#amoniac

• alcali volatil — Denumire arhaică și istorică folosită în chimie și vechea farmacie pentru amoniac (gaz sau soluție apoasă de hidroxid de amoniu). Termenul subliniază caracterul alcalin (bazic) al substanței și capacitatea sa pronunțată de a se evapora rapid la temperatura camerei, eliberând un miros puternic, înțepător și sufocant.
• amină — Compus organic structural derivat teoretic sau practic din amoniac, prin înlocuirea unuia, a două sau a tuturor celor trei atomi de hidrogen cu radicali hidrocarbonați (alchil sau aril). În funcție de numărul atomilor de hidrogen înlocuiți, aminele se clasifică în primare, secundare și terțiare, având un caracter bazic și jucând un rol biologic și industrial crucial (de la aminoacizi și neurotransmițători până la coloranți și medicamente).
• aminare — Proces chimic prin care se introduce o grupă amino în molecula unui compus organic, de obicei prin reacția cu amoniac sau cu alți agenți de aminare. Această reacție structurală este esențială în sinteza industrială a numeroși coloranți, medicamente, mase plastice și în rutele metabolice biochimice de formare a aminoacizilor.
• amoniac — Compus chimic gazos, incolor, cu un miros extrem de înțepător și sufocant, format dintr-un atom de azot și trei atomi de hidrogen (NH3). Este foarte solubil în apă, formând hidroxidul de amoniu, și reprezintă o materie primă fundamentală în industria chimică mondială pentru fabricarea îngrășămintelor azotoase, a explozibililor, a maselor plastice și a produselor de curățenie domestice.
• amoniacal — Care conține amoniac, care provine de la amoniac ori care prezintă trăsăturile chimice sau olfactive specifice acestuia. În limbajul de laborator, descrie o soluție, un amestec sau o atmosferă saturată cu particule de NH3, prezentând de obicei o reacție puternic alcalină.
• amoniacat — Care a fost combinat, tratat sau impregnat cu amoniac; substanță, soluție sau compus mineral care a absorbit molecule de NH3 în structura sa fizică ori chimică. În contextul producției industriale, termenul descrie starea unui material reactiv supus procesului de amoniacare în vederea modificării pH-ului sau a proprietăților de solubilitate.
• amoniat — Compus chimic cristalin sau solvat complex care conține amoniac legat ca ligand sau ca molecule de incluziune în rețeaua sa cristalină, similar hidraților pentru apă. În sens adjectival, descrie un ion sau o moleculă dizolvată care s-a asociat strâns cu moleculele de solvent amoniac în urma procesului de amoniere (solvatare în amoniac lichid).
• amoniemie — Prezența și concentrația amoniacului sau a ionilor de amoniu în sângele circulant. În mod normal, nivelul acestuia este menținut foarte scăzut prin transformarea lui rapidă în uree la nivelul ficatului; determinarea cantitativă a amoniemiei este crucială pentru diagnosticarea insuficienței hepatice severe, a cirozei avansate sau a unor erori înnăscute de metabolism ale ciclului ureei.
• amoniție — Termen istoric sau arhaic utilizat în vechile tratate de alchimie și chimie din secolul al XIX-lea pentru a desemna acțiunea de amoniere, impregnare sau combinare a unei substanțe solide ori lichide cu vapori de amoniac. Acest proces rudimentar era aplicat în atelierele manufacturiere pentru fixarea culorilor pe textile sau în prepararea unor compuși medicinali timpurii.
• amonizare — Acțiunea de a amoniza și rezultatul ei; proces tehnologic sau industrial prin care se introduce amoniac gazos ori lichid într-un mediu chimic, în soluții sau pe un substrat solid, cu scopul de a-i modifica aciditatea, reactivitatea structurală sau conținutul de azot. În ecologia aplicată, termenul este utilizat uneori ca sinonim parțial pentru amonificare, descriind faza inițială de degajare a amoniacului din reziduuri.
• amonoliză — Reacție chimică de scindare a unei legături dintr-un compus organic sau anorganic sub acțiunea amoniacului, analogă hidrolizei, în urma căreia se introduc grupări amino (-NH2) în structura moleculei rezultate. Acest proces industrial este utilizat pe scară largă pentru sinteza aminelor, amidelor și a altor derivați azotoși din halogenuri de alchil, acizi sau esteri.
• apă-amoniacală — Soluție apoasă de hidroxid de amoniu (NH₄OH), lichid limpede, incolor, cu un miros înțepător, sufocant și puternic alcalin, obținut prin dizolvarea gazului amoniac în apă; este utilizată pe scară largă în industria chimică ca reactiv de laborator, în producția de îngrășăminte azotoase, agenți de curățare, textilii sau ca mediu refrigerant.
• arginază — Enzimă hidrolitică de o importanță fiziologică crucială, localizată cu precădere în citoplasma hepatocitelor, care catalizează faza finală a ciclului ureei. Acest biocatalizator structural descompune arginina în ornitină și uree, facilitând eliminarea eficientă din organism a amoniacului toxic rezultat din metabolismul proteinelor și prevenind astfel apariția unor grave tulburări neurologice.