#ars

• aba — Țesătură groasă din lână, de obicei albă sau cenușie, bătută la piuă. În etnomedicina și istoria igienei din spațiul balcanic, acest material era utilizat în trecut pentru confecționarea hainelor țărănești rezistente la intemperii, dar și ca izolator termic elementar în tratamente empirice rurale (împachetări uscate pentru combaterea frisoanelor sau a reumatismului).
• abager — Meșteșugar care se ocupă cu fabricarea sau cu comercializarea abalei sau a hainelor din aba. În contextul igienei istorice și al etnomedicinii, breslele de abageri controlau calitatea și densitatea pănurii, asigurând confecționarea veșmintelor tradiționale ce serveau drept barieră termică esențială împotriva epidemiilor cauzate de expunerea la frig și umezeală.
• abageresc — Care aparține abagerilor sau abageriei; privitor la abageri sau la meșteșugul fabricării abalei. În studiile de cultură materială și antropologie socială, termenul descrie tehnicile, atelierele și standardele corporative de prelucrare a lânii groase folosite în comunitățile preindustriale pentru realizarea echipamentelor tradiționale de iarnă.
• abagerie — Atelierul, magazinul sau meșteșugul abagerului, unde se producea, se prelucra sau se comercializa aba și îmbrăcămintea groasă din pănură. Din punct de vedere istoric și igienic, abageriile reprezentau centre urbane importante pentru asigurarea articolelor vestimentare de protecție termică în secolele trecute, contribuind indirect la menținerea sănătății publice în sezoanele reci.
• abagiu — Termen istoric regional utilizat ca sinonim pentru abager; persoană care fabrica, croia sau vindea haine din aba. În istoria comunităților balcanice, abagii constituiau o categorie profesională distinctă, adesea organizați în bresle puternice care controlau rutele comerciale locale ale pănurii și interacționau cu sistemele sanitare mănăstirești pentru aprovizionarea cu pături.
• abagiubă — Formă feminină regională și arhaică extrem de rară, derivată din mediul breslelor, desemnând fie soția unui abagiu (meșteșugar de haine din lână groasă), fie o femeie care practica ea însăși prelucrarea domestică a pănurii sau comercializarea secundară a abalei în târgurile rurale.
• abai — Termen regional rar utilizat în anumite zone din vestul României pentru a desemna o bucată mare de țesătură de lână groasă sau o pătură de pănură grosieră. În practicile empirice de sănătate rurală, acest material (abaiul) era încălzit la sobă și aplicat pe toracele pacienților cu afecțiuni respiratorii sau pe articulațiile dureroase pentru efectul său analgezic și sudorific.
• ablucrare — Termen filozofic și lingvistic creat de Mihai Eminescu, semnificând împlinire, desăvârșire sau procesul de șlefuire și eliminare a lipsurilor dintr-o formă de exprimare ori dintr-un sistem dialectal. Conceptul este format prin calc lingvistic după modelul germanic 'abarbeiten' și este utilizat în critica literară pentru a descrie evoluția organică a limbii prin cultură.
• abreacție — (Psihanaliză) Descărcare emoțională eliberatoare prin care un individ se eliberează de tensiunea unui traumatism psihic refulat, retrăind în mod conștient evenimentul inițial și stările afective legate de acesta.
• abrutețe — Stare sau comportament de om abrutizat, lipsit de sensibilitate, cultură sau rațiune; manifestare primitivă, brutală sau grosolană; ticăloșie sau comportament sălbatic.
• Abukir — Un oraș de coastă și un golf strategic în Egipt, situat pe malul Mării Mediterane, faimos în istoria universală drept teatrul unor bătălii cruciale din timpul Campaniei Franceze în Egipt a lui Napoleon Bonaparte. Numele său este indisolubil legat de 'Bătălia de la Abukir' (Bătălia Nilului) din 1798, în care amiralul britanic Horatio Nelson a distrus flota franceză, izolându-l pe Napoleon în Orient și schimbând radical echilibrul de forțe în războaiele napoleoniene.
• acadea — Un produs savuros de cofetărie, de formă sferică, discoidală sau spiralată, obținut prin fierberea și solidificarea zahărului granulat ori a siropului de glucoză, îmbogățit cu arome variate și coloranți alimentari. Elementul său structural definitoriu este bețișorul rigid (din lemn, plastic sau hârtie presată) pe care este fixat, conceput special pentru a facilita consumul curat și prelungit. Dincolo de rolul său culinar, acadeaua reprezintă un simbol universal al copilăriei, nostalgiei și culturii pop, regăsindu-se în nenumărate expresii artistice și tradiții festive.
• adamită — Forma de feminin pentru adeptele sectei adamiților, caracterizată prin adoptarea modului de viață ascetic și paradiziac. În mod complet independent, în mineralogie (ca substantiv comun), termenul reprezintă un mineral secundar rar din clasa arseniaților, compus din arseniat hidroxid de zinc, remarcabil datorită cristalelor sale strălucitoare, galbene, verzi sau violete, care prezintă o fluorescență intensă sub razele ultraviolete.
• Adamov — Oraș de dimensiuni mici situat în regiunea Moravia de Sud din Republica Cehă, renumit din punct de vedere istoric pentru industria sa metalurgică și de prelucrare a fierului, cu rădăcini adânci ce coboară până în secolul al XIV-lea. Localitatea este amplasată într-o zonă muntoasă pitorească din apropierea carstului morav, fiind de asemenea un punct important de pornire pentru traseele turistice din rezervațiile naturale învecinate.
• adamsită — Substanță chimică toxică de sinteză din clasa arsenicalelor organice, utilizată din punct de vedere istoric ca agent de combatere a ricușeurilor sau gaz lacrimogen iritant în timpul Primului Război Mondial. Acest compus cristalin, numit științific clorură de 工具 fenarsazină, provoacă la inhalare iritații severe ale căilor respiratorii, strănut violent, greață și dureri de cap, fiind clasificat în prezent ca armă chimică interzisă prin tratatele internaționale.
• admirabil — Care merită să fie admirat; vrednic de laudă, de stimă, de prețuire sau de uimire; minunat, excelent, excepțional, desăvârșit. Ca adverb, califică o acțiune desfășurată într-un mod perfect, impecabil, care stârnește entuziasmul și aprobarea unanimă a celor care o asistă.
• adolescentin — Privitor la adolescență sau la adolescenți; caracteristic, propriu sau specific vârstei tinere, manifestărilor, mentalității și sensibilității din această perioadă a vieții. În critică literară și artă, termenul descrie adesea o operă, un stil sau un spirit marcat de idealism, rebeliune, pasiune intensă și căutarea propriei identități structurale.
• aest — Formă lingvistică arhaică, regională sau variantă etimologică timpurie utilizată pentru a desemna căldura dogoritoare a verii, zăduful, arșița sau aerul fierbinte caracteristic zilelor caniculare. Provenit structural din rădăcina latină 'aestas', termenul păstrează o valoare documentară deosebită în studiul evoluției lexicului românesc transilvănean sau bănățean din manuscrisele vechi.
• agatârs — Membru al unui trib antic de neam scitic sau trac (agatârșii), menționat de istoricul Herodot ca locuind în secolul al V-lea î.Hr. pe teritoriul actual al Transilvaniei, de-a lungul cursului superior al râului Mureș. Din punct de vedere structural, această populație antică se distingea prin bogăția în resurse aurifere, prin practicarea tatuajului corporal ritualic ca semn al nobleții și prin deținerea unor legi versificate transmise pe cale orală.
• Agatocle — Tiran și ulterior rege al Siracuzei (317–289 î.Hr.), personalitate marcantă și controversată a epocii elenistice, cunoscut pentru ambițiile sale militare și tacticile sale politice neîndurătoare. Născut într-o familie modestă de olari, a urcat pe treptele puterii prin forță militară, purtând războaie îndelungate împotriva Cartaginii și fiind primul lider care a mutat conflictul direct pe teritoriul african pentru a slăbi asediul asupra Siciliei.