#argil

• acvifug — Care respinge apa, impermeabil; strat geologic compact (cum ar fi argilele dense, marnele sau granitele nefisurate) care nu conține și nu permite circulația sau infiltrarea apei, acționând ca o barieră naturală izolatoare; ca adjectiv, se aplică și materialelor tehnice tratate pentru hidroizolație. Acest element structural este esențial în hidrogeologie deoarece delimitează și protejează acviferele subterane.
• aluminită — Formă de feminin sau variantă terminologică rar utilizată pentru mineralul 'aluminit'; de asemenea, în unele lucrări tehnice învechite, desemna o rocă sedimentară sau argiloasă puternic impregnată cu compuși de aluminiu.
• aluminos — Care conține aluminiu sau alumină într-o proporție considerabilă; caracteristică atribuită solurilor, argilelor, rocilor sau compușilor chimici care prezintă o concentrație ridicată din acest metal.
• anchimetamorfism — Proces geologic de metamorfism incipient, de intensitate foarte scăzută, care face tranziția între diageneză (consolidarea sedimentelor) și metamorfismul regional propriu-zis (faciesul șisturilor verzi); se desfășoară la temperaturi și presiuni relativ reduse, determinând recristalizarea parțială a mineralelor argiloase fără a distruge complet structurile sedimentare originare.
• argică — Variantă fonetică regională sau arhaică pentru cuvântul 'argilă' sau pentru un tip de humă ori lut galben gras folosit în olaritul tradițional sau în gospodăriile rurale pentru lipitul și spoitul caselor. Ca adjectiv feminin în graiurile din anumite comunități, descrie o compoziție, o rețea de pământ sau o textură argiloasă, lipicioasă, cu proprietăți plastice structurale deosebite.
• argil — Formă arhaică, etimologică sau variantă rară de gen masculin pentru argilă; termen utilizat în vechile tratate de geologie, minerit sau rețete meșteșugărești din secolele trecute pentru a descrie roca sedimentară moale și cleioasă. În sens industrial timpuriu, reprezenta pământul clicos folosit ca liant sau materie primă brută în olărit și construcții.
• argilă — Rocă sedimentară neconsolidată, cu granulație extrem de fină (particule sub 0,002 mm), compusă în principal din silicați hidratați de aluminiu (minerale argiloase precum kaolinitul, montmorillonitul sau ilitul). Prezintă o plasticitate ridicată în amestec cu apa, proprietatea de a se întări la uscare sau prin ardere la temperaturi înalte și este utilizată pe scară largă în industria ceramicii, a materialelor de construcții (cărămizi, ciment), în cosmetică și medicină.
• argili — A tencui, a lipi sau a acoperi o suprafață (pereții unei case tradiționale, un cuptor sau un gard împletit) cu un strat ud de argilă, humă ori lut gras mixed cu pleavă sau paie. În lingvistica istorică structurală, reprezintă o formă verbală rară, o variantă derivată direct din neologismul sau substantivul 'argilă', folosită episodic în comunitățile rurale pentru a descrie tehnicile de izolare termică a locuințelor.
• argilifer — Care conține argilă, care produce sau adăpostește depozite masive de argilă; specific rocilor sedimentare sau straturilor geologice bogate în minerale argiloase. În sens științific și structural, adjectivul definește calitatea solurilor sau a formațiunilor detritice (cum ar fi gresiile argilifere ori calcarele argilifere) care prezintă proprietăți plastice și de impermeabilitate ridicate datorită fracțiunii pelitice minerale din compoziție.
• argiliform — Care are forma, aspectul sau proprietățile fizice ale argilei; mase minerale sau depozite sedimentare fine care prezintă o structură plastică, compactă și coloidală asemănătoare argilei. În sens geologic, descrie materiale rezultate din alterarea profundă a silicaților, capabile să devină maleabile în prezența apei și să își mențină forma după uscare conform parametrilor texturali standard.
• argilit — Rocă sedimentară argiloasă compactă, formată structural prin diageneza și cimentarea profundă a nămolurilor de argilă, caracterizată printr-o duritate mai mare decât a argilei simple și prin absența proprietății de a se desface în foi subțiri (spre deosebire de șisturile argiloase). În sens geologic, argilitul reprezintă un stadiu intermediar de metamorfism între rocile sedimentare pelitice moi și șisturile argiloase cristaline.
• argiliza — A transforma sau a se transforma în argilă prin procese de alterare chimică și hidrotermală a unor minerale preexistente (în special feldspați) sub acțiunea agenților atmosferici sau a soluțiilor endogene. Acest fenomen mineralogic modifică structura inițială a rocii silicatice, ducând la acumularea de minerale argiloase și la scăderea coeziunii mecanice a masivului stâncos.
• argilizare — Acțiunea de a argiliza și rezultatul ei; proces de alterare exogenă sau hidrotermală prin care mineralele silicatice din roci se descompun și se transformă în minerale argiloase. În geotehnică, acest fenomen structural reprezintă o degradare a calității solului sau a rocilor, determinând creșterea plasticității, impermeabilității și riscului de alunecări de teren.
• argilizat — Care a fost transformat parțial sau total în argilă prin procese hidrotermale ori de alterare exogenă; rocă sedimentară sau magmatică supusă procesului de argilizare. În sens geologic structural, descrie degradarea feldspaților sau a altor silicați sub acțiunea apelor infiltrate sau a soluțiilor acide, având ca rezultat formarea de minerale caolinitice, ilitice ori smectitice care modifică plasticitatea rocii de bază.
• argilo — Element de compunere savantă (prefixoid) derivat din latinescul 'argilla' (argilă), utilizat în terminologia științifică internațională pentru a forma cuvinte referitoare la argilă, lut sau minerale silico-aluminoase (ex: argilosol, argilo-arenos). Ca formă autonomă în clasificările granulometrice moderne, indică prezența semnificativă a particulelor pelitice fine într-un anumit amestec sedimentar, conferind proprietăți plastice și de retenție a apei.
• argiloid — Care are aspectul, textura sau proprietățile coloidale ale argilei, fără a fi însă o argilă pură din punct de vedere mineralogic; material sau agregat sintetic ori natural care mimează structura plastică a argilei. În sens geologic, descrie minerale sau silicați parțial alterați care au dezvoltat o consistență fină și o capacitate temporară de hidratare reversibilă asemănătoare argilei.
• argilolit — Rocă sedimentară argiloasă consolidată, formată structural prin cimentarea, compactarea și deshidratarea profundă a depozitelor pelitice fine (nămoluri de argilă); gresie fină argiloasă sau piatră de lut (mudstone). În sens geologic, argilolitul se caracterizează printr-o textură masivă, masă compactă și prin absența șistozității evidente, reprezentând o unitate litostratigrafică stabilă utilizată în analiza bazinelor sedimentare.
• argilos — Care conține o cantitate semnificativă de argilă, are proprietățile specifice acesteia sau seamănă structural cu lutul; se referă în special la soluri, minerale, roci sedimentare sau substrate cleioase impermeabile. În pedologie, descrie un pământ greu, compact, cu o plasticitate ridicată în stare umedă, care reține apa dar devine extrem de rigid și crăpat în perioadele de secetă.
• argilotrof — Care se dezvoltă în sau este specific mediilor acvatice (în special lacuri sau bălți) bogate în suspensii argiloase fine și argilă coloidală, care blochează penetrarea luminii și limitează dezvoltarea florei subacvatice. În sens ecologic structural, descrie bazinele acvatice cu o productivitate biologică primară scăzută din cauza turbidității minerale persistente, dar adaptate pentru anumite micro-organisme bentonice.
• argilotrofie — Tip de nutriție sau regim ecologic mineral al plantelor superioare ori al microorganismelor din sol care depinde structural de absorbția nutrienților și a apei stocate direct în complexele argilo-humice. În sens pedologic și fiziologic, termenul descrie capacitatea anumitor specii vegetale de a extrage eficient cationii schimbați (calciu, magneziu, potasiu) fixați pe suprafețele rețelelor cristaline ale mineralelor silico-aluminoase din solurile grele.