#larma

• ahotă — Strigăt puternic, hărmălaie sau zgomot mare făcut de hăitași în timpul vânătorilor domnești ori boierești pentru a speria și a stârni vânatul din ascunzișuri; hăituială tăioasă. În sens larg și regional, termenul poate desemna o pornire zgomotoasă, o larmă neîntreruptă de voci sau un îndemn răstit, fiind utilizat istoric în descrierile partidelor de vânătoare din Moldova medievală.
• alalaie — Zgomot mare, larmă asurzitoare, hărmălaie sau tărăboi produs de o mulțime de oameni agitați sau de un grup de animale; variantă fonetică regională sau derivat expresiv popular pentru termenul 'halalaie'. Acest cuvânt structural are un caracter onomatopeic accentuat, fiind utilizat în literatura de inspirație rurală sau istorică pentru a zugrăvi scene de agitație colectivă ori vânători zgomotoase.
• alarmă — Semnal acustic, vizual sau electronic predefinit, emis de un dispozitiv specializat pentru a avertiza asupra prezenței unui pericol iminent, a unei pătrunderi neautorizate sau a unei urgențe majore; prin extensie, starea de alertă, neliniște profundă, teamă sau agitație colectivă provocată în rândul populației de apariția unei amenințări. Acest mecanism structural include atât sistemele automate de avertizare (anti-incendiu, anti-efracție), cât și reacția psihologică sau operațională de mobilizare imediată a resurselor de intervenție.
• alarmant — Care provoacă alarmă, neliniște, îngrijorare sau teamă profundă; care indică o agravare gravă și iminentă a unei situații, a unei boli sau a unui fenomen social. În context mediatic, statistic sau clinic, termenul descrie date, tendințe ori simptome structurale ce depășesc pragurile de siguranță acceptate, impunând luarea unor măsuri urgente de remediere ori intervenție.
• alarmare — Acțiunea de a alarma și rezultatul ei; transmiterea sau declanșarea voluntară ori automată a unui semnal de alertă în scopul avertizării unei comunități, unități militare sau echipe de intervenție despre imanența unui pericol; punerea în stare de pregătire operativă. În sens structural și tehnic, reprezintă prima etapă din protocolul de management al situațiilor de urgență, urmată imediat de mobilizarea resurselor logistice pentru limitarea efectelor amenințării.
• alarmat — Care se află într-o stare de alertă, neliniște, îngrijorare sau teamă profundă din cauza perceperii unui pericol sau a primirii unei vești proaste; alertat. În sens tehnic și structural, termenul descrie un dispozitiv de securitate, o unitate militară sau un echipaj de intervenție care a primit semnalul de urgență și este pregătit imediat pentru acțiune.
• alert — 1. Care este iute, iute în mișcări, vioi, agil, prompt sau dinamic; plin de vioiciune fizică ori spirituală. 2. Semnal, avertisment, stare sau notificare oficială transmisă printr-un sistem tehnic ori de securitate pentru a anunța apariția iminentă a unui pericol, a unei urgențe sau a unei anomalii structurale, impunând măsuri imediate de vigilență ori intervenție. 3. (Militar) Semnal care pune trupele în stare de pregătire operativă maximă pentru luptă.
• alertare — Acțiunea de a alerta și rezultatul ei; procesul, protocolul sau gestul de a avertiza, a înștiința rapid ori a pune în stare de alarmă populația sau echipele de salvatori în fața unui risc iminent. În managementul crizelor și securitate, definește etapa procedurală inițială prin care se transmite un semnal de urgență pentru a mobiliza resursele umane și tehnice.
• alertat — Care a fost pus în stare de alarmă, avertizat, înștiințat rapid sau notificat în legătură cu existența unui pericol, a unei urgențe sau a unei anomalii structurale; aflat în stare de vigilență maximă. Ca participiu, reflectă acțiunea finalizată a verbului 'alerta'. În sens reflexiv-adjectival, descrie o persoană îngrijorată, agitată sau panicată în fața unei vești neșteptate.
• antifurt — Conceput pentru a preveni, bloca sau semnala tentativa de furt, efracție ori sustragere ilegală a unui bun (vehicul, locuință, bagaj sau dispozitiv electronic); sistem mecanic sau electronic complex destinat securizării obiectelor. Ca substantiv, desemnează orice dispozitiv concret (alarmă, blocator de volan, etichetă magnetică comercială sau cablu de oțel) care îndeplinește această funcție protectoare.
• antiinfracțional — Care este destinat prevenirii, combaterii sau reducerii infracțiunilor și a criminalității; privitor la ansamblul de măsuri legale, tehnice și polițienești organizate pentru a împiedica încălcarea legii penale. În sens structural, descrie sisteme de alarmă, strategii de patrulare, legislații punitive sau campanii de educare civică.
• autoalarmă — Sistem electronic acustorizant sau optic instalat pe un autovehicul cu scopul de a preveni efracția, furtul sau pătrunderea neautorizată; dispozitiv de securitate auto care se declanșează automat prin intermediul unor senzori de mișcare, de șoc ori de proximitate.
• avelocaralo — Expresie de avertizare sau semnal de alarmă din argoul românesc, împrumutată din limba romani (țigănească), însemnând în mod literal 'vine polițistul!' sau 'atenție, poliția!'. Termenul este utilizat în medii interlope sau în jargonul stradal urban ca o atenționare codificată, rapidă și secretă pentru a opri imediat activitățile ilegale ori suspecte înainte de intervenția autorităților.
• azâr — Formă regională veche, arhaism fonetic sau o variantă grafică tolerată istoric în anumite comunități rurale pentru substantivul 'hazăr' (sau derivat popular din fondul balcanic), definind o stare de alertă, gâlceavă, alarmă ori o strigătura ritualică folosită tradițional pentru alungarea spiritelor rele sau ghidarea animalelor. În contextul obiceiurilor folclorice, acest pilon conceptual marchează manifestările spontane și expresive din timpul sărbătorilor sezoniere, păstrând o conotație pură legată de graiul local.
• băiețăraie — O mulțime mare și zgomotoasă de băieți, copii sau adolescenți adunați laolaltă; grup mare de tineri care produc dezordine, larmă sau agitație într-un spațiu public sau privat. Termenul poartă adesea o tentă peiorativă, de nemulțumire, sau o nuanță familiară, fiind folosit de adulți pentru a descrie comportamentul neastâmpărat, indisciplinat și plin de energie debordantă specific adunărilor juvenile.
• băiețime — Totalitatea sau o masă mare de băieți adunați laolaltă; colectivitate juvenilă masculină. Termenul descrie o adunare dinamică de copii sau adolescenți și este utilizat în limbajul curent pentru a evidenția spiritul de grup, energia debordantă sau larma specifică pe care aceștia o produc atunci când participă la activități sociale sau recreative comune.