#aprinde

• amnar — Unealtă mică de oțel, adesea curbată în formă de verigă sau lamă, folosită în trecut, prin izbire directă cu o bucată de cremene (cremene), pentru a produce scântei capabile să aprindă iasca ori bumbacul. În sens arhaic și etnografic, piesa reprezintă un element de bază al gospodăriei tradiționale românești, simbolizând aprinderea simbolică a focului nativ, iar în sens extins tehnic poate desemna axul central sau grinda de susținere a unei mori de apă sau vânt.
• amnări — A lovi oțelul de cremene pentru a produce scântei în scopul aprinderii focului; a scăpăra din amnar. În sens figurat sau regional, acțiunea poate descrie un proces structural de tensionare, o confruntare verbală tăioasă din care 'sar scântei' sau efortul intens de a genera o idee salvatoare într-o situație critică.
• amnărire — Acțiunea de a amnări și rezultatul ei; procesul fizic tradițional de izbire repetată a amnarului de o piatră de cremene pentru a produce scântei și a aprinde iasca. În sens figurat, termenul descrie o tensionare structurală a relațiilor dintre două persoane, manifestată prin replici tăioase și ostilitate verbală din care 'sar scântei'.
• anflama — Variantă grafică arhaică sau neologică secundară a verbului standard 'a inflama', utilizată pentru a descrie acțiunea de a aprinde, a lua foc sau, în sens medical, procesul patologic prin care un țesut viu reacționează la un agent patogen, manifestându-se structural prin roșeață, tumefacție, căldură locală și durere. În sens figurat, exprimă acțiunea de a stârni pasiuni aprinse, a mânia sau a entuziasma puternic o persoană ori o colectivitate.
• anflamare — Acțiunea de a anflama și rezultatul ei; variantă grafică veche pentru cuvântul 'inflamare', desemnând procesul biologic de apariție a unei inflamații tisulare ori, în sens fizic, acțiunea de aprindere a unui corp combustibil. În textele istorice sau literare, termenul exprimă structural o transformare acută provocată de un agent iritant ori declanșarea unei stări emoționale violente.
• aprinde — A face ca un material combustibil să înceapă să ardă, a da foc; a pune în funcțiune un aparat electric, o lampă sau un sistem de iluminat prin stabilirea contactului electric. În sens reflexiv sau figurat, înseamnă a se umple de pasiune, entuziasm, mânie ori dragoste intensă, sau a deveni roșu la față din cauza unei emoții puternice ori a febrei.
• aprindere — Acțiunea de a aprinde și rezultatul ei; proces fizico-chimic de declanșare a combustiei unui material sau amestec carburant. În ingineria mecanică, definește sistemul mecanic ori electronic care generează scânteia necesară funcționării motorului cu ardere internă, iar în medicină este utilizat popular pentru a desemna o inflamație acută, febrilă și severă a unui organ.
• aprinsoare — Termen regional sau arhaic rar, utilizat pentru a defini starea sau procesul de aprindere, înflăcărare intensă, pasiune mistuitoare ori febră mare a corpului. În structura textelor poetice sau literare vechi, substantivul aduce o nuanță arhaică ce combină forța fizică a focului cu zbuciumul interior emoțional sau coleric al unui individ.
• aprinzăciune — Termen regional sau abstract rar întâlnit în subgraiurile intracarpatice, utilizat ca sinonim pentru 'aprinsoare' sau 'aprindere'; definește calitatea, starea sau procesul psihic de înflăcărare intensă, pasiune mistuitoare ori starea fizică febrilă a corpului. În structura lexicului arhaic, cuvântul asociază forța distructivă a focului cu izbucnirile temperamentale sau colerice ale unui individ.
• aprinzare — Variantă fonetică regională sau formă nominală arhaică pentru substantivul 'aprindere'; acțiunea de a aprinde un foc sau un corp combustibil, ori starea de combustie rezultată. În sens figurat, înregistrat în unele manuscrise vechi, redă izbucnirea bruscă a unei stări de mânie, înflăcărare sau pasiune pătimașă, păstrându-și astăzi o valoare pur documentară și filologică.
• aprinzătoare — Mecanism, dispozitiv portabil sau substanță chimică special utilizată pentru aprinderea focului, a unui arzător de aragaz sau a unui material combustibil (de exemplu, o aprinzătoare cu cuarț sau o pastilă inflamabilă). Ca adjectiv, reprezintă forma de feminin singular sau plural a cuvântului 'aprinzător', descriind o entitate, o rază ori o piesă mecanică ce posedă proprietatea structurală de a declanșa arderea ori iluminarea.
• aprinzător — Aparat, dispozitiv mecanic ori electronic sau substanță chimică utilizată pentru a declanșa scânteia ori flacăra necesară aprinderii unui combustibil sau a unui arzător; de asemenea, în sens istoric, desemna persoana însărcinată cu aprinderea lămpilor stradale. Ca adjectiv, descrie un element, un corp ori o rază ce posedă capacitatea structurală de a provoca arderea, combustia sau iluminarea.
• ardometru — Instrument de măsură industrial sau aparat de laborator utilizat pentru determinarea precisă a punctului de aprindere, a vitezei de propagare a flăcării sau a temperaturii de combustie pentru diverse substanțe lichide ori gazoase. În sens structural-ingineresc, ardometrul funcționează pe baza unor senzori termoelectrici sau celule optice care înregistrează parametrii reacției de oxidare rapidă în condiții controlate de presiune și volum.
• autoaprinde — A lua foc de la sine, în mod spontan sau automat, sub acțiunea unei creșteri locale de temperatură, presiune ori din cauza unei reacții chimice interne exoterme, fără intervenția directă a unei scântei ori a unei surse de flacără exterioară.
• autoaprindere — Fenomen sau proces termochimic prin care un amestec combustibil, un gaz ori un material solid ia foc de la sine în mod spontan, ca urmare a creșterii temperaturii sau presiunii interne peste o valoare critică (punct de autoaprindere) și a acumulării căldurii degajate de reacțiile de oxidare, fără intervenția unei surse exterioare de aprindere precum o scânteie sau o flacără. Reprezintă principiul fundamental de funcționare a motoarelor Diesel.
• autoaprins — Care a luat foc de la sine, în mod spontan sau automat, ca urmare a acumulării căldurii interne ori a unei reacții chimice, fără aportul unei surse de flacără exterioare.
• avans — Sumă de bani plătită anticipat dintr-o datorie, dintr-un salariu, în cadrul unui contract de vânzare-cumpărare sau pentru executarea unei lucrări, urmând ca restul plății să fie achitat ulterior. În sens larg, termenul descrie un progres, o devansare, o distanță câștigată în timp ori spațiu față de cineva sau ceva. În tehnică și mecanică, reprezintă reglajul cinematic sau unghiular prin care o acțiune (cum ar fi aprinderea sau alimentarea) se produce înainte de momentul de referință.