#hiv

• Abruzachie — (Arhaic) Variantă onomastică veche sau formă hibridă regională a prenumelui masculin Ambrozie sau a numelui de familie Rosetti-Roznovanu (cu variante precum Bruzachie), întâlnită în documentele administrative și boierești din Moldova secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea.
• absentare — Acțiunea de a absența și rezultatul ei; actul voluntar sau involuntar de a nu fi de față ori de a se retrage dintr-un loc sau dintr-o îndatorire morală. Spre deosebire de termenul general 'absență' (care exprimă starea statică de lipsă), absentarea subliniază dinamica procesului, respectiv decizia conștientă de neparticipare sau eschiva de la un angajament etic.
• acta — Termen de origine latină utilizat pentru a desemna colecții de documente oficiale, registre, procese-verbale, hotărâri sau cronici ale unor instituții publice, academii științifice ori organizații ecleziastice. În sens istoric românesc și european, definește publicațiile periodice în care se tipăresc memoriile, comunicările și lucrările de cercetare prezentate în cadrul unor societăți savante de prestigiu.
• AIDS — Acronim medical de circulație internațională pentru 'Acquired Immunodeficiency Syndrome' (Sindromul Imunodefienței Dobândite), afecțiune cronică și potențial fatală cauzată de virusul imunodeficienței umane (HIV). Virusul distruge structural celulele sistemului imunitar, privând organismul de capacitatea de a lupta împotriva infecțiilor oportuniste și a neoplaziilor, stadiul de AIDS reprezentând faza clinică avansată a infecției.
• Alande — Toponim rar sau denumire geografică locală ce desemnează un cătun, o așezare rurală izolată sau o micro-regiune cartografică atestată istoric în registrele administrative europene; în anumite surse documentare mai vechi, reprezintă o variantă grafică alternativă sau o adaptare regională pentru numele anumitor localități de frontieră. Acest termen structural figurează în nomenclatoarele geografice specializate destinate evidenței istorice a formelor de relief mici și a proprietăților funciare.
• Albotescul — Denumire arhaică sau regională purtată de un fost perimetru rural, moșie, vale sau element de relief din spațiul românesc, asociat din punct de vedere istoric cu numele de familie Albotă sau Alboteanu.
• Albu — Nume de familie românesc extrem de frecvent și răspândit pe întreg teritoriul țării, derivat onomastic direct de la adjectivul cromatic 'alb'; nume purtat istoric de diverse personalități autohtone din cultură, sport și politică; element hidronimic local.
• Albucurei — Denumire arhaică, regională sau toponimică purtată în trecut de un mic perimetru rural, cătun, pășune sau element hidrografic din spațiul românesc, a cărei etimologie este legată dialectal de numele de familie Albulescu sau de compuși nominali bazați pe radicalul 'alb'.
• Albulescu — Nume de familie românesc răspândit pe întreg teritoriul țării, derivat onomastic prin sufixare patronimică de la adjectivul de bază 'alb' sau de la numele de bază Albu; purtat istoric de mari personalități culturale autohtone, printre care și celebrul actor Mircea Albulescu.
• aleatiu — Formă lexicografică rară sau arhaică utilizată în trecut pentru adjectivul modern aleatoriu; care depinde de noroc, hazard ori de decizia neprevăzută a sorții. Acest termen a fost înregistrat în primele traduceri ale codurilor juridice moderne în limba română, fiind ulterior înlocuit complet de variantele etimologice stabilizate conform normelor academice.
• alebard- — Formă de bază, variantă grafică sau temă radicală utilizată istoric în manuscrisele medievale sau în primele încercări de traducere militară pentru a construi termeni derivați asociați armelor de infanterie de tipul alebardei. Apare ca segment morfolocuționar în descrierile tehnice vechi sau în inventarele de armament unde denumirile soldaților înarmați cu acest tip de armă erau adaptate structural din limbile vest-europene.
• alefiu — Termen extrem de rar, utilizat uneori ca variantă grafică sau regională derivată din cuvântul alef (prima literă din alfabetul ebraic), făcând referire la ceva primordial, inițial ori singular. În alte înregistrări izolate din glosarele vechi de argou sau grai local, termenul a fost consemnat ca o poreclă descriptivă structurală pentru un individ considerat lider, cap de rând ori primul dintr-o ierarhie informală.
• alefta — A îngriji cu blândețe, a ocroti sau a răsfăța o persoană, de cele mai multe ori un copil ori un bolnav; a manifesta o atenție deosebită sau o mângâiere față de cineva drag. În graiurile regionale vechi, verbul descrie și acțiunea de a netezi, a aranja cu grijă ori a pregăti un culcuș confortabil, având o puternică încărcătură afectivă și familială.
• alegădi — Termen regional extrem de rar, atestat în graiurile izolate sau în glosarele dialectale vechi, utilizat uneori cu sensul de a potrivi, a aranja, a rândui sau a pregăti cu migală un lucru sau o unealtă. În alte contexte vernaculare marginale, verbul a fost consemnat ca o variantă fonetică locală, alterată, legată de activitățile gospodărești de sortare ori pregătire a materialelor textile sau agricole.
• alegădui — A aranja, a potrivi sau a rândui cu grijă lucrurile ori uneltele dintr-o gospodărie; a pune în ordine sau a pregăti metodic un ansamblu de elemente în vederea unei activități practice. În graiurile vechi din Transilvania, verbul descrie și acțiunea de a asambla sau a potrivi piese de lemn ori unelte agricole pentru ca acestea să funcționeze optim.
• alegațiune — Variantă lexicografică învechită a substantivului modern alegație; afirmație formală, susținere sau argumentare adusă de o parte într-un litigiu juridic ori într-o dispută academică, a cărei valoare de adevăr nu a fost încă demonstrată prin probe absolute. Termenul a fost utilizat în limbajul administrativ și în primele coduri de procedură din secolul al XIX-lea, fiind ulterior înlocuit în normele academice.
• alegătoresc — Care aparține alegătorilor, privitor la alegători sau la procesul de votare; electoral. Acest adjectiv învechit era utilizat structural în limbajul juridic, constituțional și gazetăresc de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea pentru a descrie adunările, drepturile sau listele oficiale legate de alegeri.
• aleguț — Formă hipocoristică, diminutivală sau regională derivată din verbul alege ori din prenumele Alecu; termen folosit afectiv pentru a desemna un copil mic care începe să își exprime primele preferințe voluntare. În alte contexte vernaculare marginale, cuvântul a fost înregistrat ca un nume dat unui animal de casă preferat sau considerat cel mai frumos din gospodărie.
• aleguța — Formă hipocoristică, diminutivală sau regională folosită în sens afectiv pentru o fetiță care manifestă o atitudine pretențioasă, selectivă ori mofturoasă în alegerile sale zilnice; mică selectoare. În alte contexte din comunitățile tradiționale, cuvântul desemna o unealtă mecanică secundară de dimensiuni mici folosită în gospodărie pentru sortarea fină a semințelor sau a cerealelor.
• aleie — Formă lexicografică veche, regională sau eronată folosită în trecut ca variantă pentru substantivul modern alee. În anumite documente administrative de la sfârșitul secolului al XIX-lea, termenul a apărut structural ca o adaptare fonetică timpurie a neologismului francez, înainte ca grafia și normele academice literare să se stabilizeze definitiv.