#distruge

• adamantoliză — Proces patologic sau experimental de distrugere, dizolvare ori dezintegrare structurală a smalțului dentar, cauzat de acțiunea acizilor, a enzimelor bacteriene sau a unor tulburări metabolice severe. Acest fenomen duce la demineralizarea prismei de smalț și la pierderea integrității suprafeței dintelui, fiind primul stadiu în dezvoltarea leziunilor carioase profunde.
• afaniseală — Acțiunea de a nimici, a prăpădi, a distruge complet sau rezultatul acestei acțiuni; distrugere totală, anihilare, ruinare. În registrul colocvial sau familial vechi, termenul este utilizat pentru a descrie o sursă de ruină financiară, o pacoste sau o persoană care provoacă pagube masive și distruge echilibrul unei familii prin vicii.
• afanisi — A nimici în mod violent, a prăpădi, a distruge din temelii sau a face să dispară o ființă, un bun material ori o comunitate; a ruina din punct de vedere financiar. Provenit din limba greacă, verbul descrie un act de anihilare completă, fiind des întâlnit în cronicile istorice și textele religioase vechi pentru a exprima mânia divină sau efectul devastator al invaziilor străine.
• afanisire — Acțiunea de a afanisi și rezultatul ei; nimicire totală, distrugere completă, prăpădire sau ruinare financiară. Ca substantiv verbal de acțiune, termenul evocă procesul dramatic prin care o structură socială, o familie sau un bun de patrimoniu își găsește sfârșitul ori degradarea ireversibilă sub influența unor factori distructivi externi sau a unor vicii.
• afinisi — Variantă arhaică și regională pentru verbul 'afanisi', având semnificația de a nimici, a distruge în întregime, a anihila sau a prăpădi o comunitate, o așezare ori un bun material. Folosit sub formă reflexivă în limbajul colocvial vechi urban, termenul a dezvoltat extensia semantică secundară de 'a se plictisi de moarte' sau 'a se enerva peste măsură' din cauza unei stări de epuizare psihică totală.
• afinisire — Acțiunea de a afinisi (sau afanisi) și rezultatul ei; proces istoric de prăpădire, nimicire totală sau desființare a unei entități politice, teritoriale ori familiale. În accepțiunea sa populară rară, substantivul definește o stare de plictiseală extremă, moleșeală sufletească sau enervare profundă provocată de monotonie ori de lipsa unei activități constructive.
• anarhiza — A introduce anarhia într-un sistem, într-o instituție, într-un stat sau într-un grup social; a distruge ordinea, ierarhia, disciplina ori rânduiala legală stabilită, provocând haos, confuzie și debandadă generalizată. În sens intranzitiv, se referă la procesul prin care o comunitate sau o structură administrativă decade treptat spre o stare de dezorganizare totală și nesupunere din cauza slăbirii autorității centrale.
• aneantiza — A distruge în întregime, a nimici, a reduce la nimic (aneant); a desființa structural sau spiritual. În filozofia existențialistă (în special la Sartre), verbul descrie acțiunea conștiinței umane de a introduce neantul sau negația în structura realității, izolându-se de lumea obiectivă pentru a-și afirma libertatea radicală.
• aneantizare — Acțiunea de a (se) aneantiza și rezultatul ei; nimicire totală, distrugere completă, reducere la neant. Ca noțiune structurală în psihologia abisală și filozofia existențială, reprezintă procesul conștient sau inconștient de dizolvare a eului, de anulare a sensului existențial ori de prăbușire a structurilor identitare sub presiunea angoasei radicale.
• anemolitoză — Proces geomorfologic de dezintegrare, mărunțire și distrugere structurală a rocilor sub acțiunea directă și prelungită a vântului încărcat cu particule abrazive de nisip sau praf; coroziune ori sablare eoliană naturală. Această formă de eroziune mecanică alterează profund arhitectura masivelor muntoase expuse din zonele aride și semiaride.
• anihila — A distruge complet, a reduce la nimic sau a nimici în întregime o entitate materială, o forță, un sentiment ori o acțiune. În fizica modernă și cuantică, termenul descrie procesul structural prin care o particulă elementară interacționează cu antiparticula sa corespunzătoare, transformându-se instantaneu și integral în energie pură sub formă de fotoni sau unde electromagnetice.
• anihilare — Acțiunea de a anihila și rezultatul ei; distrugere completă, nimicire totală sau aducere la starea de zero ori non-existență a unei entități, forțe sau structuri. În fizica particulelor elementare, reprezintă procesul de conversie integrală a masei unei perechi particulă-antiparticulă în energie pură (fotoni de mare energie) în momentul coliziunii lor, respectând legea conservării energiei și a impulsului.
• autodevora — A se distruge, a se consuma sau a se mânca pe sine însuși. În biologie celulară, descrie procesul structural de autofagie prin care o celulă își degradează propriile componente alterate pentru a supraviețui, iar în sens figurat sau literar, face referire la o persoană mistuită și măcinată interior de pasiuni distructive, remușcări sau ură.
• autodistruge — A-și provoca singur distrugerea, anihilarea sau desființarea totală; a trece printr-un proces autonom prin care elementele componente ale unui sistem structural, organism viu sau mecanism se autoanulează ori se descompun definitiv fără intervenția unei forțe exterioare distructive.
• autodistrugere — Acțiunea de a se autodistruge și rezultatul ei; distrugere automată sau provocată în mod voluntar a unui sistem, vehicul, echipament ori cod software, sau manifestare comportamentală patologică prin care un individ își sabotează propria viață, sănătate ori echilibru emoțional.
• bacteriofagie — Fenomen biologic ce constă în distrugerea, liza sau fagocitarea bacteriilor de către virusuri specifice (bacteriofagi) ori de către celule dotate cu capacități macrofagice. În sens restrâns, procesul descrie dinamica ciclului litic în care populații bacteriene întregi sunt reduse rapid sub acțiunea infecției virale, având un rol crucial în reglarea ecologică a biomasei microbiene.
• bacteriolitic — Care produce bacterioliza; referitor la distrugerea, dizolvarea sau ruperea membranei și peretelui celular al bacteriilor sub acțiunea unor agenți litici. În sens clinic și biochimic, proprietățile bacteriolitice sunt caracteristice anumitor antibiotice, enzime (cum este lizozimul din lacrimi) sau anticorpilor asociați cu sistemul complementului imunitar.
• bacterioliză — Proces biochimic și imunitar ce constă în distrugerea, dizolvarea sau dezintegrarea structurală a membranei și peretelui celular al bacteriilor, determinând moartea acestora prin scurgerea conținutului intracelular. În sens fiziologic, bacterioliza este declanșată de acțiunea directă a unor enzime specifice, a bacteriofagilor sau a complexului de atac membranar activat de sistemul complement în prezența anticorpilor.