#arim

• acție — Mărime fizică structurală definită prin produsul dintre energie și timp, utilizată în mecanica analitică și cuantică; forță sau influență exercitată de un corp asupra altuia, conform principiului dinamicii unde fiecărei acțiuni îi corespunde o reacțiune egală și de sens contrar. În limbajul tehnic vechi, termenul este sinonim cu acțiunea, reprezentând un proces de exercitare a unei energii mecanice.
• aditivitate — Proprietate a unor mărimi, funcții sau sisteme de a avea o valoare globală egală cu suma aritmetică a valorilor componentelor lor individuale. În sens structural și matematic, acest fenomen definește operatorii liniari și mărimile fizice extensive (cum ar fi masa, volumul sau energia), unde efectul total al unui ansamblu se obține prin simpla însumare directă a efectelor parțiale, fără interacțiuni secundare perturbatoare.
• albinărime — Mulțime mare de albine, roi dens sau populație masivă de insecte melifere privită ca o colectivitate unică; totalitatea apicultorilor sau a persoanelor care se ocupă cu stupăritul într-o anumită comunitate ori breaslă.
• Altân Tagh — Lanț muntos major situat în Asia Centrală, în nord-vestul Chinei, care formează o barieră geografică naturală între Bazinul Tarim și Podișul Tibetan. Acest sistem muntos arid și masiv este caracterizat prin creste semețe, climat extrem de secetos și peisaje deșertice de înaltă altitudine, având un rol crucial în configurarea hidrologică și climatică a regiunilor înconjurătoare.
• antipruriginos — Care calmează, reduce sau elimină senzația de mâncărime (prurit) de la nivelul pielii ori al mucoaselor. Se referă la substanțe chimice, preparate farmaceutice (creme, loțiuni, geluri) sau tratamente terapeutice care acționează local ori sistemic prin blocarea receptorilor histaminici sau prin desensibilizarea terminațiilor nervoase periferice, oferind o ameliorare rapidă a disconfortului cutanat.
• antipruritic — Care posedă proprietatea de a calma, reduce sau suprima senzația de mâncărime (prurit) a pielii ori a mucoaselor. Reprezintă un sinonim perfect pentru termenul antipruriginos, fiind utilizat pentru a descrie o gamă variată de preparate farmaceutice topice sau sistemice, cum ar fi antihistaminicele, corticosteroizii sau loțiunile calmante, care acționează prin inhibarea mediatorilor inflamatori locali.
• arim — Variantă regională sau arhaică rară întâlnită în anumite graiuri locale vechi, utilizată uneori ca termen tehnic rudimentar sau adaptare fonetică izolată în vocabularul rural.
• arima — Model statistic autoregresiv integrat cu medie mobilă (AutoRegressive Integrated Moving Average) utilizat pe scară largă în analiza și prognoza seriilor temporale complexe. Acest instrument matematic combină structural procese autoregresive și componente de medie mobilă, aplicând o etapă de diferențiere pentru a transforma datele non-staționare în date staționare, facilitând predicția tendințelor economice, meteorologice sau financiare.
• arimaj — Operațiune tehnică de așezare, stivuire, fixare și amarare corectă a mărfurilor în cala unei nave, în containere sau în avioane, având ca scop optimizarea spațiului disponibil și prevenirea deplasării încărcăturii în timpul transportului, garantând astfel stabilitatea structurală a vehiculului și siguranța navigației.
• Ariman — Numele personificării supreme a răului, a întunericului și a distrugerii în religia antică persană (zoroastrism / mazdeism), fiind spiritul malign aflat într-un conflict cosmic etern cu Ahura Mazda (Ormuzd), zeul suprem al binelui și al luminii. Acest dualism structural religios îl plasează ca origine a tuturor nenorocirilor, bolilor și minciunilor din univers, fiind cunoscut și sub numele de Angra Mainyu.
• arimare — Acțiunea de a arima și rezultatul ei; procesul tehnic și logistic de stivuire, aranjare structurală și fixare solidă a mărfurilor, containerelor sau bagajelor în cala unei nave ori în compartimentul de marfă al unui vehicul (tren, avion, camion). Acest procedeu are ca scop prevenirea deplasării încărcăturii în timpul marșului, garantând stabilitatea, echilibrul hidrodinamic și siguranța transportului.
• arimat — Termen tehnic rar sau compus chimic din clasa sărurilor ori a derivaților aromatici structurali analizați în procesele de sinteză organică avansată; care aparține sau conține o structură dintr-un radical aromatic specific.
• Arimateea — Oraș antic din Iudeea, menționat în Noul Testament ca fiind locul de origine al lui Iosif din Arimateea, personajul biblic de vază care a cerut trupul lui Iisus Hristos de la Ponțiu Pilat pentru a-L îngropa în propriul său mormânt nou.
• Arimatia — Oraș antic din Iudeea, menționat în Noul Testament ca fiind locul de origine al lui Iosif din Arimatia, bărbatul evlavios și membru al Sinedriului care a cerut trupul lui Iisus Hristos de la Ponțiu Pilat pentru a-l îngropa în propriul său mormânt nou; localizarea sa exactă rămâne un subiect de dezbatere arheologică, fiind adesea identificat cu localitatea Rentis sau cu orașul antic Ramala.
• arimbașa — Titlu purtat în trecut, în regiunile de graniță ale Imperiului Otoman și în unele zone balcanice, de către un comandant militar de rang inferior, un șef peste o ceată de panduri sau un conducător al gărzilor însărcinate cu paza ordinii publice rurale; termenul se întâlnește în cronici și balade vechi, reflectând ierarhiile paramilitare ale epocii medievale târzii.
• arime — Formă regională sau arhaică extrem de rară, utilizată în anumite graiuri pentru a descrie o deschidere, o lățime maximă, o capacitate structurală a unui spațiu sau o formă derivată ori confundată în trecut cu termenul 'mărime'. Înțelesul său păstrat local face referire la dimensiunea sau proporția generală a unui obiect ori a unei suprafețe de pământ delimitate empiric.
• Arimera — Nume propriu rar de reședință, marcă istorică sau personaj mitologic/literar utilizat în documente vechi sau opere de ficțiune structurală pentru a identifica o dinastie, un conac sau o figură simbolică asociată cu forța administrativă ori cu gestionarea domeniilor aristocratice din perioada medievală sau premodernă.
• Arimia — Nume de familie românesc, utilizat cu precădere în regiunile istorice Moldova și Muntenia; reprezintă o variantă antroponimică fixată în scris, derivată istoric din numele calendaristic bisericesc Ieremia, adaptat local prin modificări fonetice populare.
• Arimie — Formă prenumească masculină arhaică sau variantă regională rară pentru numele Irimie sau Eremia; prenume purtat istoric în comunitățile rurale din România, derivat din rădăcina biblică a profetului Ieremia.
• arimor — Membru al unui trib antic sau locuitor al regiunii istorice Armorica (Bretania de astăzi, Franța); termenul este utilizat în lucrările istorice și arheologice românești pentru a descrie populațiile celte care ocupau zonele de coastă din nord-vestul Galiei în perioada cuceririi romane; ca adjectiv, se referă la elementele culturale, lingvistice sau geografice specifice acelei regiuni.