#limes

• Aegyssus — Cetate antică geto-dacică, menționată ulterior ca fortăreață romană de frontieră situată pe malul drept al Dunării, pe teritoriul actual al municipiului Tulcea din Dobrogea, România. Fondată conform legendei de o căpetenie dacă numită Carpyus, cetatea a jucat un rol strategic major în sistemul defensiv roman (Limes Moesiarum), fiind descrisă de poetul Ovidiu în operele sale din exil ca o fortificație impunătoare, greu de cucerit din cauza poziției sale pe stânci înalte.
• Albeștii de Muscel — Comună situată în partea de nord a județului Argeș, Muntenia, România, formată din satele Albești (reședința) și Cândești. Localitatea este amplasată în zona istorică a Muscelului, la poalele Munților Iezer-Păpușa, fiind renumită pe plan național pentru carierele sale de calcar numit 'piatră de Albești', utilizată istoric în sculptură și arhitectură monumentală.
• Alimescu — Nume de familie românesc rar și de rezonanță istorică, documentat în special în regiunile Moldovei (cu mențiuni atestate încă din secolul al XVIII-lea, ex. Simeon Alimescu, vornic de poartă la 1763). Din punct de vedere etimologic, este un patronim derivat prin epenteză și sufixare structurală de la numele propriu bizantin Alipie (gr. Alypios - cel care calmează durerea), fiind înrudit cu formele mai cunoscute Alimpescu sau Alimpești.
• alocheme — Componente structurale organizate, de origine carbonatică, ce s-au format prin precipitare chimică sau activitate biologică în interiorul unui bazin sedimentar și au suferit un transport local înainte de depunerea finală; includ oolite, bioclaste, intraclaste și pelete, reprezentând elementele constitutive majore ale multor roci calcaroase conform clasificării lui Folk.
• Aluta — Denumirea latină antică a râului Olt, utilizată frecvent în documentele din perioada Imperiului Roman, în hărțile cartografice vechi și în izvoarele istorice antice. Ca hidronim istoric structural, definește unul dintre cele mai importante cursuri de apă de pe teritoriul Daciei, de-a lungul căruia romanii au construit sistemul defensiv fortificat cunoscut sub numele de Limes Alutanus.
• Alutus — Forma masculină alternativă în limba latină pentru hidronimul antic al râului Olt, atestată în hărțile de epocă ale Imperiului Roman și în scrierile geografilor din antichitate; axă hidrografică și strategică de importanță vitală pe teritoriul Daciei. Acest termen structural stă la baza multor denumiri arheologice și militare, definind granița naturală estică fortificată de legiunile romane prin castre și turnuri de observație.
• Androsace helvetica — O specie de plantă erbacee perenă din familia Primulaceae, endemică pentru crestele calcaroase de mare altitudine din Munții Alpi. Această entitate botanică rară este un exemplu clasic de plantă în formă de pernă (pulvinată), fiind adaptată structural extrem de bine la fisurile verticale de stâncă, unde dezvoltă emisfere compacte formate din mii de rozete microscopice cu frunze dense, acoperite primăvara de flori albe solitare.
• Anthericum ramosum — Denumire științifică a plantei erbacee perene cunoscută popular sub numele de crin de munte ramificat sau crinul Sfântului Bruno, aparținând familiei Asparagaceae. Specia se distinge prin tulpina florală puternic ramificată sub formă de paniculă și prin flori albe, stelate, ușor mai mici decât cele ale speciei înrudite Anthericum liliago, preferând pajiștile uscate, dealurile calcaroase și pădurile deschise de cvercinee.
• Anthyllis montana — Denumire științifică a plantei erbacee perene cunoscută popular sub numele de vătămătoare de munte, aparținând familiei Fabaceae. Această specie subarbustivă este adaptată la climatul alpin și subalpin, formând tufe dense, scunde, pe stâncării calcaroase și pajiști uscate; se distinge prin frunze fin împărțite, acoperite de peri mătăsoși argintii care reduc pierderile de apă, și prin inflorescențe globuloase compacte cu flori de o culoare roz-intens sau purpurie.
• anticalcar — Care previne, reduce sau elimină depunerile de calcar (carbonat de calciu) de pe suprafețe, conducte sau elemente de încălzire; substanță chimică ori dispozitiv magnetic sau electronic conceput special pentru dedurizarea apei și protejarea aparatelor electrocasnice. În sens industrial și domestic, acești agenți dizolvă magma minerală fixată în interiorul instalațiilor, optimizând transferul termic și prevenind avariile tehnice.
• Arrubium — Denumirea antică a unui castru roman și a unei așezări civile fortificate situate în provincia Moesia Inferior, localizată arheologic pe teritoriul actual al orașului Măcin din județul Tulcea, România. Situl fortificat îndeplinea un rol strategic esențial în sistemul defensiv de tip limes dunărean, asigurând supravegherea traficului fluvial și protecția frontierei imperiale împotriva incursiunilor populațiilor migratoare transdanubiene.
• Arutela — Numele unui castru roman și al unei așezări civile fortificate din Dacia Inferior, situat pe malul stâng al Oltului, în apropierea mănăstirii Cozia din județul Vâlcea. Acest sit arheologic de importanță națională a fost construit structural de către trupele de arcași sirieni în timpul împăratului Hadrian și făcea parte din linia defensivă Limes Alutanus, fiind parțial distrus de devierea cursului râului.
• Asplenium viride — Specie de ferigă perenă, de dimensiuni reduse, din familia Aspleniaceae, cunoscută popular sub numele de feriguță verde sau splenuță verde. Este o plantă montană și alpină care crește exclusiv în crăpăturile stâncilor umede și umbroase, având o preferință strictă pentru substraturile calcaroase. Se distinge morfolo-structural de speciile înrudite prin faptul că axul central al frunzei (pețiolul și rahisul) este complet verde pe aproape întreaga sa lungime, fiind brun doar la baza extremă din apropierea rizomului.
• Aștileu — Localitate reședință de comună situată în județul Bihor, Crișana, România, amplasată în zona de contact a Munților Pădurea Craiului cu Depresiunea Vad-Borod, pe malul stâng al râului Crișul Repede. Comuna Aștileu este recunoscută din punct de vedere economic și istoric pentru resursele sale de calcar, exploatarea tradițională a materialelor de construcții (fabricarea cimentului și a varului) și hidrocentrala amplasată în apropiere.
• Aubrieta columnae — Specie montană de plantă perenă aparținând genului Aubrieta, nativă în Peninsula Italică și în anumite zone din Peninsula Balcanică, caracterizată prin peri stelați deși pe frunze și flori de dimensiuni reduse, palide; Băluța lui Columna. Această specie este adesea studiată în fitogeografie și biogeografie pentru adaptările sale specifice la solurile calcaroase și substratele stâncoase alpine uscate.
• aven — Formațiune geologică endocarstică ce constă într-o peșteră sau o cavitate naturală dezvoltată predominant pe verticală, sub forma unei puț adânc sau a unei pâlnii abrupte, formată prin dizolvarea chimică a calcarelor de către apele de infiltrație ori prin prăbușirea tavanului unei săli subterane. Avenele fac legătura directă între suprafața solului și rețeaua hidrologică subterană, fiind structuri de mare interes pentru explorarea speologică și studiul formelor de relief carstic.
• bafflestone — Tip de rocă sedimentară carbonatică (calcar) autochtonă, conform clasificării Dunham revizuite (Embry și Klovan), în care componentele organice originale (cum ar fi coralii în formă de evantai sau algele calcaroase) au crescut împreună în timpul depunerii, acționând ca niște ecrane sau deflectoare (baffles) care au încetinit curgerea apei și au prins sedimentele fine.