#arcat

• ablactat — Care a fost înțărcat; (despre un copil sau un pui de animal) care a trecut de la alimentația exclusivă cu lapte matern la un regim alimentar diversificat. Din punct de vedere psihosocial, termenul descrie stadiul unui individ care a depășit faza dependenței orale simbiotice absolute față de figură maternă.
• abundat — Starea unui element, text sau spațiu care a fost umplut peste măsură, saturat sau îmbogățit forțat cu o cantitate masivă de resurse, detalii sau podoabe. Ca participiu, reprezintă rezultatul direct al acțiunii de a abunda, sugerând o intervenție conștientă sau un proces natural prin care s-a atins o densitate critică sau o plenitudine extremă a componentelor luate în calcul.
• adaptor — Dispozitiv, piesă intermediară sau circuit electronic care permite conectarea, utilizarea comună sau compatibilizarea a două aparate, componente ori sisteme cu caracteristici structurale sau funcționale diferite. În informatică, termenul poate descrie un model de proiectare software sau o componentă hardware care translatează interfața unei clase ori a unui port în conformitate cu cerințele unui alt sistem.
• adevăsit — Care a fost supus procesului de văsuire sau marcare; arbore sau trunchi de lemn crestat la nivelul scoarței pentru a fi recunoscut ca punct de hotar ori selectat pentru tăiere. În sens larg, descrie starea unui element din mediul forestier care prezintă semne clare, vizibile de intervenție umană în scop administrativ sau de orientare topografică.
• agărnit — Care a fost zgâriat ușor, crestat sau marcat superficial pe suprafață cu un obiect tăios, ascuțit ori prin frecare accidentală; care prezintă linii fine de uzură ori crestături de ghidaj. În contextul prelucrării tradiționale a lemnului, termenul descrie un material pre-marcat sau crestat pentru a fi îmbinat ori tăiat ulterior conform liniilor trasate.
• Aghiniei — Toponim istoric rar sau denumire atribuită în trecut unei moșii, unei văi ori unui hotar rural din spațiul românesc, având legături etimologice probabile cu o formă onomastică feminină veche (de la numele Aghinia) ori deformată popular din termeni ecleziastici bizantini; apare menționat în documentele de hotărnicie și hărțile de cadastru din secolele XVIII-XIX.
• Agulhas — Denumire geografică proprie care desemnează Capul Agulhas (Cabo das Agulhas), cel mai sudic punct geografic al continentului african, situat în Africa de Sud, reprezentând linia oficială de demarcație dintre Oceanul Atlantic și Oceanul Indian; de asemenea, termenul dă numele faimosului curent oceanic cald de graniță vestivă (Curentul Agulhas) care curge spre sud de-a lungul coastei de est a Africii.
• amaraj — Manevră tehnică de fixare, legare sau ancorare fermă a unei nave, ambarcațiuni, hidroavioane sau încărcături cu ajutorul unor cabluri, odogoane ori lanțuri speciale pentru a preveni deplasarea accidentală sub influența valurilor, a vântului sau a tangajului. În aviația marină, termenul desemnează acțiunea de coborâre și așezare controlată a unui hidroavion sau a unei capsule spațiale pe suprafața apei.
• ambarcat — Care a fost urcat, încărcat sau aranjat la bordul unei nave, ambarcațiuni, aeronave ori vehicul de transport; îmbarcat. În sens profesional, descrie statutul unui marinar sau militar activ aflat în misiune pe un vas comercial ori de război. În sens figurat, descrie o persoană angajată sau lansată cu toate resursele într-un proiect de lungă durată, într-o afacere ori într-o activitate riscantă.
• ambarcație — Variantă lingvistică sau formă ortografică mai rară pentru ambarcațiune, desemnând o navă de dimensiuni mici sau medii (balehieră, șalupă, iaht, barcă), utilizată pentru transportul de pasageri, agrement, sporturi nautice ori activități portuare. În bazele de date terminologice, este reținută ca dublet lexical pentru a asigura maparea corectă a textelor tehnice vechi.
• ambarcațiune — Denumire generică oficială pentru orice vehicul plutitor de dimensiuni mici sau mijlocii (barcă, șalupă, iaht, catamaran, caiac), propulsat de vâsle, pânze sau motor, utilizat pentru transportul pe distanțe scurte, activități de agrement, pescuit, patrulare portuară sau competiții sportive. Din punct de vedere structural, este caracterizată printr-un corp etanș (carenă) conceput să plutească și să ofere stabilitate pe suprafața apei.
• amprentat — Care a fost supus procesului de amprentare; persoană ale cărei amprente papilare au fost prelevate și înregistrate în scop judiciar, sau obiect ori suprafață materială pe care s-a imprimat o textură, un desen ori o marcă distinctivă prin presare structurală. În sens figurat, descrie un element puternic influențat, marcat ori individualizat de o anumită trăsătură, cultură sau personalitate.
• anchior — Termen tehnic arhaic sau regional utilizat în vechea terminologie marinărească pentru a desemna o ancoră mică, o ancoră de rezervă sau un dispozitiv de fixare auxiliar folosit pentru ambarcațiunile de dimensiuni reduse ori pentru manevrele de poziționare în porturi.
• ancorot — Ancoră de dimensiuni mici și greutate redusă, dotată de regulă cu patru brațe (ghiare), utilizată la bordul ambarcațiunilor ușoare, al șalupelor sau al bărcilor de salvare pentru fixare temporară. În cadrul navelor mari, acest dispozitiv tehnic este folosit ca ancoră secundară de manevră, servind la virarea sau schimbarea orientării vasului în spații portuare restrânse prin intermediul unei remorci.
• apțug — Formă regională sau arhaică utilizată în anumite graiuri din vestul și nordul țării pentru a desemna un vițel sau un mânz înțărcat de curând, care a fost separat structural de mamă; ca adjectiv, descrie un animal tânăr aflat în perioada imediat următoare înțărcării.
• arcat — Care are o formă curbată, îndoită sau boltită în formă de arc; element structural sau geometric configurat special pentru a distribui greutatea ori pentru a urma o traiectorie concavă sau convexă. În arhitectură, descrie o deschidere, un tavan sau un pod sprijinit pe arcade mecanice.
• arcatură — Element decorativ sau structural format dintr-un șir de arcade mici, oarbe sau deschise, sprijinite pe colonete, console ori pilaștri, utilizat frecvent în arhitectura medievală romanică și gotică pentru ritmarea și decorarea fațadelor sau a frizelor exterioare ale clădirilor monumentale. Acest ansamblu liniar oferă un relief geometric deosebit și contribuie la articularea estetică a zidăriilor masive.
• autoevidențiat — Care s-a pus singur în valoare, s-a remarcat sau a ieșit în evidență prin forțe proprii; element dintr-un discurs sau individ care a atras atenția asupra sa în mod conștient ori structural.
• autoîncărcător — Dispozitiv electromecanic, agregat greu, vehicul industrial sau modul digital complex conceput pentru a efectua operațiunea de încărcare în mod complet automatizat. În domeniul logistic, logistică și construcții civile, definește utilajele autopropulsate dotate cu cupe sau brațe hidraulice folosite pentru transbordarea materialelor vrac, în timp ce în ingineria militară avansată reprezintă mecanismul robotizat care înlocuiește servanții umani, alimentând rapid tunul cu proiectile și încărcături de azvârlire.