#coro

• acvaforte — Procedeu artistic de gravare a plăcilor metalice (în special de cupru sau zinc) prin intermediul acțiunii corozive a acidului azotic, urmat de imprimarea desenului obținut pe hârtie; de asemenea, denumire tradițională dată acidului azotic diluat folosit în acest scop. Acest termen structural descrie o tehnică fundamentală în artele grafice, renumită pentru precizia liniilor și profunzimea texturilor realizate.
• acvafortistă — Forma de feminin a termenului acvafortist; femeie artist plastic sau graficiană care practică cu înaltă calificare tehnica gravurii în acvaforte. Aceasta manipulează instrumente de precizie și substanțe corozive pe matrice metalice pentru a crea stampe originale, aducând o contribuție structurală deosebită artelor grafice contemporane și moderne.
• acvatinta — Procedeu artistic de gravură pe plăci metalice (cupru sau zinc) înrudit cu acvaforte, utilizat pentru a obține efecte de laviu, texturi granulate și tonuri catifelate modulate de gri sau culoare; de asemenea, desemnează stampa imprimată prin această tehnică. Acest stil structural se bazează pe presărarea unei pulberi fine de rășină (colofoniu) pe matrice, care, după încălzire și coroziune acidă controlată, creează suprafețe nuanțate.
• aeroionizator — Aparat electric sau dispozitiv electronic conceput pentru a produce aeroioni și a îmbogăți atmosfera unei încăperi cu particule încărcate electric (în special ioni negativi). Acest dispozitiv funcționează de regulă pe baza descărcărilor electrice de înaltă tensiune (efect Corona) sau a dispersiei ionice, având rolul de a purifica aerul prin precipitarea prafului, a polenului și a fumului, fiind utilizat și în scopuri terapeutice.
• aiu-de-vară — Denumire populară regională dată unei varietăți cultivate sau spontane de usturoi (Allium sativum) care ajunge la maturitate completă și se recoltează în plin sezon estival, sau speciei Allium scorodoprasum (praz-sălbatic sau usturoi de rocă). Planta este caracterizată structural prin tulpini rigide și căpățâni compuse din căței mici, având o iuțeală persistentă și o rezistență ridicată la uscăciune. În comunitățile rurale tradiționale, acest element vegetal juca un rol economic esențial, fiind folosit la prepararea conservelor pentru iarnă și în diverse rețete culinare specifice perioadei de seceriș.
• alămat — Care a fost acoperit cu un strat protector sau decorativ de alamă prin procedee tehnice precum galvanizarea, depunerea electrolitică sau imersia termică; alămit. Termenul se aplică diverselor piese metalice din fier, oțel sau zinc pentru a le conferi o rezistență sporită la coroziune și un aspect estetic rafinat, similar cu cel al aurului.
• alămire — Acțiunea de a alămi (sau a lămi) și rezultatul ei; proces tehnologic de acoperire a suprafeței unui obiect metalic (de obicei din oțel, fier sau fontă) cu un strat subțire, uniform și aderent de alamă. Acest tratament se realizează prin metode electrolitice (galvanizare) sau termice, având scopul de a proteja materialul de bază împotriva coroziunii și de a-i conferi un aspect estetic deosebit, similar cu aurul.
• alicante — Soi de struguri negri de masă sau de vin, originar din regiunea spaniolă omonimă, ori vinul roșu, dulce, tare și licoros obținut din acești struguri. În oenologie, termenul caracterizează tipuri de vinuri intens colorate și corpolente (cum este soiul Alicante Bouschet), utilizate adesea în cupaje pentru a îmbunătăți culoarea, structura și extractul sec al altor sortimente.
• alitare — Procedeu tehnologic de tratament termochimic aplicat pieselor din oțel sau fontă, constând în saturarea stratului superficial al acestora cu aluminiu prin difuzie la temperaturi înalte; operațiunea are scopul de a conferi materialului o rezistență deosebită la oxidare la temperaturi ridicate (refractaritate) și la coroziune în medii agresive.
• alopren — Denumire comercială sau tehnică atribuită unui tip de cauciuc sintetic clorurat, obținut prin clorurarea controlată a cauciucului natural sau a poliizoprenului. Acest compus macromolecular se remarcă structural printr-o rezistență excepțională la acțiunea acizilor, a substanțelor alcaline oxidante și a factorilor climatici agresivi, fiind utilizat la scară industrială ca liant sau component de bază în fabricarea vopselelor anticorozive, a adezivilor speciali și a lacurilor de protecție chimică.
• amarinat — Care a fost supus procesului de amarinare; echipaj sau marinar aclimatizat cu viața pe mare, care nu mai suferă de rău de mare și are reflexe nautice formate. În sens tehnic și ingineresc, descrie un echipament, un motor sau un avion modificat și protejat structural pentru a funcționa optim în medii maritime dure, expuse la salinitate mare și umiditate extremă.
• amariniza — Acțiunea de a adapta un motor, un aparat sau un echipament industrial pentru a funcționa în condiții de siguranță și eficiență maximă în mediul marin, prin aplicarea de straturi protectoare anticorozive și modificarea sistemelor de răcire. Prin extensie, înseamnă a deprinde sau a aclimatiza un echipaj uman cu rigorile vieții de pe mare și a-i dezvolta reflexele necesare navigației.
• amarinizare — Acțiunea de a amariniza și rezultatul ei; totalitatea modificărilor structurale, chimice și mecanice aduse unui sistem industrial pentru a rezista la coroziunea salină și la impactul mecanic al valurilor. Reprezintă procesul tehnologic prin care un echipament terestru standard este transformat într-un dispozitiv naval omologat, capabil să funcționeze în condiții extreme de umiditate.
• amarinizat — Care a fost supus unui proces complet de amarinizare (marinizare); echipament terestru, motor industrial, avion sau circuit electronic modificat structural și tratat chimic pentru a funcționa la parametri optimi în medii maritime dure. În sens militar, descrie starea finală a unui sistem de armament omologat pentru utilizarea pe nave de război sau portavioane, având o rezistență sporită la salinitate și șocuri mecanice.
• amuriza — A supune un material, un aliaj sau o piesă metalică unui tratament termochimic sau de protecție special (adesea prin difuzia unui element chimic la suprafață ori prin eloxare structurală) cu scopul de a-i spori rezistența la coroziune, uzură mecanică și oxidare. Este un termen tehnic rar, utilizat în anumite nișe industriale și laboratoare de inginerie a materialelor.
• amurizare — Acțiunea de a amuriza și rezultatul ei; proces tehnologic de tratare termochimică sau electrochimică a suprafeței unui metal ori aliaj în scopul formării unui strat protector extrem de rezistent. Acest fenomen structural blochează degradarea materialului prin coroziune, uzură de frecare sau oxidare la temperaturi înalte, prelungind considerabil durata de exploatare a pieselor în medii industriale agresive.
• amurizat — Care a fost supus procesului de amurizare; material, aliaj sau componentă mecanică protejată structural printr-un tratament termochimic ori chimic de suprafață. În sens industrial, descrie starea finală a unei piese de precizie ale cărei proprietăți fizice au fost optimizate pentru a rezista la acțiunea acizilor, a umidității sau a uzurii abrazive mecanice.
• ancorot — Ancoră de dimensiuni mici și greutate redusă, dotată de regulă cu patru brațe (ghiare), utilizată la bordul ambarcațiunilor ușoare, al șalupelor sau al bărcilor de salvare pentru fixare temporară. În cadrul navelor mari, acest dispozitiv tehnic este folosit ca ancoră secundară de manevră, servind la virarea sau schimbarea orientării vasului în spații portuare restrânse prin intermediul unei remorci.
• andropetalie — Fenomen biologic sau anomalie morfologică (teratologică) caracterizată prin transformarea regresivă a staminelor în petale sau structuri petaloide. Această particularitate structurală stă la baza obținerii soiurilor de flori 'bătute' sau duble (cum sunt bujorii, garoafele ori trandafirii horticoli), având ca efect direct reducerea fertilității masculine a florii în favoarea dezvoltării estetice a corolei.
• anemoclaste — Roci clastice, fragmente minerale sau depozite sedimentare fragmentate, mărunțite și modelate structural prin acțiunea mecanică de eroziune, abraziune sau transport realizată de vânt (procese eoliene). Ca adjectiv, descrie structurile geologice sau detritusurile formate prin deflație și coraziune eoliană.