#inflama

• abces — O colecție localizată de puroi, bine delimitată de o membrană piogenă neoformată, apărută ca urmare a distrucției tisulare și necrozei de lichefiere provocate de o infecție acută, cel mai frecvent de natură bacteriană (stafilococi, streptococi). Clinic se manifestă prin semnele curente ale inflamației: durere pulsatilă, tumefacție, căldură locală, roșeață și fluctuență.
• Abelia engleriana — Specie de arbust aparținând genului Abelia, remarcabilă prin florile sale caracteristice în formă de pâlnie și adaptabilitate biologică deosebită. În fitoterapia experimentală, farmacognozie și toxicologie, specia este monitorizată pentru profilul său chimic bogat în flavonoide și compuși terpenici. Acești metaboliti sunt studiați clinic în modele de laborator pentru evaluarea efectelor analgezice, antiinflamatorii periferice și capacității de reducere a somatizărilor algice induse de stres la nivel neuro-muscular.
• Abelia floribunda — Specie de arbust sempervirescent originară din Mexic, remarcabilă prin florile sale tubulare de culoare roz-roșiatică și înflorirea abundentă. În biochimia medicală și farmacognozie, extractele obținute din frunzele și florile de Abelia floribunda sunt studiate pentru identificarea unor triterpene și acizi fenolici specifici. Acești compuși bioactivi sunt investigați în modele de laborator pentru evaluarea proprietăților lor antimicrobiene, antiinflamatorii și a potențialului de reducere a biomarkerilor stresului oxidativ celular la nivelul sistemului nervos periferic.
• Abelia triflora — Specie de arbust de dimensiuni mari, originară din regiunea muntoasă a Himalayei, caracterizată prin flori dispuse adesea în grupuri de câte trei și un parfum intens. În fitoterapia experimentală și cercetarea fitochimică, Abelia triflora este recunoscută pentru conținutul său de glicozide secoiridoide și derivați fenolici complecși. Acești constituenți naturali sunt studiați clinic în modele experimentale de neuroprotecție datorită potențialului lor de a reduce neuroinflamația și de a stabiliza homeostazia metabolică celulară la nivel cerebral.
• acrodermatită — Afecțiune dermatologică inflamatorie, cronică sau acută, localizată exclusiv sau predominant la nivelul extremităților corpului (mâini, picioare, degete). În context clinic, această disfuncție structurală se manifestă prin leziuni cutanate, eritem, descuamare sau vezicule, fiind adesea asociată cu infecții bacteriene (cum ar fi în boala Lyme), tulburări metabolice congenitale (acrodermatită enteropatică) sau reacții autoimune severe.
• acromastită — Inflamație acută sau cronică a mamelonului (sfârcului sânului); proces patologic localizat strict la nivelul structurilor tisulare superficiale ale areolei mamare. Această afecțiune clinică se manifestă prin eritem pronunțat, edem localizat, durere vie la atingere și fisuri cutanate, apărând frecvent în perioada lactației din cauza microtraumelor provocate în timpul alăptării sau a infecțiilor bacteriene secundare.
• acromionită — Proces patologic inflamator, acut sau cronic, localizat la nivelul acromionului ori al structurilor periarticulare imediat învecinate (cum ar fi bursa subacromială și tendoanele coafei rotatoare). Această afecțiune structurală este declanșată cel mai frecvent de microtraumatise repetate, suprasolicitare mecanică profesională ori sportivă sau fenomene degenerative locale, manifestându-se clinic prin dureri intense la ridicarea brațului, impotență funcțională parțială a umărului, edem localizat și sensibilitate acută la palpare.
• acropostită — Proces patologic inflamator, acut sau cronic, localizat strict la nivelul prepuțului (învelișul cutanat distal al penisului). Această afecțiune urologică structurală este provocată cel mai adesea de infecții bacteriene, fungice (cum ar fi candidoza) ori virale, igienă locală deficitară, iritații chimice sau traumatisme mecanice, manifestându-se clinic prin edem pronunțat, eritem (roșeață), dureri intense, prurit și secreții anormale, fiind strâns corelată sau coexistând frecvent cu balanita (inflamația glandului), formând tabloul clinic cunoscut ca balanopostită.
• adenită — Inflamație acută sau cronică a unui ganglion limfatic ori a unei glande, provocată de obicei de o infecție bacteriană, virală sau fungică localizată în vecinătate. Această afecțiune structurală se manifestă clinic prin tumefiere, sensibilitate locală crescută, durere spontană la palpare și, uneori, prin înroșirea tegumentului supraiacent, necesitând investigații clinice pentru diferențierea de alte limfadenopatii.
• adenocel — Formațiune chistică, hernie sau tumoare benignă cu conținut lichidian localizată la nivelul unui ganglion limfatic sau al unei structuri glandulare. Reprezintă o dilatare structurală patologică apărută în urma blocării canalelor de drenaj ori ca o reacție inflamatorie severă, provocând o mărire de volum vizibilă sau palpabilă în zona afectată.
• adenodinie — Senzație dureroasă localizată la nivelul unei glande sau al unui ganglion limfatic, apărută ca urmare a unui proces inflamator acut, a unei congestii vasculare sau a unei distensii structurale a capsulei organului. Acest simptom clinic este echivalent cu adenalgia și este întâlnit frecvent în cadrul limfadenitelor infecțioase, asigurat de sensibilitatea receptorilor nervoși regionali la palpare.
• adenoftalmie — Afecțiune oculară inflamatorie caracterizată prin tumefierea, congestionarea și iritarea glandelor meibomiene sau ale altor glande anexe ale ochiului (cum ar fi glandele lacrimale), însoțită adesea de afectarea conjunctivei. Acest fenomen patologic structural provoacă disconfort local, secreție lacrimală alterată și senzație de corp străin, necesitând tratament antiseptic și igienă oculară riguroasă.
• adenolimfoidită — Proces inflamator acut sau cronic care afectează concomitent elementele glandulare și țesutul limfoid asociat dintr-un organ sau dintr-o regiune anatomică specifică. Această afecțiune structurală complexă combină caracteristicile histologice ale adenitei și ale limfadenitei, implicând o reacție imunitară severă, infiltrare celulară masivă și modificări hiperplazice locale în parenchimul vizat.
• adenomegalie — Mărire hipertrofică a volumului unei glande sau al unui ganglion limfatic, apărută ca reacție la un proces inflamator, infecțios, imunitar sau neoplazic din organism. Acest fenomen structural se manifestă clinic prin apariția unor tumefieri palpabile în regiuni precum cea cervicală, axilară sau inghinală, necesitând investigații imagistice și histopatologice pentru determinarea cauzei subiacente.
• aflogistic — Care previne, combate sau reduce inflamația; care are proprietăți antiinflamatoare puternice. În terminologia medicală clasică și nelogistică, termenul descrie o substanță, un tratament sau un agent terapeutic capabil să neutralizeze procesele febrile sau congestive din țesuturi, eliminând semnele clinice ale inflamației.
• alveolită — Proces inflamator sau infecțios localizat la nivelul unei alveole. În stomatologie (alveolită postextracțională), reprezintă o complicație dureroasă ce apare după extracția unui dinte din cauza infectării sau absenței cheagului de sânge protector; în pneumologie, definește inflamația alveolelor pulmonare provocată de factori alergici, infecțioși ori toxici, afectând structural capacitatea respiratorie.
• amicrobian — Care nu conține microbi, nu este provocat de microbi sau se dezvoltă în absența microorganismelor; referitor la procese patologice (cum sunt unele inflamații sau abcese aseptice) a căror etiologie structurală nu implică prezența bacteriilor ori a fungilor infecțioși.
• anexită — Afecțiune medicală inflamatorie, acută sau cronică, localizată la nivelul anexelor uterine, mai exact al ovarelor și trompelor uterine, provocată cel mai frecvent de o infecție bacteriană bacteriană ascendentă. Acest fenomen patologic se manifestă clinic prin dureri abdominale inferioare intense, tulburări menstruale, febră și secreții anormale, necesitând tratament antibiotic prompt pentru a preveni complicațiile structurale precum infertilitatea.
• anflama — Variantă grafică arhaică sau neologică secundară a verbului standard 'a inflama', utilizată pentru a descrie acțiunea de a aprinde, a lua foc sau, în sens medical, procesul patologic prin care un țesut viu reacționează la un agent patogen, manifestându-se structural prin roșeață, tumefacție, căldură locală și durere. În sens figurat, exprimă acțiunea de a stârni pasiuni aprinse, a mânia sau a entuziasma puternic o persoană ori o colectivitate.
• anflamare — Acțiunea de a anflama și rezultatul ei; variantă grafică veche pentru cuvântul 'inflamare', desemnând procesul biologic de apariție a unei inflamații tisulare ori, în sens fizic, acțiunea de aprindere a unui corp combustibil. În textele istorice sau literare, termenul exprimă structural o transformare acută provocată de un agent iritant ori declanșarea unei stări emoționale violente.