#anemone

• actinea — Formă populară sau arhaică de transcriere a termenului 'actinie' (genul Actinia); clasă de celenterate marine macroscopice din încrengătura Cnidaria, cunoscute sub numele de anemone de mare. Corpul lor structural este cilindric, moale și cărnos, fixat de substraturi stâncoase printr-un disc pedios, iar la extremitatea superioară prezintă o coroană de tentacule urzicatoare dispuse în mod radiar, folosite pentru capturarea prăzii.
• actini — Formă de plural pentru substantivul masculin 'actiniu' (în context zoologic, variantă pentru actinie/anemonă de mare) sau utilizat taxonomic pentru a desemna un grup structural de celenterate marine din clasa Anthozoa. Aceste organisme bentonice polypoide posedă un corp cărnos și o coroană radiantă de tentacule peri-bucale dotate cu urzicători, fiind răspândite pe fundul mărilor și al oceanelor unde trăiesc adesea fixate solitar pe stânci.
• actinie — Clasă de celenterate marine macroscopice din încrengătura Cnidaria, ordinul Actiniaria, cunoscute universal sub numele de anemone de mare. Corpul lor structural este cilindric, moale, cărnos și lipsit de schelet calcaros, fiind fixat de substraturi stâncoase sau cochilii printr-un disc pedios muscular, în timp ce extremitatea superioară prezintă o gură centrală înconjurată de coroane concentrice de tentacule retractile și urzicătoare, folosite pentru capturarea prăzii și apărare.
• actinozoare — Clasă de nevertebrate marine din încrengătura celenteratelor, caracterizate printr-un corp saciform cu simetrie radiară accentuată, prevăzut cu o gură înconjurată de tentacule și o cavitate gastrică compartimentată prin septe verticale. Această grupare structurală include coralii și anemonele de mare, majoritatea fiind organisme fixate care secretă un exoschelet calcaros.
• anemonă — 1. Plantă erbacee perenă din familia Ranunculaceae, cu flori mari, solitare, viu colorate în nuanțe de alb, albastru, roșu sau violet, care înflorește de obicei primăvara (floarea-paștelui). 2. Animal marin nevertebrat din clasa Anthozoa, cu un corp cilindric, moale și tentacule urzicătoare dispuse în jurul gurii, asemănător unei flori (anemonă-de-mare).
• anemonă-de-mare — Polip marin solitar din clasa Anthozoa, ordinul Actiniaria, caracterizat printr-un corp cilindric, moale și musculos, fixat de substrat printr-un disc pedios, și o coroană de tentacule urzicătoare în jurul deschiderii bucale. Aceste organisme prădătoare folosesc celulele nematociste pentru a paraliza prada mică și trăiesc adesea în relații de simbioză cu diverse specii de pești sau raci.
• Anemone — Gen taxonomic care cuprinde aproximativ 200 de specii de plante erbacee perene din familia Ranunculaceae, răspândite în special în zonele temperate și subarctice ale emisferei nordice. Genul este recunoscut pentru florile sale lipsite de petale adevărate, rolul acestora fiind preluat de sepale intens colorate, și pentru prezența unor compuși chimici iritanți precum anemonina.
• Anemone acutiloba — Denumire științifică sinonimă pentru Hepatica acutiloba (sau Hepatica nobilis var. acuta), o plantă erbacee perenă din familia Ranunculaceae, nativă în estul Americii de Nord. Este recunoscută prin frunzele sale caracteristice cu trei lobi ascuțiți la vârf și flori timpurii de primăvară, cu nuanțe variind de la alb și roz până la albastru-pal, ce se dezvoltă în păduri mature și pe soluri calcaroase.
• Anemone albana — Denumire științifică sinonimă pentru Pulsatilla albana, o plantă erbacee perenă din familia Ranunculaceae, răspândită în zonele alpine și stâncoase din Caucaz și Iran. Planta se distinge prin perișorii densi și mătăsoși care o acoperă complet, frunzele adânc divizate și florile sale nodding (aplecate) sub formă de clopot, colorate în nuanțe de galben-crem, violet-deschis sau purpuriu.
• Anemone alpina — Denumire științifică sinonimă pentru Pulsatilla alpina, o plantă erbacee perenă din familia Ranunculaceae, nativă în zonele montane înalte din centrul și sudul Europei. Această specie alpină deosebit de decorativă se dezvoltă pe pajiști subalpine și stâncării, fiind caracterizată prin flori mari, solitare, de culoare albă sau galben-sulf, acoperite pe exterior cu perișori fini, mătăsoși, și prin fructe decorative cu aspect de pămătuf lânos.
• Anemone altaica — Specie de plantă erbacee perenă din familia Ranunculaceae, nativă într-un areal larg din Asia și estul Europei, incluzând Siberia, Munții Altai, China și regiunea Amur. Este strâns înrudită cu anemona de pădure europeană, dezvoltând un rizom lung, frunze adânc sectate și flori solitare de un alb pur sau ușor violacee, care apar la începutul primăverii în păduri umbroase de foioase și conifere.
• Anemone angulosa — Denumire științifică sinonimă pentru Hepatica transsilvanica (sau Anemone transsilvanica), o plantă erbacee perenă de o importanță deosebită, endemică în lanțul muntos al Carpaților Românești. Această specie rară se dezvoltă în păduri umbroase de fag și conifere, pe soluri calcaroase, remarcându-se prin frunzele sale mari, trilobate, cu margini dințate sau unghiulare, și prin florile sale solitare de un albastru-intens sau intens-violet care apar imediat după topirea zăpezii.
• Anemone baicalensis — Specie de plantă erbacee perenă din familia Ranunculaceae, nativă în regiunile temperate ale Asiei Răsăritene, în special în jurul lacului Baikal din Siberia, dar și în Mongolia și nordul Chinei. Această plantă de pădure dezvoltă un rizom subțire și târâtor, tulpini delicate acoperite cu perișori fini și flori solitare de un alb imaculat, fiind un element floristic specific ecosistemelor forestiere montane și subalpine asiatice.
• Anemone baldensis — Specie de plantă erbacee perenă din familia Ranunculaceae, nativă în zonele montane înalte din sudul și centrul Europei, în special în Alpi. Această plantă alpină de talie mică se dezvoltă pe pante pietroase, grohotișuri și soluri calcaroase, caracterizându-se printr-un rizom ramificat, frunze adânc divizate și flori solitare de un alb pur, adesea cu nuanțe roz-roșiatice pe partea exterioară a sepalelor.
• Anemone blanda — Specie de plantă erbacee perenă, tuberculoasă, din familia Ranunculaceae, nativă în sud-estul Europei (Balcani) și vestul Asiei (Turcia, Liban). Este o plantă extrem de populară în horticultură datorită înfloririi sale spectaculoase și timpurii, formând covoare dense de flori asemănătoare cu margaretele, colorate în nuanțe intense de albastru, violet, roz sau alb, ce se deschid complet sub acțiunea directă a razelor de soare.
• Anemone caroliniana — Specie de plantă erbacee perenă din familia Ranunculaceae, nativă în regiunile centrale și de sud-est ale Statelor Unite ale Americii. Această plantă de preerie se dezvoltă pe soluri uscate, nisipoase sau calcaroase, având un rizom tuberos din care cresc tulpini delicate ce poartă o singură floare solitară, cu numeroase sepale petaloide de culoare albă, roz sau violet-deschis, ce se deschid la începutul primăverii.
• Anemone coerulea — Specie de plantă erbacee perenă din familia Ranunculaceae, nativă în regiunile temperate din Siberia și estul Rusiei. Această plantă rară de pădure preferă habitatele umbroase și solurile bogate în humus, fiind remarcabilă prin florile sale solitare de un albastru-ceriu sau azuriu delicat, susținute de tulpini subțiri și înconjurate de un verticil de frunze cauline adânc crestate.
• Anemone coronaria — Specie de plantă erbacee perenă, tuberculoasă, din familia Ranunculaceae, nativă în regiunea mediteraneeană. Este extrem de apreciată ca plantă ornamentală și floare tăiată datorită florilor sale mari, solitare, în formă de cupă, intens colorate în nuanțe de roșu, albastru, violet sau alb, adesea cu un inel alb la bază și un centru proeminent cu numeroase stamine negre-purpurii.
• Anemone dichotoma — Specie de plantă erbacee perenă din familia Ranunculaceae, răspândită în regiunile temperate ale Eurasiei, din estul Europei până în Siberia și nordul Chinei. Se dezvoltă în principal pe pajiști umede, lunci și margini de pădure, remarcându-se prin tulpina sa ramificată în mod bifurcat (dihotomic) și prin florile sale albe, solitare sau așezate în perechi, care apar la mijlocul verii.
• Anemone halleri — Denumire științifică sinonimă pentru Pulsatilla halleri, o plantă erbacee perenă din familia Ranunculaceae, nativă în regiunile montane înalte ale Europei Centrale și de Sud (Alpi, Carpați, Balcani). Această specie alpină rară este remarcabilă prin pubescența sa densă, fiind acoperită integral de perișori lungi și mătăsoși care o protejează de frig, și prin florile sale mari, erecte, în formă de cupă violetă, care apar primăvara devreme.