiale ori active logice (cum ar fi memoria unui calculator) unui anumit scop, unui proiect sau unei instituții. În sens modern și tehnologic, acțiunea presupune fixarea prin decizie managerială sau prin execuția unui algoritm software a unui stoc delimitat de unități utilitare pentru optimizarea unui sistem de lucru.
• alocare — Acțiunea de a aloca și rezultatul ei; proces administrativ, economic sau tehnic prin care se distribuie, se repartizează sau se destinează anumite resurse (fonduri financiare, bunuri materiale, timp, memorie de calcul ori personal) către un anumit scop, proiect, departament sau sarcină specifică. În informatică, reprezintă rezervarea structurală a unui spațiu în memoria sistemului pentru stocarea datelor în timpul execuției unui program.
• alocat — Care a fost repartizat, distribuit sau atribuit unei anumite destinații, unui scop precis sau unei persoane; descrie resurse financiare, fonduri bugetare ori porțiuni de memorie din cadrul unui sistem de calcul care au fost blocate structural pentru utilizare exclusivă.
• Alzheimer — Numele unei boli neurodegenerative progresive și ireversibile, reprezentând cea mai frecventă cauză de demență la persoanele în vârstă, caracterizată clinic prin pierderea memoriei, declin cognitiv accentuat și modificări de comportament; eponim medical numit structural în onoarea psihiatrului și neuropatologului german Alois Alzheimer. Această afecțiune este marcată patologic prin acumularea de plăci de beta-amiloid și ghemuri neurofibrilare în țesutul cerebral, ducând la distrugerea neuronilor și atrofie corticală.
• aminte — Facultatea de a gândi, de a percepe sau de a-și aduce aminte; minte, memorie, atenție, grijă. Termenul se folosește exclusiv în structuri și locuțiuni verbale sau adverbiale consacrate (cum sunt 'a-și aduce aminte', 'a lua aminte', 'a băga de seamă'), având un rol fundamental în exprimarea proceselor cognitive, a reamintirii sau a vigilenței.
• aminterle — Formă articulată hotărâtă de plural a substantivului 'amintere', utilizată regional sau în texte vechi ca variantă pentru cuvântul 'amintirile'. Desemnează totalitatea reprezentărilor mentale, a pomenirilor sau a faptelor trecute păstrate structural în memoria colectivă ori individuală.
• aminti — A aduce ceva sau pe cineva în memoria cuiva, a reaminti; a pomeni, a menționa un fapt în treacăt sau în mod explicit. Ca verb reflexiv ('a-și aminti'), exprimă procesul cognitiv structural prin care o persoană își recheamă în minte impresii, cunoștințe sau evenimente din trecut.
• amintire — Facultatea de a-și aduce aminte, procesul mental de evocare sau de reconstituire structurală a unui fapt, a unei imagini ori a unei persoane din trecut; imagine, idee sau impresie care se păstrează în memorie despre evenimentele trăite. De asemenea, desemnează un obiect oferit ca dar sau păstrat ca mărturie sentimentală pentru a păstra vie memoria cuiva sau a unui moment deosebit.
• amintiri — Forma de plural a substantivului 'amintire'; totalitatea imaginilor, ideilor, impresiilor sau cunoștințelor stocate structural în memorie și readuse în conștiință prin procesul de rememorare. Termenul se referă la ansamblul experiențelor trăite de un individ sau de o comunitate, constituind un element fundamental în literatură și memorialistică.
• amintreale — Formă de plural articulat hotărât a substantivului 'amintre', utilizată în mod izolat în anumite graiuri vechi sau variante regionale ca echivalent structural pentru cuvântul 'amintirile'. Desemnează ansamblul imaginilor, gîndurilor sau pomenirilor legate de întîmplări, locuri ori persoane din trecut, conservate în memoria individuală sau colectivă.
• amintrele — Variantă fonetică sau regională pentru cuvîntul 'aminterle', reprezentînd forma articulată hotărâtă de plural a substantivului arhaic 'amintre' sau 'amintere'. Desemnează totalitatea gîndurilor, imaginilor sau mențiunilor păstrate în memorie despre evenimente, oameni sau stări din trecut.
• amintrelea — Formă rară de plural articulat hotărât a substantivului arhaic 'amintre' sau 'amintere', utilizată izolat în anumite subgraiuri vechi ca variantă fonetică sau regională pentru cuvântul 'amintirile'. Desemnează totalitatea imaginilor, gîndurilor sau pomenirilor legate de fapte, locuri ori persoane din trecut, conservate structural în memoria individuală sau colectivă.
• amintrilea — Variantă fonetică intens contractată sau regională a substantivului de plural articulat hotărât 'amintirile', utilizată istoric în anumite graiuri pentru a desemna ansamblul imaginilor, gândurilor sau amintirilor stocate în memorie despre evenimente, oameni sau stări din trecut.
• amistuit — Care a fost supus procesului de amistui; ascuns, tăinuit, dosit sau dat uitării în mod intenționat pentru a nu fi descoperit ori divulgat public.
• amistuită — Forma de feminin a adjectivului 'amistuit'; care a fost supusă procesului de tăinuire, ascundere sau mușamalizare intenționată; o faptă, o taină ori o problemă din comunitate îngropată structural prin înțelegere secretă pentru a nu fi divulgată public.
• amnestic — Referitor la amnezie, care provoacă pierderea memoriei sau este caracterizat prin tulburări severe de fixare și evocare a amintirilor. În sens clinic și neuropsihologic, descrie un sindrom structural sau un efect secundar farmacologic ce afectează circuitele cerebrale responsabile de stocarea informațiilor pe termen scurt ori lung, fără a altera în mod necesar celelalte funcții cognitive superioare.
• amnezic — Care suferă de amnezie sau este caracterizat prin pierderea totală ori parțială a memoriei. În sens clinic, descrie o persoană care prezintă dificultăți structurale în fixarea, stocarea sau evocarea informațiilor și a evenimentelor trecute, ca urmare a unui traumatism cerebral, a unei afecțiuni neurodegenerative sau a unui șoc psihologic intens; de asemenea, poate califica un fenomen sau un efect secundar.