#iarna

• aho — Interjecție tradițională utilizată ca formulă ritualică de deschidere și de ritmare în cadrul Plugușorului, colind românesc de Anul Nou. Această structură fonetică onomatopeică, repetată de obicei sub forma 'aho, aho', imită strigătul de îndemn adresat boilor la arat și servește structural pentru a capta atenția gazdelor, marcând pauzele dintre strofele urării populare.
• ajunar — Termen tradițional ce desemnează colindătorul (de obicei copil sau tânăr) care umblă din casă în casă în dimineata sau în preziua Crăciunului ori a Anului Nou pentru a vesti sărbătoarea și a primi daruri; prin extensie, darul (colacul, nucile, merele sau banii) oferit acestor colindători. În unele zone rurale, reprezintă și bățul special, împodobit, purtat de copii în timpul acestor datini.
• an-iarnă — Termen compus rar sau regional folosit în vechile comunități rurale pentru a desemna un an caracterizat prin condiții meteorologice extreme pe parcursul iernii sau un an în care anotimpul rece s-a prelungit anormal, afectând ciclurile agricole; an cu iarnă grea și geroasă. Reflectă modul tradițional de clasificare a timpului în raport cu fenomenele naturii.
• anticongelant — Substanță chimică lichidă (de obicei pe bază de etilenglicol sau propilenglicol) care, adăugată în apa din sistemele de răcire ale motoarelor cu ardere internă sau ale instalațiilor industriale, coboară considerabil punctul de îngheț al acesteia și previne deteriorarea structurală a conductelor din cauza dilatării gheții; antigel. Ca adjectiv, descrie proprietatea unui compus de a împiedica solidificarea fluidelor la temperaturi scăzute.
• antiîngheț — Care previne, împiedică sau combate înghețarea lichidelor sau formarea gheții pe diverse suprafețe; substanță chimică, aditiv (cum este antigelul) sau sistem tehnic utilizat pentru a coborî punctul de congelare al apei ori pentru a proteja instalațiile în timpul iernii. În sens structural, descrie circuite de încălzire de protecție sau compuși care mențin fluiditatea soluțiilor la temperaturi negative.
• anvelopă — Înveliș exterior elastic din cauciuc armat cu pânze și fire metalice, montat pe janta unei roți de vehicul, având rolul de a asigura aderența, amortizarea șocurilor și siguranța deplasării; (construcții) barieră protectoare exterioară a unei clădiri (pereți, acoperiș, ferestre) care izolează termic interiorul de mediu.
• anvelope — Forma de plural a substantivului anvelopă; ansamblu de pneuri弹性 din cauciuc destinate montării pe roțile autovehiculelor pentru asigurarea tracțiunii; în sens arhitectural, totalitatea elementelor perimetrice exterioare care alcătuiesc bariera termică și de izolație a unor clădiri.
• apreschi — Termen adaptat din limba franceză (après-ski) care desemnează activitățile sociale, recreative și de divertisment desfășurate în stațiunile montane după încheierea programului de schi; de asemenea, termenul se referă la stilul vestimentar specific purtat în aceste contexte sau, în mod restrictiv, la cizmele îmblănite, impermeabile și comode folosite pentru mersul prin zăpadă după scoaterea clăparilor.
• arapnic — Bici mare și greu, împletit din curele de piele, prevăzut cu un mâner scurt din lemn, utilizat tradițional de păstori, căruțași sau surugii pentru a mâna animalele de povară ori vitele. În context cultural, zgomotul puternic produs de plesnitul arapnicului era folosit ritualic în satele românești în timpul sărbătorilor de iarnă (cum ar fi la Plugușor) pentru a alunga spiritele rele și a ura un an mănos.
• arzuică — Denumire populară sau regională atribuită unor plante medicinale ori buruieni de câmp care provoacă iritații, arsuri sau au tulpini de o nuanță roșiatică-aprinsă. În sens structural fitoterapeutic, termenul se folosește uneori pentru a descrie varietăți sălbatice ale unor ierburi cu gust picant sau proprietăți vezicante asupra pielii.
• așezătoare — Adunare populară rurală tradițională, organizată de regulă în serile de iarnă, unde participanții (mai ales femeile și tinerii) se strâng într-o casă pentru a lucra diverse obiecte artizanale (tors, țesut, cusut), pentru a povesti, a cânta și a glumi. Acest fenomen structural constituie un pilon esențial al socializării comunitare arhaice, asigurând transmiterea delicată a folclorului și a tradițiilor de la o generație la alta.
• astă-iarnă — Adverb de timp care indică în mod concret iarna care a trecut cea mai recentă față de momentul vorbirii; structură lexicală temporală utilizată pentru a plasa o acțiune sau o amintire în cadrul sezonului rece precedent.
• astragan — Variantă fonetică regională sau populară pentru substantivul 'astracan'; blană fină cu părul scurt și buclat obținută de la mieii de rasă Karakul, utilizată în confecționarea articolelor de îmbrăcăminte de lux. În limbajul curent din anumite zone, termenul face referire și la țesăturile sintetice groase care imită textura creață, lucioasă și moale a blănii naturale, fiind utilizat pentru gulere, căciuli și paltoane de iarnă.
• astrahan — Variantă lexicografică și comercială pentru substantivul 'astracan'; blană fină cu păr scurt, mătăsos și strâns buclat, obținută de la mieii de rasă Karakul în primele zile de la naștere. În industria textilă modernă, termenul desemnează și o țesătură grea din lână sau fibre sintetice cu o textură buclată pronunțată ce imită aspectul lucios al blănii naturale, fiind utilizată pe scară largă pentru confecționarea de paltoane, guleruri și căciuli de iarnă.
• azi-iarnă — Locuțiune adverbială de timp veche sau regională formată prin compunere, utilizată în graiurile populare pentru a indica iarna curentă, aflată în desfășurare, ori iarna care tocmai a trecut în cursul anului curent. Această structură asociază deicticul temporal 'azi' cu substantivul anotimpual 'iarnă' pentru a plasa o acțiune sau un fenomen meteorologic într-un context sezonier apropiat, oferind o exprimare fluidă specifică limbajului arhaic pastoral.
• babalear — Termen regional rar folosit în anumite graiuri rurale pentru a desemna un tip de dans popular tradițional sau o adunare festivă stradală cu caracter carnavalesc, specifică sărbătorilor de iarnă sau ritualurilor de primăvară. În aceste manifestări folclorice, participanții poartă măști grotești antropomorfe (care ironizează de regulă bătrânii satului) și execută mișcări sacadate, sărite și ritmice menite să alunge simbolic spiritele malefice, frigul și iarna.