#farmacie

• ab antiquo — Forma clasică și corectă din limba latină pentru 'din timpuri străvechi' sau 'din vechime'. În toxicologie, farmacognozie și etică medicală, este folosită pentru a sublinia că anumite efecte terapeutice, interdicții (ex. utilizarea unor otrăvuri în scopuri politice sau medicale) sau jurăminte profesionale sunt în vigoare și respectate din cele mai vechi timpuri ale civilizației umane.
• abanos — Lemn prețios, foarte exotic, de culoare neagră, dens și dur, obținut de la mai mulți arbori tropicali din genul Diospyros (familia Ebenaceae). În farmacognozie și în istoria farmaciei, extractele, așchiile și pulberea din lemn de abanos sau din scoarța sa erau utilizate în trecut în prepararea unor remedii empirice astringente și purificatoare, iar lemnul în sine servea la fabricarea mozoarelor farmaceutice rezistente la coroziune chimică.
• abietin — Termen utilizat în vechea chimie farmaceutică pentru a descrie un principiu amar, o substanță rășinoasă sau o glicozidă extrasă din scoarța și acele unor specii de conifere (genul Abies). În secolele trecute, cercetătorii analizau abietinul pentru potențialul său febrifug (de scădere a febrei) și stimulant, însă supradozarea remediilor concentrate ce conțineau acest compus putea provoca iritații gastrice acute sau nefrită toxică.
• abstergent — Substanță, soluție sau preparat farmaceutic capabil să curețe țesuturile biologice, rănile sau ulcerațiile prin dizolvarea și îndepărtarea celulelor moarte, a secrețiilor și a impurităților; (ca adjectiv) care posedă proprietăți purificatoare, detersive și curative la nivelul pielii sau al mucoaselor.
• Abt Frantz — Denumirea populară și farmaceutică tradițională (provenită din spațiul germanic ca „Abbe Franz”) pentru o tinctură sau un elixir gastric tonic, utilizat în trecut ca remediu stomahic pentru stimularea digestiei, combaterea flatulenței și calmarea spasmelor abdominale. Formula sa se baza pe extracte hidroalcoolice din plante amare și aromatice, fiind un preparat frecvent întâlnit în farmaciile din Transilvania și Europa Centrală până la jumătatea secolului XX.
• acaricid — Substanță chimică, preparat biologic sau medicament special conceput pentru a distruge acarienii și pentru a stopa multiplicarea sau dezvoltarea ouălor și larvelor acestora. În fitofarmacie, este utilizat ca pesticid pentru protecția culturilor împotriva păianjenilor roșii sau lați, iar în medicină și medicină veterinară, servește ca loțiune antiparazitară de uz topic pentru eradicarea ectoparaziților responsabili de scabie ori infestații cu căpușele.
• aeron — Preparat farmaceutic complex, sub formă de tablete, utilizat în trecut pentru prevenirea și combaterea răului de mișcare (kinetoză), de mare, de mașină sau de avion. Compoziția sa chimică se baza pe o combinație stabilă de săruri de scopolamină și hiosciamină, având un efect direct de inhibare a receptorilor colinergici și de reducere a excitabilității aparatului vestibular.
• ajmalină — Alcaloid extras din rădăcina plantei tropicale Rauwolfia serpentina, utilizat în medicină ca agent antiaritmic de clasă Ia; acționează prin blocarea canalelor de sodiu de la nivelul membranelor celulelor miocardice, prelungind perioada refractară a inimii. Este utilizat în principal pentru diagnosticarea electrocardiografică a sindromului Brugada (testul la ajmalină) și în tratamentul de urgență al tahicardiilor supraventriculare induse de sindromul Wolff-Parkinson-White.
• alcali volatil — Denumire arhaică și istorică folosită în chimie și vechea farmacie pentru amoniac (gaz sau soluție apoasă de hidroxid de amoniu). Termenul subliniază caracterul alcalin (bazic) al substanței și capacitatea sa pronunțată de a se evapora rapid la temperatura camerei, eliberând un miros puternic, înțepător și sufocant.
• alcoolat — În chimie, un compus organic obținut prin înlocuirea atomului de hidrogen din gruparea hidroxil a unui alcool cu un atom de metal (alkoxid). În farmacie, termenul desemnează un preparat lichid medicinal obținut prin distilarea alcoolului deasupra unor substanțe aromatice vegetale, folosit ca remediu antiseptic sau aromatizant.
• alcooliza — Forma ortografică standardizată în limba română pentru alcoholiza; a introduce alcool într-o substanță, într-un preparat farmaceutic sau a supune un organism acțiunii etanolului. La forma reflexivă (a se alcooliza), semnifică acțiunea unei persoane de a consuma băuturi alcoolice în cantități mari până la instalarea stării de ebrietate.
• Aldrofan — Denumire comercială istorică sau regională pentru un compus farmaceutic utilizat în tratamentul afecțiunilor respiratorii acute ori ca agent adjuvant în terapia dermatologică; în sens generic, reprezintă o formulare chimică specifică stocată sub formă de comprimate sau soluție stabilizată structural conform standardelor industriale farmacologice.
• alifatoid — Care seamănă sau prezintă proprietăți fizico-chimice similare cu cele ale compușilor alifatici, fără a îndeplini pe deplin toate criteriile structurale rigide ale acestei clase. În chimia aplicată sau farmacie, adjectivul descrie substanțe ori extracte uleioase care se comportă biochimic precum grăsimile saturate sau hidrocarburile aciclice liniare, având o vâscozitate și solubilitate analoagă.
• alifia — Forma articulată hotărâtă a substantivului 'alifie'; preparat farmaceutic sau cosmetic de consistență semisolidă, onctuoasă, obținut dintr-o bază grasă (precum vaselina, lanolina sau ceara) în care sunt încorporate substanțe active. Aceasta este destinată aplicării topice pe piele sau mucoase în scopuri terapeutice, protectoare ori de hidratare profundă.
• aloes — Preparat farmaceutic tradițional obținut prin evaporarea și concentrarea sucului extras din frunzele cărnoase ale diverselor specii de aloe (în special Aloe ferox sau Aloe perfoliata). Acest extras uscat, de consistență rășinoasă și culoare brună-negricioasă, era utilizat în medicina veche ca purgativ puternic, tonic stomahic sau cicatrizant, având o pondere structurală majoră în rețetele de elixiruri medievale.
• aloetic — Care conține aloe, privitor la aloe; preparat farmaceutic de tip remediu, tinctură sau pilulă care are la bază sucul amar ori extractul de aloe, utilizat istoric în terapeutică pentru efectele sale puternic purgative, stomahice sau tonice.
• alopat — Despre medici, metode de tratament sau produse farmaceutice: care aparține alopatiei sau medicinii clasice științifice; medic care practică medicina bazată pe dovezi, utilizând substanțe chimice sau proceduri active ce produc efecte opuse sau contrare simptomelor bolii tratate (conform principiului contraria contrariis curantur). Acest sistem structural se diferențiază fundamental de homeopatie sau practicile empirice complementare.
• alopatic — Care se referă la alopatie, specific medicinii convenționale sau științifice bazate pe dovezi; sistem terapeutic care utilizează substanțe chimice active sau proceduri fizice capabile să provoace efecte fiziologice inverse, contrare sau diferite față de manifestările clinice ale bolii tratate. Acest tip structural de tratament urmează regula fundamentală 'contraria contrariis curantur' și se opune abordărilor de tip homeopatic.
• alopatie — Metodă sau sistem terapeutic convențional, bazat pe dovezi științifice, care combate bolile prin administrarea de remedii medicamentoase ori proceduri ce produc manifestări sau reacții fiziologice opuse ori diferite față de cele provocate de boala însăși. Acest termen structural a fost creat istoric pentru a delimita clar medicina științifică oficială de doctrinele homeopatice alternative.
• Aloysia triphylla — Denumire științifică latină (sinonim valid pentru Aloysia citrodora) ce desemnează lămâița sau verbina odorantă, un arbust peren din familia Verbenaceae. Această plantă aromatică se remarcă structural prin frunzele sale lanceolate dispuse câte trei în verticil (triphylla), care emană un miros puternic de lămâie când sunt zdrobite, fiind intens utilizată în industria parfumurilor, a ceaiurilor medicinale și în gastronomie.