#crestinism

• anticristianism — Variantă neologică sau formă ortografică adaptată după modelul apusean pentru substantivul anticreștinism; curent ideologic, atitudine filosofică ori mișcare politică îndreptată împotriva religiei creștine, a instituțiilor ecleziastice sau a dogmelor sale teologice.
• Antiohia — Metropolă antică faimoasă situată pe râul Orontes (în prezent Antakya, Turcia), fondată în secolul al IV-lea î.Hr. de Seleucos I Nikator și numită în onoarea tatălui său, Antioh. A fost capitala Imperiului Seleucid, al treilea oraș ca mărime din Imperiul Roman și un centru teologic fundamental pentru creștinismul timpuriu, fiind locul unde adepții noii religii au fost numiți pentru prima dată 'creștini'.
• Antoniada — Instituție caritabilă monumentală și complex de așezăminte sociale (spital, leprozerie, azil, ospiciu) întemeiat în secolul al IV-lea (anul 372) lângă Cezareea Capadociei de către Sfântul Vasile cel Mare, denumit structural în cinstea împăratului sau urmând o filieră onomastică sacră. În istoria culturii și a medicinei creștine, reprezintă prototipul primului spital public organizat structural, unde îngrijirea medicală era îmbinată cu asistența socială gratuită oferită tuturor celor defavorizați, indiferent de etnie ori religie.
• anvon — Variantă lingvistică regională sau arhaică pentru substantivul 'amvon'; tribună sau platformă înălțată aflată în naosul unei biserici, utilizată de clerici pentru rostirea predicilor sau predarea învățăturilor biblice către credincioși.
• apologetică — Ramură a teologiei sistematice care se ocupă cu apărarea rațională și justificarea logică a dogmelor unei credințe religioase în fața obiecțiilor, criticilor sau atacurilor din partea altor religii ori sisteme filozofice sceptice. În sens istoric, reprezintă disciplina care utilizează instrumente dialectice pentru a demonstra armonia dintre revelația divină și rațiunea umană.
• Arimateea — Oraș antic din Iudeea, menționat în Noul Testament ca fiind locul de origine al lui Iosif din Arimateea, personajul biblic de vază care a cerut trupul lui Iisus Hristos de la Ponțiu Pilat pentru a-L îngropa în propriul său mormânt nou.
• Arimatia — Oraș antic din Iudeea, menționat în Noul Testament ca fiind locul de origine al lui Iosif din Arimatia, bărbatul evlavios și membru al Sinedriului care a cerut trupul lui Iisus Hristos de la Ponțiu Pilat pentru a-l îngropa în propriul său mormânt nou; localizarea sa exactă rămâne un subiect de dezbatere arheologică, fiind adesea identificat cu localitatea Rentis sau cu orașul antic Ramala.
• Armenia — Stat suveran (Republica Armenia) situat în regiunea muntoasă a Caucazului de Sud, la granița dintre Europa de Est și Asia de Vest. Cu o istorie milenară și o cultură profund marcată de spiritualitatea creștină, țara este recunoscută ca fiind primul stat din lume care a adoptat oficial creștinismul ca religie de stat (în anul 301 d.Hr.), având capitala la Erevan și fiind dominată vizual de silueta simbolică a Muntelui Ararat.
• Arnobius — Numele purtat de doi teologi creștini importanți din antichitatea târzie. Cel mai cunoscut este Arnobius din Sicca (Arnobius cel Bătrân), apologet creștin din secolul al IV-lea din Numidia, autor al lucrării 'Adversus Nationes' ('Împotriva păgânilor'), scrisă pentru a-și demonstra credința sinceră după convertire; al doilea este Arnobius cel Tânăr, un călugăr și lider ecleziastic din secolul al V-lea, activ la Roma și cunoscut pentru comentariile sale la Psalmi.
• arturisitor — Formă arhaică pentru termenul 'mărturisitor'; persoană care face o mărturisire, care declară sau recunoaște un adevăr, o culpă ori o convingere profundă. În sens religios istoric, termenul desemnează un creștin care și-a afirmat public credința în timpul persecuțiilor, suferind chinuri sau închisoare fără a fi primit însă moartea de martir.
• Assis — Formă toponimică istorică și literară utilizată în limba română (influențată de filierele franceză sau latină) pentru orașul Assisi din regiunea Umbria, Italia centrală; renumit la nivel mondial ca locul de naștere și de activitate al Sfântului Francisc (Francesco d'Assisi) și al Sfintei Clara. Reprezintă un centru spiritual și de pelerinaj major, faimos pentru Basilica San Francesco, decorată cu fresce de Giotto, monument inclus în patrimoniul mondial UNESCO.
• augustinism — Curent filozofic și teologic creștin bazat pe scrierile, interpretările și dogmele Sfântului Augustin de Hipona. Caracterizat prin sinteza dintre platonism (sau neoplatonism) și revelația biblică, acesta pune accentul pe fragilitatea naturii umane în urma păcatului originar, pe necesitatea absolută a harului divin pentru mântuire și pe conceptul de iluminare interioară ca sursă a cunoașterii adevărate.
• autoflagelațiune — Variantă arhaică, livrescă ori etimologică a termenului 'autoflagelare', utilizată cu precădere în textele bisericești vechi sau în traducerile timpurii din secolul al XIX-lea. Desemnează actul formal și solemn de pedepsire a propriului trup prin lovituri sau post aspru, fiind păstrat în lexicul contemporan doar cu valoare stilistică sau istorică.
• Avraam — Nume propriu masculin de origine ebraică (Avraham), tradus etimologic prin 'tată al multor neamuri' sau 'părinte al mulțimilor'. În context istoric și religios, reprezintă patriarhul biblic considerat întemeietorul spiritual și fizic al poporului evreu și figura centrală a celor trei mari religii monoteiste (iudaism, creștinism și islam), fiind recunoscut universal ca un simbol suprem al credinței absolute, al ospitalității și al ascultării față de divinitate.
• avva — Titlu onorific spiritual, respectuos și plin de afecțiune acordat călugărilor bătrâni, pustnicilor sau asceților cu o viață duhovnicească îmbunătățită din primele secole ale creștinismului, în special celor din pustia Egiptului. Provenind din termenul arameic 'abba' (tată), cuvântul desemnează un părinte duhovnicesc, un mentor și un ghid spiritual ale cărui învățături și pilde au fost consemnate în Pateric.