#ascultat

• ascultăreț — Care ascultă cu ușurință, dispus întotdeauna să se supună sau să urmeze sfaturile și poruncile altora; ascultător, docil, maleabil. Folosit cu precădere în limbajul regional sau familiar pentru a descrie un copil cuminte ori o persoană blândă care evită conflictele și manifestă o atitudine structurală de respect față de autoritatea familială sau socială.
• ascultat — Care a fost auzit cu atenție sau luat în seamă; persoană, sfat sau ordin care a fost urmat, respectat și pus în aplicare de către cineva. În sens psihologic sau comportamental, descrie un copil sau un subordonat disciplinat, docil, care dă dovadă de supunere și ascultare în mod structural în fața autorității.
• ascultătoare — Persoană de sex feminin care ascultă un discurs, o emisiune radio, o prelegere sau o piesă muzicală; ca adjectiv, descrie o femeie, o tânără sau o fetiță care dă dovadă de docilitate, supunere și respect față de sfaturile, regulile sau ordinele primite de la o autoritate sau de la părinți.
• ascultător — Persoană care ascultă un discurs, un program audio, un concert sau spusele cuiva; membru al unui auditoriu. Ca adjectiv, descrie un bărbat, un băiat sau un animal de parte masculină care dă dovadă de supunere, docilitate și respectă cu strictețe ordinele sau îndrumările primite.
• ascultătură — Termen popular sau regional rar folosit în trecut pentru a desemna rezultatul ascultării, un fragment audiat sau fapta de a trage cu urechea în ascuns. În anumite zone rurale, cuvântul descria structural și o bârfă, un zvon sau o informație obținută prin spionaj ori prin ascultarea secretă a conversațiilor străine.
• ascultoiu — Formă regională sau arhaică derivată din verbul 'a asculta', utilizată istoric în limbajul popular sau în basme pentru a descrie o persoană care ascultă pe ascuns, un iscoadă, un pândar sau un personaj mitologic înzestrat cu un auz supranatural (asemănător lui Lungilă sau Setilă). Acest termen structural poartă adesea o nuanță augmentativă, familiară sau ușor peiorativă, în funcție de contextul narativ în care este integrat.
• audiat — Care a fost ascultat în mod oficial, metodic sau critic; examinat prin intermediul simțului auditiv. În context juridic, termenul descrie un martor sau un suspect ale cărui declarații au fost luate și consemnate. În învățământ, se referă la un curs universitar la care s-a participat ca auditor. În mass-media și analiză economică, indică o emisiune sau un program de radio/TV ale cărui date de audiență au fost măsurate sau verificate oficial de un organism de control.
• audient — Persoană care asistă la prelegerile sau cursurile unei instituții de învățământ superior fără a avea calitatea de student înscris oficial și fără a susține examene pentru obținerea de credite; ascultător. Ca adjectiv rar sau învechit, termenul descrie o entitate care ascultă cu atenție, manifestând o receptivitate profundă față de discursurile, declarațiile sau argumentele prezentate de un interlocutor.
• audientă — Forma feminină a cuvântului 'audient'; femeie care asistă la cursurile sau conferințele unei instituții de învățământ superior fără a fi înmatriculată oficial. Ca adjectiv, descrie o entitate feminină (voce, ureche, instanță) care ascultă cu maximă atenție și receptivitate discursurile sau expunerile cuiva.
• auditoare — Femeie care audiază un curs universitar fără a avea calitatea de student înmatriculat oficial; femeie care face parte dintr-un colectiv ce ascultă o expunere, un concert sau un discurs. În context financiar-contabil modern, desemnează o specialistă autorizată să efectueze un audit.
• auditrice — Termen neologistic rar, preluat din limba franceză, utilizat uneori ca variantă stilistică pentru substantivul 'auditoare'. Desemnează o femeie care asistă la o prelegere, la un curs universitar fără a fi înmatriculată oficial sau care face parte din publicul ascultător al unui eveniment cultural ori radiofonic.
• auzitoare — Persoană de sex feminin care aude sau ascultă un discurs, o emisiune ori un semnal acustic; ca adjectiv, descrie o ființă sau o structură biologică capabilă să perceapă vibrațiile sonore din mediul înconjurător.
• auzitor — Persoană de sex masculin care aude, ascultă sau asistă la un eveniment sonor; ca adjectiv, descrie un organism, un organ sau un aparat care posedă facultatea de a percepe undele acustice din mediu.