#astro

• Abul Feda — Numele latinizat al lui Abu al-Fida (Isma'il ibn Ali ibn Mahmud al-Ayyubi), prinț, istoric, geograf și astronom kurd de seamă din dinastia Ayyubizilor, care a guvernat ca emir de Hama (Siria). Este recunoscut pe plan mondial pentru scrierile sale enciclopedice fundamentale, în special 'Taqwim al-Buldan' (Schița țărilor), o lucrare monumentală de geografie descriptivă, și cronica sa istorică universală, care au servit drept punți esențiale de cunoaștere între Orientul medieval și Occidentul european, numele său fiind onorat și prin atribuirea unui crater lunar.
• Abul Vefa — Numele latinizat al lui Abu al-Wafa al-Buzjani (Muhammad ibn Muhammad ibn Yahya ibn Ismail ibn al-Abbas al-Buzjani), legendar matematician și astronom persan care a activat în Bagdad în timpul Epocii de Aur a Islamului. Este considerat unul dintre părinții trigonometriei moderne, fiind cel care a introdus funcțiile secantă și cosecantă, a perfecționat tabelele de sine și tangente și a dezvoltat identități trigonometrice fundamentale folosite și astăzi în calculele astronomice și geometrice complexe.
• acadea — Un produs savuros de cofetărie, de formă sferică, discoidală sau spiralată, obținut prin fierberea și solidificarea zahărului granulat ori a siropului de glucoză, îmbogățit cu arome variate și coloranți alimentari. Elementul său structural definitoriu este bețișorul rigid (din lemn, plastic sau hârtie presată) pe care este fixat, conceput special pentru a facilita consumul curat și prelungit. Dincolo de rolul său culinar, acadeaua reprezintă un simbol universal al copilăriei, nostalgiei și culturii pop, regăsindu-se în nenumărate expresii artistice și tradiții festive.
• acalazie — Tulburare motorie primară rară a esofagului, caracterizată prin absența peristaltismului normal în corpul esofagian și prin relaxarea defectuoasă sau incompletă a sfincterului esofagian inferior în timpul deglutiției. Această afecțiune neurodegenerativă duce la acumularea alimentelor în esofag, provocând dilatarea progresivă a acestuia, manifestându-se clinic prin disfagie (dificultate la înghițire), regurgitații, dureri retrosternale și scădere în greutate.
• Acamas — Variantă onomastică principală a eroului mitologic grec Acamante (fiul lui Teseu), utilizată frecvent în textele clasice elene (cum ar fi Iliada lui Homer). În epoca contemporană, termenul a fost preluat în astronomie pentru a numi un asteroid din grupul troienilor jovieni (136199 Acamas), care orbitează în apropierea planetei Jupiter. De asemenea, numele desemnează din punct de vedere geografic o peninsulă și un parc național protejat situate în extremitatea nord-vestică a insulei Cipru.
• acronic — Care se referă la acronie; situat în afara timpului sau independent de succesiunea temporală liniară. În astronomia antică și clasică, termenul descrie fenomenul de răsărit acronic al unei stele sau al unei planete, ce are loc în mod exact în momentul apusului soarelui (sau invers), reprezentând o poziție geometrică diametral opusă astrului zilei.
• Actaea — Termen cu multiple valențe; în botanică reprezintă un gen de plante erbacee perene din familia Ranunculaceae, cunoscute popular sub numele de 'orbalț' sau 'iarba lui Cristofor', caracterizate prin fructe de tip bacă adesea toxice. În mitologia greacă, Actaea este numele uneia dintre nereide (nimfe ale mării), iar în astronomie desemnează un satelit natural al obiectului transneptunian 120347 Salacia.
• Acteon — Variantă grafică și fonetică curentă în limba română pentru 'Actaeon'; erou vânător din mitologia greacă transformat de zeița Artemis în cerb și sfâșiat de propriii săi câini. În sens științific extins, numele definește un gen de melci marini gastropode (Acteonidae) cu cochilii spiralate delicate, dar și un asteroid din centura principală descoperit în secolul al XX-lea, ambele împrumutând conotația structurală a numelui mitologic.
• acteonela — Denumire românească (provenită din genul fosil Acteonella) pentru un tip de melci gastropode marine preistorice, caracteristice perioadei Cretacicului. Cochilia sa structurală este groasă, de formă ovală sau fusiformă, netedă și prevăzută cu pliuri columelare distincte. Fosilele de acteonela sunt utilizate frecvent în geologie ca fosile directoare pentru datarea straturilor sedimentare și reconstituirea mediilor marine ecuatoriale străvechi.
• adenovirus — Gen de virusuri de dimensiuni medii, lipsite de anvelopă, având o structură icosaedrică și un genom alcătuit din ADN dublu-catenar, responsabile de o gamă largă de afecțiuni infecțioase la oameni și animale. Acest agent patogen structural afectează în mod frecvent mucoasele aparatului respirator, digestiv și ocular, determinând rinite, faringite, gastroenterite sau conjunctivite epidemice.
• adeona — Zeiță din mitologia romană arhaică protectoare a copiilor și a călătorilor, invocată structural pentru a asigura întoarcerea în siguranță acasă a celor plecați. În astronomia modernă, termenul desemnează 145 Adeona, un asteroid mare și întunecat din centura principală de asteroizi, descoperit în secolul al XIX-lea de Christian Peters și considerat corpul părinte al unei familii colizionale distincte de asteroizi.
• Adrastus — Nume propriu legendar din mitologia elenă, purtat în special de regele cetății Argos care a organizat și condus celebra expediție militară a celor 'Șapte împotriva Tebei' pentru a-și reinstala ginerele pe tron. În astronomie, termenul desemnează un crater de impact major situat pe suprafața satelitului Tethys al planetei Saturn, numit în onoarea unui personaj homeric.
• Aegaeon — Nume alternat atribuit în mitologia greacă titanului Briareus, un Hecatonchir uriaș cu o sută de brațe și cincizeci de capete, recunoscut pentru rolul său de protector al tronului lui Zeus împotriva rebeliunii olimpice. În epoca modernă, termenul desemnează un satelit natural de mici dimensiuni al planetei Saturn (Saturn LIII), descoperit în anul 2008 de sonda spațială Cassini și situat în interiorul inelului G al planetei.
• Aeolus — Eol; zeul, conducătorul sau păstrătorul mitologic al vânturilor în mitologia greacă și romană, care locuia pe insula plutitoare Aeolia și ținea furtunile închise într-o peșteră adâncă, eliberându-le doar la ordinul zeilor majori. În context modern, termenul desemnează diverse proiecte spațiale (cum ar fi satelitul meteorologic ADM-Aeolus al ESA), fenomene atmosferice sau concepte de inginerie eoliană structurală.
• aerocolie — Tulburare digestivă manifestată prin acumularea excesivă de aer sau gaze în interiorul colonului, determinând distensie abdominală, flatulență și dureri sub formă de colici. Acest fenomen clinic este adesea rezultatul aerofagiei, al fermentației bacteriene accentuate sau al unor tulburări ale motilității intestinale.
• aerofagie — Tulburare funcțională digestivă caracterizată prin înghițirea involuntară și excesivă de aer în timpul alimentației, al vorbirii sau în perioade de anxietate ridicată, determinând acumularea de gaze în stomac, senzație de plenitudine, eructații frecvente, meteorism abdominal și disconfort gastric.
• aerogastrie — Tulburare digestivă ce constă în prezența sau acumularea excesivă de aer ori de gaze în interiorul cavității stomacului, provocând distensie gastrică, senzație de plenitudine abdominală, disconfort și eructații frecvente. Această condiție este de cele mai multe ori o consecință directă a aerofagiei sau a unor procese de fermentație chimică anormală.
• aerolit — Meteorit alcătuit în cea mai mare parte din substanțe minerale silicatoase (pietros), prezentând uneori mici incluziuni metalice de fier și nichel. Această categorie de corpuri cerești prăbușite pe suprafața terestră se împarte structural în condrite și acondrite, oferind date științifice fundamentale despre compoziția timpurie a sistemului solar.
• aerolitic — Care aparține aeroliților, privitor la aeroliți (meteoriți pietroși); care provine dintr-un aerolit sau prezintă caracteristici compoziționale și structurale specifice rocilor silicatoase de natură extraterestră prăbușite pe Pământ.
• aerosiderolit — Tip rar de meteorit mixt, macro-structural compus dintr-un amestec relativ egal de masă silicatoasă (minerale de tip olivină sau piroxeni) și aliaj metalic de fier și nichel. În sens istoric sau contextual, termenul desemnează corpuri cerești ce pătrund în atmosfera terestră și ale căror fragmente colectate la sol oferă date geochimice prețioase despre compoziția nucleelor planetare timpurii.