#condens

• Abbe — Termenul se referă la eponime medicale derivate din numele unor personalități științifice: în chirurgia plastică, 'lamboul Abbe' (operat de Robert Abbe) este o tehnică de reconstrucție a buzei; în optică medicală și oftalmologie, 'numărul Abbe' sau 'condensatorul Abbe' (Ernst Abbe) definește dispersia luminii în lentile și sistemul de iluminare al microscoapelor clinice.
• abura — A expune un obiect direct la acțiunea vaporilor fierbinți sau a emanațiilor calde; a acoperi o suprafață (cum ar fi geamurile sau lentilele) cu un strat fin și opac de condens. Ca verb intranzitiv, se referă la acțiunea de a scoate sau de a emana aburi ori la suflarea ușoară a unei bori de vânt, sugerând o dinamică subtilă a fluidelor sau o atmosferă caldă, intimă.
• aburare — Acțiunea de a abura și rezultatul ei; procesul fizic sau tehnologic de tratare, umezire ori încălzire a unui corp sau a unei țesături prin intermediul vaporilor. În sens meteorologic sau domestic, reprezintă acumularea treptată de condens pe suprafețele reci, ducând la scăderea vizibilității sau la modificarea umidității ambientale dintr-un spațiu închis.
• aburat — Starea unui obiect, a unei suprafețe sau a unui spațiu care a fost supus acțiunii aburilor ori a fost acoperit de un strat opac de condens format din picături microscopice de apă. Ca participiu, indică rezultatul direct al procesului de expunere la vapori fierbinți sau reci, fiind utilizat frecvent pentru a descrie sticla, lentilele sau ferestrele a căror transparență a fost diminuată temporar din cauza diferențelor de temperatură.
• abure — O formă arhaică sau variantă macro-dialectală rară de plural pentru emanațiile diafane, calde și umede care se ridică de pe un corp aflat în fierbere sau în curs de răcire; aburi subțiri sau bori de aer cald. În literatura romantică timpurie și în poezia populară, termenul era utilizat pentru a evoca o atmosferă mistică, o boare fină de vânt ori suflarea caldă și ocrotitoare a pământului reavăn în zori de zi.
• abureală — În sens propriu și tehnic, o condensare ușoară, fină și pasageră de vapori de apă pe o suprafață lucioasă. În sens figurat, colocvial și argotic, termenul desemnează o acțiune deliberată de inducere în eroare, manipulare verbală, amăgire prin discursuri lungi, confuze sau minciuni plauzibile. Folosit frecvent pentru a descrie un comportament nesincer, o stratagemă retorică menită să ascundă adevărul sau să evite o responsabilitate prin argumente superficiale.
• aburi — A expune un obiect la acțiunea aburilor fierbinți (pentru a-l curăța, găti sau steriliza) sau a acoperi o suprafață transparentă cu un strat fin de condens opac. Ca verb intranzitiv, semnifică acțiunea de a scoate vapori ori a adia ușor. În sens figurat și argotic, verbul înseamnă a minți, a manipula prin vorbe mieroase, a induce în eroare o persoană prin justificări false sau promisiuni fără acoperire.
• aburire — Acțiunea de a aburi și rezultatul ei; depunerea unui strat fin de condens opac sub formă de picături microscopice de apă pe o suprafață lucioasă sau transparentă din cauza diferențelor de temperatură. În sens industrial sau culinar, reprezintă expunerea controlată a unor materiale ori alimente la vapori fierbinți. În registrul colocvial și argotic, termenul descrie actul intenționat de amăgire, manipulare psihologică sau dezinformare prin discursuri ambigue și scuze superficiale.
• aburit — Starea unui obiect sau a unei suprafețe acoperite de condens umed ori supuse tratamentului cu vapori. În sens figurat, colocvial și argotic, califică o persoană care a fost păcălită, manipulată sau indusă în eroare prin vorbe mieroase, ori un individ care se află într-o stare de confuzie mentală ușoară, amețeală sau naivitate extremă.
• aburos — Care emană, produce sau conține o cantitate mare de aburi; acoperit de un strat dens de condens, ceață umedă sau vapori de apă în suspensie. În sens literar și plastic, adjectivul descrie o atmosferă difuză, caldă și misterioasă, peisaje matinale învăluite în negură sau bucate fierbinți proaspăt servite, sugerând confort termic, intimitate sau o vizibilitate redusă.
• aldol — Compus organic bifuncțional care conține în aceeași moleculă o grupare aldehidică (-CHO) și o grupare hidroxil (-OH) legată de un atom de carbon în poziția beta (b-hidroxialdehidă). Termenul desemnează în special 3-hidroxibutanalul, obținut prin condensarea aldolică a două molecule de acetaldehidă, fiind un intermediar esențial în sinteza industrială a butadienului și a altor compuși macromorfologici.
• aldolizare — Reacție chimică de adiție nucleofilă prin care două molecule de compuși carbonilici (aldehide sau cetone), care posedă atomi de hidrogen în poziția alfa, se unesc pentru a forma o beta-hidroxialdehidă sau o beta-hidroxicetonă (un aldol). Acest proces structural reprezintă prima etapă din cadrul condensării aldolice și este fundamental în sinteza organică industrială și în rutele metabolice celulare.
• aldoximă — Un compus organic azotat din clasa oximelor, obținut formal sau practic prin reacția de condensare a unei aldehide cu hidroxilamina (NH2OH), având structura generală R-CH=N-OH. Acest tip de oximă se caracterizează prin prezența unui atom de hidrogen legat de carbonul azometinic, spre deosebire de cetoxime, fiind un intermediar valoros în sinteza nitrililor și a amidelor.
• alociclie — Comportament mitotic sau meiotic atipic al unor cromozomi sau segmente cromozomiale (în special heterocromatina), caracterizat printr-un ritm de condensare și replicare desincronizat structural față de restul complementului cromozomial din nucleu; poate fi pozitivă (condensare precoce) sau negativă (condensare întârziată).
• Anaximene — Anaximene din Milet (c. 585 – 528 î.Hr.); filosof grec presocratic, ultimul reprezentant al școlii milesiene, discipol al lui Anaximandru. Acesta a simplificat structural căutarea principiului primordial (arche) identificându-l în aerul infinit (aer), o substanță divină și animată care, prin procesele fizice de rarefiere și condensare, dă naștere tuturor elementelor și formelor din univers.
• anelat — Despre structuri, molecule chimice sau organisme care prezintă formă de inel, sunt compuse din verigi ciclice sau au cicluri moleculare condensate (comasate prin punți comune de atomi). În contextul chimiei organice, descrie compuși hidrocărburați policiclici condensați, în timp ce în zoologie se referă istoric la organisme segmentate inelar (viermi inelați / anelide).
• anelate — Forma de plural a cuvântului 'anelată' sau, în contextul taxonomiei chimice structurale, denumire colectivă utilizată pentru a desemna moleculele hidrocarburate care conțin sisteme de inele condensate. În biologie, termenul descrie totalitatea structurilor sau formațiunilor anatomice inelare prezente la anumite specii.
• anthracen — Hidrocarbură aromatică polinucleară cu formula chimică C14H10, compusă din trei nuclee benzenice condensate liniar, care se prezintă sub formă de cristale incolore sau slab gălbui cu o puternică fluorescență albastră-violetă sub acțiunea radiațiilor ultraviolete. Este obținut industrial prin distilarea tarului de cărbune (smoală) și constituie o materie primă fundamentală în sinteza alizarinei, a coloranților antrachinonici și în producția de materiale semiconductoare organice.
• asudat — Care este acoperit de asud sau transpirație; umezit sau îmbibat de sudoare în urma unui efort fizic, a căldurii sau a unei stări emoționale. În sens extins, se poate referi la obiecte, haine sau suprafețe (cum ar fi geamurile ori pereții) pe care s-a condensat umiditatea, dând aspectul unor picături de transpirație.