#aut

• Abe — Eponim medical legat de numele cercetătorilor din domeniul geneticii clinice și neuropsihiatriei, utilizat în principal pentru a desemna sindromul Abe (sau variante Coreene/Japoneze de microdeleție/tulburări neurodezvoltative rare). Se caracterizează prin retard intelectual sever, anomalii craniofaciale distincte, hipotonie musculară congenitală și manifestări comportamentale din spectrul autist, fiind studiat în cadrul diagnosticului diferențial al anomaliilor de dezvoltare neuro-somatică.
• Abeona — Eponim mitologic și cultural transpus în psihologia dezvoltării și psihanaliza pediatrică (complexul, sindromul sau arhetipul Abeona). Conceptul descrie instinctul protector matern de ghidare și facilitare a primilor pași independenți ai copilului în afara spațiului familial securizant. În semiologia atașamentului, manifestările patologice de tip Abeona se referă la anxietatea de separare severă a părintelui (supraprotecție nevrotică) care blochează dezvoltarea autonomiei motorii și cognitive a sugarului.
• Abesalom — Nume propriu masculin de origine ebraică (Avșalom, semnificând 'tatăl păcii'), purtat de al treilea fiu al regelui David, renumit pentru frumusețea sa fizică excepțională, părul său extrem de lung și sfârșitul său tragic (prins cu părul în ramurile unui stejar în timpul unei revolte împotriva tatălui său). În semiologia psihanalitică timpurie și în psihopatologia metaforică, numele a fost utilizat ocazional pentru a descrie conflictele parentale nerezolvate, mândria narcisică distructivă sau complexul de rebeliune violentă împotriva autorității paterne.
• abilitare — Acțiunea de a abilita și rezultatul ei; obținerea sau acordarea formală a unei competențe, a unui drept legal ori a unui titlu oficial. În sistemul universitar românesc contemporan, reprezintă certificarea calității de conducător de doctorat, obținută în urma susținerii unei teze specifice de către un cadru didactic cu titlul de doctor.
• abilitațiune — Variantă livrescă, învechită sau rară a substantivului „abilitare”. Desemnează acțiunea de a abilita și rezultatul ei, reprezentând învestirea oficială, împuternicirea sau recunoașterea unui drept legal ori a unei competențe de către o autoritate administrativă sau juridică.
• abitaclu — Spațiu interior amenajat cu o destinație precisă într-un mijloc de transport (automobil, aeronavă, navă cosmică etc.) destinat adăpostirii și protecției pasagerilor, echipajului sau încărcăturilor speciale. În terminologia maritimă istorică, desemnează locașul special sau suportul nemagnetic construit pentru a adăposti compasul ori busola de navigație.
• ablacta — A înțărca un copil sau un pui de animal; a sista procesul de hrănire exclusivă la sân sau cu lapte și a introduce treptat o alimentație diversificată. În sens psihologic și sociologic, termenul nu se referă doar la componenta biologică, ci marchează prima etapă majoră de separare timpurie, autonomizare și rupere a legăturii simbiotice primare dintre mamă și copil.
• ablactare — Acțiunea de a ablacta și rezultatul ei; înțărcare. Reprezintă o perioadă critică de tranziție psihosocială în prima copilărie, caracterizată prin adaptarea comportamentală a copilului la un nou mod de nutriție și interacțiune cu mediul, marcând nașterea sentimentului de sine independent.
• ablație — Proces non-medical de îndepărtare, diminuare sau topire a materialului de la suprafața unui corp solid prin acțiuni mecanice, termice sau climatice. În glaciologie, reprezintă pierderea totală de gheață sau zăpadă dintr-un ghețar prin topire, evaporare ori sublimare; în astronomie și aeronautică, desemnează eroziunea stratului protector al unui meteorit sau al unei nave spațiale la intrarea în atmosferă din cauza frecării termice intense.
• ablaut — Alternanță vocalică sistematică în cadrul aceleiași rădăcini a unui cuvânt, utilizată în limbile indo-europene pentru a exprima diferențe de funcție gramaticală, timp, mod sau derivare lexicală, fără adăugarea de sufixe. Acest mecanism este cel mai vizibil în flexiunea verbelor neregulate (tari) din limbile germanice, unde schimbarea vocalei modifică timpul gramatical.
• aborigen — Persoană care face parte din populația băștinașă, originară dintr-un anumit teritoriu geographic, ale cărei origini istorice preced colonizarea sau stabilirea ulterioară a altor grupuri etnice; (adjectival) care este autohton, indigen, nativ sau strâns legat prin naștere și evoluție de un anumit habitat ecologic sau spațiu cultural preexistent.
• aborigenă — Persoană de sex feminin care face parte din populația autohtonă, băștinașă sau indigenă a unui teritoriu geografic, ale cărei origini istorice documentate preced colonizarea sau stabilirea ulterioară a altor grupuri etnice dominante; (adjectival) formă de feminin pentru tot ce aparține acestor populații primordiale, fiind nativ, originar sau strâns legat prin naștere și tradiție milenară de un anumit habitat ecologic sau spațiu cultural preexistent.
• aborigenitate — Calitatea, starea sau însușirea de a fi aborigen, autohton sau băștinaș; ansamblul caracteristicilor identitare, culturale, istorice și juridice care definesc apartenența originară a unei populații sau a unui individ la un anumit teritoriu geografic înainte de apariția proceselor de colonizare ori migrație externă; (în filozofia culturii) legătură primordială, spirituală și indisolubilă între o comunitate umană și pământul natal străvechi.
• abs — (Auto) Sistem electronic de siguranță auto care împiedică blocarea roților unui vehicul în timpul unei frânări violente, menținând controlul direcției; (sport, anatomie, colocvial) prescurtare pentru mușchii abdominali.
• absoarbe — A îngloba, a încorpora sau a reține un corp, un lichid, o energie ori, în sens figurat, a capta total atenția, resursele sau identitatea cuiva. În filozofia morală și ontologie, verbul descrie procesul prin care un sistem ideologic dominant, o comunitate sau o datorie supremă asimilează complet individualitatea unui subiect, dizolvându-i autonomia etică și integrându-l într-o structură colectivă mai amplă.
• absolutist — 1. Persoană care susține, promovează sau aplică principiile absolutismului politic ori etic. 2. Adjectiv care caracterizează un regim politic autocratic, o doctrină opusă relativismului sau o atitudine inflexibilă. În filozofia morală, adepții unei poziții absolutiste consideră că normele etice sunt obiective și universal valabile, respingând ideea că adevărul sau virtutea ar depinde de context, cultură ori utilitate socială.
• absolutistă — Forma de feminin a termenului „absolutist”; femeie care aderă la absolutismul moral sau politic. Ca adjectiv, califică o structură, o metodă, o viziune sau o doctrină bazată pe reguli necondiționate și absolute. În analizele epistemice, o perspectivă absolutistă caută să elimine subiectivitatea, considerând că valorile supreme nu suferă nicio nuanțare sau degradare temporală.
• Absyrtus — În mitologia greacă, prinț colchidian, fiu al regelui Aeëtes și frate al Medeei. Este cunoscut mai ales pentru rolul său tragic în mitul argonauților; în timp ce fuga Medeei cu Iason pe nava Argo punea în pericol expediția, ea l-a ucis și l-a dezmembrat pe Absyrtus, aruncându-i bucățile în mare pentru a-și încetini tatăl, care s-a oprit să le adune pentru ritualul de înmormântare.
• abțibild — O imagine, un desen sau un text imprimat pe o hârtie sau folie specială (purtătoare de adeziv sau reactivabilă cu apă) care, prin presare ori umezire, se poate transfera definitiv sau temporar pe o altă suprafață (sticlă, lemn, hârtie, piele). În sens figurat sau peiorativ, descrie o decorațiune ieftină, o mască superficială sau o etichetă falsă aplicată unei situații ori unei persoane.
• aburomobil — Termen tehnic arhaic utilizat la începuturile erei industriale pentru a desemna un vehicul autopropulsat care funcționa pe baza unui motor cu abur, reprezentând predecesorul direct al automobilului modern propulsat prin combustie internă. Aceste vehicule masive, echipate cu cazane mari de presiune, au jucat un rol esențial în dezvoltarea transportului terestru greu și a mecanizării agricole în secolul al XIX-lea, înainte de a fi complet înlocuite din cauza randamentului termic scăzut și a timpului lung necesar preîncălzirii apei.