#animale

• abataj — Locul de muncă dintr-o mină unde se extrag mineralele utile sau operațiunea de sacrificare a animalelor într-un abator. În medicina muncii, abatajul minier este intens studiat din cauza riscului major de pneumoconize (silicoză, antracoză) indus de inhalarea prafului industrial, iar în igiena publică, abatajul zootehnic implică reglementări stricte pentru prevenirea contaminării bacteriene a cărnii și controlul zoonozelor.
• abator — Unitate industrială specializată, dotată cu instalații adecvate pentru sacrificarea animalelor, prelucrarea cărnii și controlul veterinar al carcaselor. În igiena publică și epidemiologie, abatorul reprezintă un punct critic de control sanitar, fiind reglementat strict pentru prevenirea epidemiilor de trichineloză, salmoneloză, antrax sau encefalopatie spongiformă bovină (boala vacii nebune) și pentru eliminarea deșeurilor biologice.
• actinobaciloză — Boală infecțioasă structurală, cronică, întâlnită la animale (în special la bovine și porcine) și extrem de rar la om, provocată de bacterii din genul Actinobacillus (cum ar fi Actinobacillus lignieresii). Boala se caracterizează clinic prin apariția unor abcese și noduli granulomatoși duri în țesuturile moi, localizați frecvent la nivelul limbii (afecțiune cunoscută popular sub numele de 'limbă de lemn'), al ganglionilor limfatici sau al aparatului respirator, provocând dificultăți majore în masticație și deglutiție.
• acvifaună — Totalitatea speciilor de animale vertebrate și nevertebrate adaptate structural să trăiască permanent ori temporar în medii acvatice (ape dulci, salobre sau marine). Acest concept ecologic cuprinde o gamă diversă de la protozoare și crustacee până la pești, amfibii și mamifere marine, reprezentând un indicator fundamental pentru evaluarea calității biotopurilor și stării de sănătate a ecosistemelor hidrografice globale.
• adăpare — Acțiunea de a adăpa și rezultatul ei; procesul gospodăresc sau zootehnic prin care se asigură apa de băut necesară animalelor domestice (vite, cai, oi) pentru menținerea sănătății și a randamentului productiv. În sens larg, termenul desemnează și totalitatea operațiunilor de hidratare a șeptelului la jgheaburi, fântâni sau instalații automatizate.
• adăpătoare — Instalație, jgheab, vas sau dispozitiv special amenajat într-o curte, pe o pășune ori într-o fermă modernă pentru a asigura animalelor sau păsărilor accesul permanent și igienic la apa de băut. În sens tradițional, reprezintă un trunchi de copac scobit ori o structură de piatră așezată lângă o fântână, umplută manual cu apă pentru hidratarea șeptelului.
• adăpător — Persoană care are sarcina sau meseria de a adăpa animalele în cadrul unei exploatații zootehnice ori gospodării rurale. Ca adjectiv, descrie un obiect, un jgheab, o instalație sau un factor structural care servește la adăparea, hidratarea și potolirea setei șeptelului sau păsărilor.
• adăpostare — Acțiunea de a adăposti sau de a se adăposti și rezultatul ei; procesul logistic, tehnic sau social de plasare a unor persoane, animale ori bunuri materiale într-un loc sigur, protejat de intemperii, pericole sau atacuri. În zootehnie, termenul desemnează ansamblul măsurilor de cazare a animalelor în grajduri sau hale, iar în managementul situațiilor de urgență, evacuarea și protejarea populației în buncăre ori centre temporare.
• agrozoocenoză — Comunitate artificială de animale domestice crescute, îngrijite și controlate de om în cadrul unui agroecosistem pentru obținerea de produse zootehnice, împreună cu speciile sălbatice sau parazitare adiacente care colonizează același spațiu. Această structură ecologică simplificată depinde integral de intervenția umană și de inputurile de furaje pentru menținerea echilibrului și realizarea producției.
• agrozootehnic — Care aparține sau se referă simultan la agricultură și zootehnie; care integrează structural cultura plantelor de câmp cu creșterea și exploatarea animalelor domestice. Termenul descrie complexele de producție, măsurile tehnologice sau studiile care urmăresc corelarea directă a bazei furajere vegetale cu necesarul nutrițional al efectivelor de animale.
• alătrare — Variantă fonetică regională sau arhaică pentru lătrare; acțiunea de a alătra și rezultatul ei, constând în sunetul specific emis de câini sau în manifestarea zgomotoasă a acestora. În sens figurat, termenul desemnează o izbucnire verbală violentă, o dojană aspră sau o serie de strigăte răstite făcute cu scopul de a intimida.
• alezan — Termen de specialitate utilizat pentru a descrie un cal care are roba (părul de pe corp, coada și coama) de culoare roșcată, castanie sau gălbuie, fără fire negre. Ca substantiv, desemnează un exemplar cabalin cu această caracteristică cromatică specifică. Culoarea robei este determinată genetic și reprezintă una dintre cele patru culori de bază în clasificarea hipologică tradițională.
• aligator — Gen de reptile carnivore mari din ordinul crocodilienilor, caracterizate printr-un bot lat, scurt și rotunjit, având dinții inferiori ascunși în interiorul cavității bucale atunci când gura este închisă. Aceste animale semiacvatice trăiesc exclusiv în regiunile mlăștinoase, lacurile și cursurile de apă dulce din America de Nord și China, fiind piloni ecologici majori pentru habitatele lor.
• anemozoocor — Termen care descrie plantele sau speciile de fungi ale căror unități de diseminare (semințe, fructe sau spori) sunt răspândite în mediul înconjurător prin acțiunea combinată a vântului și a animalelor. Acest mecanism mixt valorifică curenții de aer pentru transportul pe distanțe lungi și fauna locală pentru transportul intrapopulațional, optimizând succesul ecologic al speciei.
• animalier — Care reprezintă sau are ca obiect principal animalele; pictor, sculptor sau artist plastic specializat în redarea fidelă, expresivă și detaliată a faunei în operele sale. Termenul se aplică, de asemenea, genului artistic dedicat animalelor, curent care a cunoscut o mare înflorire în sculptura și pictura din secolul al XIX-lea, punând accent pe anatomie și realism.
• antilopă — Nume generic dat mai multor specii de mamifere erbivore rumegătoare din familia bovidelor, răspândite mai ales în savanele africane și asiatice, caracterizate structural prin corp zvelt, picioare lungi adaptate la alergare rapidă și coarne persistente, goale pe dinăuntru. Reprezintă un element esențial în lanțul trofic al regiunilor tropicale.
• antropozoonoză — Boală infecțioasă sau parazitară care se transmite în mod natural de la animalele vertebrate la om, fie prin contact direct, fie prin intermediul unor vectori ori alimente contaminate. În sens extins, termenul descrie o interacțiune ecologică și patogenă complexă în care rezervorul natural de infecție este reprezentat de faună, dar impactul clinic major se manifestă la nivelul comunităților umane.
• armur — Variantă arhaică sau regională (întâlnită în Oltenia) pentru substantivul „arm”. Acesta desemnează coapsa, șoldul sau partea superioară a piciorului dinapoi al unui animal (cuprinsă între crupă și gambă). În unele contexte vechi sau medicinale veterinare, termenul stă la baza denumirii unor afecțiuni musculare ale vitelor sau a plantelor folosite pentru tratarea acestora.
• artiozoare — Denumire științifică rară sau istorică folosită pentru a desemna un grup taxonomic ipotetic sau o încrengătură de animale nevertebrate cu simetrie bilaterală perfectă ori cu segmente structurate în mod par. În studiile evolutive timpurii, termenul caracteriza organismele a căror organizare internă și externă se plia pe o geometrie numerică strict divizibilă cu doi.
• asoma — A desensibiliza sau a priva un animal în mod temporar de cunoștință prin metode mecanice, electrice ori chimice, înainte de sacrificare; acest procedeu tehnic obligatoriu este conceput structural pentru a suprima complet reflexele de durere și a asigura un abatorizat umanitar, în conformitate cu normele europene de bunăstare a animalelor.