#constructii

• architravă — Element arhitectural structural orizontal, realizat din piatră, lemn sau marmură, care constituie partea inferioară a antablamentului și care se sprijină direct pe capitelurile coloanelor sau pe stâlpii de susținere. În ordinele arhitecturale clasice (doric, ionic, corintic), architrava are rolul esențial de a prelua greutatea structurilor superioare (friză și cornișă) și de a o distribui uniform către elementele verticale de sprijin.
• archivoltă — Element decorativ sau profilatură ornamentală proeminentă (muldură) care îmbracă și subliniază fața exterioară a unei arcade sau a unui arc de boltă de-a lungul curburii sale. În arhitectura clasică, romanică și gotică, archivolta este adesea alcătuită din mai multe benzi concentrice sculptate artistic, având rolul vizual de a pune în valoare deschiderea unui portal sau a unei ferestre monumentale.
• arciform — Care are forma unui arc; structură geometrică, anatomică sau geologică arcuită, curbată ori boltită. În anatomie și neurologie, termenul descrie fibre sau vase sanguine configurate în formă de semicerc, iar în geologie se referă la straturi de rocă ori reliefuri modelate curb sub influența forțelor tectonice.
• arcui — A da unui obiect o formă de arc, a curba, a îndoi sau a bolti mecanic; a se îndoi sub greutatea unei sarcini ori sub acțiunea unei forțe exterioare căpătând o linie concavă sau convexă. În sens structural, definește proprietatea unui corp elastic de a se deforma temporar fără a se rupe și de a reveni ulterior la forma inițială.
• ardezie — Rocă metamorfică omogenă, cu granulație fină, formată prin metamorfismul de grad scăzut al argilelor sau al roicilor sedimentare pelitice sub acțiunea presiunii tectonice. Caracteristica sa structurală fundamentală este clivajul perfect (ardeziozitate), care permite despicarea cu ușurință în foi subțiri, impermeabile și rezistente, fiind utilizată pe scară largă în construcții ca material de elită pentru acoperișuri, placări de fațade, pardoseli sau, istoric, la fabricarea tăblițelor de scris.
• ardezieră — Carieră extractivă, mină deschisă sau exploatare minieră din care se extrage ardezia, o rocă metamorfică sedimentară fină, susceptibilă de a fi despicată în plăci subțiri. În sens structural-industrial, ardeziera reprezintă un sit tehnologic echipat cu utilaje speciale de debitare și fasonare a blocurilor de piatră, folosite ulterior în construcții pentru acoperișuri rezistente sau elemente ornamentale de izolație.
• ardoază — Variantă regională învechită sau împrumut fonetic adaptat local pentru cuvântul 'ardezie'; placă subțire din piatră metamorfică folosită tradițional la acoperirea clădirilor sau ca tăbliță școlară pentru scris. În anumite graiuri din vestul țării influențate istoric de terminologia tehnică vest-europeană, termenul descrie foi straturile minerale clivabile utilizate în atelierele de construcții rurale.
• argilă — Rocă sedimentară neconsolidată, cu granulație extrem de fină (particule sub 0,002 mm), compusă în principal din silicați hidratați de aluminiu (minerale argiloase precum kaolinitul, montmorillonitul sau ilitul). Prezintă o plasticitate ridicată în amestec cu apa, proprietatea de a se întări la uscare sau prin ardere la temperaturi înalte și este utilizată pe scară largă în industria ceramicii, a materialelor de construcții (cărămizi, ciment), în cosmetică și medicină.
• aristerostil — Termen arhitectural rar utilizat pentru a descrie un sistem sau o dispunere structurală în care elementele de susținere ori coloanele sunt poziționate predominant pe partea stângă a structurii fațadei, ori prezintă o orientare asimetrică specifică spre stânga. Acest tip de conformație geometrică este întâlnit în compozițiile monumentale avangardiste sau în studiile de simetrie inversată ale clădirilor clasice, având rolul de a redistribui din punct de vedere vizual și dinamic greutatea estetică a unui ansamblu.
• armare — Acțiunea de a arma și rezultatul ei; introducere a unei armături de oțel, fibră sau alte materiale rezistente în masa unui element de construcție (cum ar fi betonul) pentru a-i spori rezistența structurală la întindere sau tracțiune. În sens militar ori mecanic, reprezintă pregătirea unei arme de foc, a unui dispozitiv sau a unui mecanism de declanșare prin tensionarea arcurilor interne pentru a-l aduce în stare de funcționare.
• armatură — Ansamblu de piese metalice (bare, plase de oțel) introduse într-un element de construcție pentru a-i spori rezistența la întindere sau încovoiere; totalitatea dispozitivelor auxiliare (robinete, supape) atașate unei conducte sau unui cazan pentru controlul fluidelor; parte metalică mobilă a unui aparat electromagnetic sau înveliș de protecție al unui cablu.
• armături — Totalitatea pieselor sau a elementelor metalice (bare de oțel, plase sudate, profile) introduse structural în masa betonului pentru a prelua eforturile de întindere și încovoiere, formând împreună betonul armat. În sens tehnic extins, termenul desemnează ansamblul dispozitivelor auxiliare de siguranță, control și reglare (supape, robinete, manometre) montate pe o conductă, un cazan sau un sistem industrial, având rolul de a asigura funcționarea optimă a instalației.
• asbest — Formă ortografică mai veche, variantă lexicală sau neologism utilizat pentru azbest, desemnând un grup de minerale silicate naturale, cu structură fibroasă, remarcabile prin rezistența lor extremă la temperaturi înalte, foc, acizi și tracțiune mecanică. În trecut, datorită calităților sale izolatoare structurale excelente, a fost utilizat pe scară largă în industria construcțiilor și a echipamentelor de protecție, fiind ulterior restricționat din cauza toxicității ridicate a fibrelor sale la inhalare.
• așchiat — Care a fost supus procesului de așchiere; material solid fasonat, tăiat sau finisat prin îndepărtarea succesivă de straturi fine sub formă de așchii. Ca substantiv neutru, indică operațiunea tehnică în sine ('așchiatul') realizată pe mașini-unelte. Descrie starea structurală a unei piese ale cărei dimensiuni finale și precizii geometrice au fost obținute prin acțiunea directă a unei scule tăietoare.
• aseismic — Care nu este seismic; regiune sau zonă geografică caracterizată prin absența cutremurelor de pământ sau prin apariția unor mișcări tectonice de intensitate neglijabilă. În ingineria structurală, termenul se folosește uneori (ca variantă pentru antiseismic) pentru a descrie elemente concepute să reziste la șocurile seismice, deși în geologie indică exclusiv lipsa activității seismice.
• asfalt — Amestec natural sau artificial de bitum și materii minerale granuloase, de culoare neagră sau brună-închisă, utilizat în mod structural ca liant impermeabil pentru pavarea drumurilor, hidroizolarea construcțiilor sau fabricarea unor lacuri protectoare. În sens colocvial, desemnează suprafața carosabilă a unei străzi sau a unei șosele modernizate.
• asfalta — A acoperi o stradă, o șosea, o curte sau o platformă industrială cu un strat de asfalt pentru a asigura o suprafață plană, durabilă și impermeabilă. În sens structural, definește execuția lucrărilor rutiere de finisare prin compactarea straturilor bituminoase conform proiectelor tehnice.
• asfaltaj — Totalitatea lucrărilor tehnice de pavare sau acoperire a unei suprafețe rutiere, pietonale ori industriale cu un strat compact de asfalt; rezultatul operațiunii de asfaltare, privit ca structură finisată. Este un termen tehnic mai rar utilizat în vorbirea curentă, fiind înlocuit de obicei cu substantivul de acțiune 'asfaltare'.
• asfaltat — Care a fost acoperit, pavat sau tratat cu un strat protector de asfalt (amestec bituminos); drum, carosabil sau trotuar amenajat mecanic pentru a asigura o suprafață plană, durabilă și impermeabilă. Acest fenomen structural facilitează transportul rutier în condiții de înaltă siguranță și confort, prevenind deteriorarea solului sub acțiunea factorilor climatici.
• asfaltic — Care conține asfalt, care are caracteristicile asfaltului sau se referă la acesta; bituminos. În sens structural și geologic, descrie roci, zăcăminte sau amestecuri industriale bogate în hidrocarburi grele, utilizate ca materie primă în rafinării ori direct în industria construcțiilor rutiere și a materialelor izolatoare.