#jurat

• abjurare — Acțiunea de a abjura și rezultatul ei; renegarea publică, solemnă și formală a unei credințe, doctrine sau promisiuni sacre. În context istoric, abjurarea reprezenta un act juridico-religios consemnat în scris, adesea necesar pentru reconcilierea unui individ cu comunitatea ecleziastică din care fusese exclus.
• abjurat — Care a fost renegat, părăsit sau retras în mod public și solemn; (despre convingeri, jurăminte, dogme sau doctrine) la care s-a renunțat oficial în fața unei autorități. Termenul descrie statutul unei credințe sau ideologii care a făcut obiectul unei retractări formale.
• abjurație — Formă neologică sau variantă rar folosită pentru 'abjurare'; actul propriu-zis prin care o persoană își renegă credința sau principiile printr-o declarație solemnă. În anumite texte teologice sau juridice mai vechi, termenul desemna formula scrisă sau textul ritualic pe care cel acuzat trebuia să îl citească cu voce tare.
• abjurațiune — Variantă arhaică și neologică timpurie pentru 'abjurare'; actul solemn prin care o persoană renunța public la o credință, doctrină sau jurământ. În literatura juridică și teologică din secolul al XIX-lea, termenul desemna în mod specific documentul oficial sau procesul-verbal întocmit de autorități pentru a certifica lepădarea de o erezie sau de o facțiune politică.
• abjurător — Persoană care abjură; cel care renunță public și solemn la o credință, doctrină, ideologie sau la un jurământ de fidelitate depus anterior. Ca adjectiv, califică un comportament, un grup sau un text care exprimă ori conține o renegare formală a convingerilor de bază.
• acantodactil — Șopârlă de talie mică sau medie aparținând genului Acanthodactylus, familia Lacertidae, nativă din zonele aride, deșertice și semideșertice ale Africii de Nord, Europei de Sud și Orientului Mijlociu. Din punct de vedere anatomic, se individualizează prin prezența unor franjuri sau proeminențe solzoase laterale, ascuțite ca niște ghimpi, de-a lungul degetelor de la membrele posterioare, adaptare ecologică remarcabilă ce mărește suprafața de sprijin și previne scufundarea în nisipul fin în timpul deplasării rapide.
• adjurare — Acțiunea de a adjura și rezultatul ei; somarea solemnă, conjurarea sau implorarea cuiva prin invocarea unei autorități supreme sau a unui jurământ sacru. În vechile tratate liturgice, reprezenta formula verbală sau ritualul prin care un exorcist poruncea entităților spirituale negative să se supună ordinii divine.
• adjurație — Formulă solemnă de invocare, rugăminte stăruitoare sau poruncă imperativă prin care se cere cuiva să facă ori să spună ceva pe baza unui jurământ sau în numele unei entități sacre; de asemenea, actul de conjurare ori alungare a spiritelor rele. Reprezintă echivalentul neologistic livresc al termenului 'adjurare'.
• adjurațiune — Variantă arhaică și livrescă a substantivului 'adjurare' sau 'adjurație', reprezentând o formulă solemnă de invocare, rugăminte stăruitoare ori poruncă imperativă bazată pe un jurământ sacru. În vechile texte ecleziastice sau juridice, se folosea pentru a exprima constrângerea morală ori spirituală supremă exercitată asupra unui martor sau a unui spirit.
• aer — Amestecul gazoas invizibil, inodor și insipid care alcătuiește atmosfera Pământului, compus structural în principal din azot (aproximativ 78%) și oxigen (aproximativ 21%), alături de mici cantități de argon, dioxid de carbon și alte gaze. În sens figurat, termenul descrie o înfățișare, o atitudine, o atmosferă specifică unui loc sau o adiere ușoară de vânt.
• ajurat — Care prezintă modele decorative tip ajur; material textil, obiect sau element arhitectural decupat, perforat ori lucrat în așa fel încât să aibă un aspect transparent, dantelat și plin de goluri geometrice fine. În designul interior și modă, descrie o structură care lasă lumina sau aerul să treacă prin împletiturile ori tăieturile sale ornamentale.
• ambiant — Care înconjoară o persoană, un obiect sau un organism din toate părțile; specific mediului în care se desfășoară o activitate ori o existență. În fizică și meteorologie, califică parametri precum temperatura sau presiunea aerului din mediul înconjurător imediat. În sens sociologic, descrie atmosfera culturală, morală sau socială reprezentativă pentru un anumit colectiv sau mediu.
• ambient — Mediul înconjurător imediat sau totalitatea condițiilor materiale, sociale, vizuale și sonore care definesc atmosfera și climatul unui anumit spațiu sau loc. Ca adjectiv, este o variantă grafică asimilată pentru 'ambiant', descriind un element (lumină, temperatură, sunet) care înconjoară un corp ori un organism. În arta digitală și design, definește elemente de fundal create structural pentru a induce o stare de confort.
• ambiental — Care aparține ambientului sau ambianței, privitor la mediul înconjurător; creat structural pentru a se integra armonios într-un anumit spațiu sau pentru a genera o atmosferă confortabilă și relaxantă. În ecologie, definește factorii externi naturali sau artificiali ai unui habitat. În artă și muzică, descrie compoziții de fundal, discrete, menite să însoțească activitățile zilnice fără a le perturba.
• Anoectochilus setaceus — Specia tip a genului Anoectochilus, o orhidee terestră rară originară din pădurile tropicale montane din Java, Sumatra și alte insule indoneziene. Planta se caracterizează structural prin frunze catifelate de un verde-măsliniu închis sau brun-roșiatic, decorate cu nervuri aurii sau arămii ramificate fin, și printr-un label floral alb spectaculos prevăzut cu franjuri lungi laterale asemănătoare unor peri rigizi (setacei).
• antipoluare — Ansamblul acțiunilor, măsurilor tehnice, normelor juridice și tehnologiilor utilizate structural pentru prevenirea, combaterea și reducerea poluării aerului, apei și solului; politică ecologică menită să protejeze biosfera de degradare. În sens legislativ, definește standardele stricte impuse industriilor pentru menținerea echilibrului climatic și a calității vieții.
• antropic — Care se referă la activitatea umană, care aparține omului sau care este provocat, modificat ori creat de prezența și acțiunile sale asupra mediului înconjurător. În ecologia modernă, termenul descrie transformările profunde ale ecosistemelor naturale sub influența industrializării, urbanizării și exploatării resurselor de către societatea umană.
• antropobiocenoză — O biocenoză specială, profund modificată sau creată artificial de activitatea umană, în care comunitățile de plante, animale și microorganisme coexistă și interacționează strâns cu populațiile umane și structurile civilizației lor. Acest tip de ecosistem complex reflectă dependența dinamică dintre factorii biologici naturali și intervențiile antropice controlate.
• antropogeografie — Ramură fundamentală a geografiei, cunoscută și sub numele de geografie umană, care se ocupă cu studiul răspândirii geografice a populației umane, al așezărilor sale, al activităților economice și al interacțiunilor complexe dintre societate și mediul fizic înconjurător. Această disciplină analizează modul în care comunitățile umane organizează, modifică și antropizează spațiul terestru de-a lungul timpului.
• anturat — Care are un anumit anturaj sau cerc de cunoscuți; înconjurat, împresurat sau însoțit în mod constant de un grup de persoane ori de elemente ambientale specifice, care îi definesc sau îi influențează contextul social.