#istoria muzicii

• Adam de la Halle — Poet, compozitor, truver și dramaturg francez medieval din secolul al XIII-lea, considerat unul dintre fondatorii teatrului secular în Franța; autor al celebrei piese muzicale 'Jocul lui Robin și al Marionului' (Le Jeu de Robin et de Marion). Această personalitate structurală a istoriei artelor a excelat în compoziția polifonică timpurie și în monodii, punând bazele operei comice medievale prin îmbinarea dialogului vorbit cu secțiuni muzicale lirice.
• Albinoni — Numele de familie al celebrului compozitor și violonist italian Tomaso Albinoni (1671–1751), reprezentant de seamă al muzicii baroce, recunoscut la nivel mondial pentru operele sale, concertele pentru oboi și celebrul Adagio în sol minor.
• Amati — Numele unei celebre familii de lutieri italieni din Cremona, activă în secolele al XVI-lea și al XVII-lea, care a avut un rol fondator în proiectarea și perfecționarea structurii moderne a viorii. Printre membrii săi de elită se numără Andrea Amati (creatorul formei de bază a viorii) și Nicola Amati (cel mai rafinat maestru al dinastiei, profesor al lui Antonio Stradivari și Andrea Guarneri), instrumentele lor fiind piese de patrimoniu universal de o valoare inestimabilă.
• antifonie — Sistem de execuție muzicală sau liturgică caracterizat prin alternarea alternativă a două coruri sau a unui solist cu un cor, care își răspund succesiv; gen de cântare bisericească bazat pe această structură dialogată, utilizat încă din antichitate și consolidat în liturghia creștină bizantină și gregoriană. În sens acustic rar, poate descrie fenomenul de contrapondere sonoră.
• Arcadelt — Nume propriu onomastic de origine franco-flamandă, recunoscut la nivel mondial în muzicologia clasică prin compozitorul Jacques Arcadelt (cca. 1507–1568). Acesta a fost un maestru renumit al Renașterii, faimos pentru dezvoltarea madrigalului secular italian și a muzicii sacre polifonice, influențând profund evoluția stilurilor compoziționale europene din secolul al XVI-lea.
• archicembalo — Instrument muzical istoric cu claviatură, inventat în secolul al XVI-lea de compozitorul și teoreticianul italian Nicola Vicentino, ce reprezintă o formă complexă și extinsă de clavecin. Acest dispozitiv structural era dotat cu mai multe manuale și clape suplimentare (până la 35 sau 36 de clape pe octavă), fiind conceput special pentru a permite experimentarea în microtonalitate, intonație pură și pentru a explora vechile teorii muzicale elene legate de genul enarmonic.
• archiviola — Instrument muzical experimental de epocă sau variantă hibridă din familia violei, echipat structural cu claviatură și un mecanism rotativ cu coardă continuă (asemănător unei ghitare cu roată sau viola organista), conceput pentru a produce sunete susținute de tip orchestră. În sens organologic, archiviola reprezintă o încercare renascentistă și barocă de a combina polifonia instrumentelor cu taste cu bogăția timbrală și expresivitatea dinamică a instrumentelor cu arcuș.
• Arenski — Numele de familie al celebrului compozitor, pianist și pedagog rus Anton Arenski (1861–1906), reprezentant de seamă al romantismului târziu rus. Elev al lui Rimski-Korsakov și profesor al unor mari muzicieni precum Rahmaninov, Skriabin și Metner, el s-a remarcat printr-un stil componistic melodic, liric și de o înaltă măiestrie structurală, lăsând în urmă lucrări camerale de referință, piese pentru pian și compoziții orchestrale de o sensibilitate aparte.
• Arifton — Nume propriu ce desemnează un instrument muzical mecanic istoric de tip tonomat (inventat la sfârșitul secolului al XIX-lea), echipat cu discuri perforate din carton înlocuibile, capabil să redea melodii populare prin acționarea unei manivelle manuale. Ca substantiv propriu comercial sau toponimic rar, termenul identifică brevete tehnice sau mărci industriale înregistrate care au marcat structura evolutivă a dispozitivelor de redare a sunetului.
• ariston — Termen cu dublă semnificație culturală: în arheologie și antichitatea greacă, desemna masa de dimineață sau prânzul luat devreme; în istoria muzicii și a tehnologiei din secolul al XIX-lea, reprezintă un model celebru de orgă mecanică portabilă de salon (automat muzical), prevăzută cu discuri de carton perforate interschimbabile, care a revoluționat difuzarea muzicii ambientale înainte de apariția gramofonului.
• Asafiev — Numele de familie al renumitului muzicolog, compozitor și critic muzical rus Boris Vladimirovici Asafiev (1884–1949), o personalitate marcantă a culturii muzicale sovietice; este faimos pentru dezvoltarea teoriei intonației în muzică și pentru compunerea unor balete de succes precum 'Flăcările Parisului' și 'Fântâna din Bahcisarai'.
• atonalism — Sistem de compunere sau curent muzical apărut la începutul secolului XX, teoretizat în special de Arnold Schönberg, caracterizat prin abandonarea sistemului tonal funcțional și promovarea egalității absolute a sunetelor din scara cromatică. Atonalismul a deschis calea către dodecafonism și serialism, revoluționând estetica muzicii culte contemporane.