#amigdali

• adenofaringită — Proces inflamator acut sau cronic care afectează simultan mucoasa faringiană și țesutul limfatic glandular adiacent, în special ganglionii retrofaringieni sau amigdalele palatine. Această afecțiune structurală este de origine infecțioasă (virală sau bacteriană) și se manifestă clinic prin disfagie severă, febră, adenopatie cervicală dureroasă și congestie faringiană generalizată.
• ambazonă — Compus chimic organic sintetic din clasa derivaților de tiosemicarbazonă, utilizat în medicină ca antiseptic local puternic și agent bacteriostatic, în special în tratamentul infecțiilor acute ale cavității bucale și ale faringelui (cum sunt amigdalitele sau stomatitele). Structural, acționează prin inhibarea multiplicării microorganismelor patogene, fiind principiul activ de bază întâlnit în compoziția unor comprimate de supt populare.
• amigdalectomie — Intervenție chirurgicală de extirpare completă, unilaterală sau bilaterală, a amigdalelor palatine, indicată clinic structural în cazurile de amigdalită cronică recidivantă, abces periamigdalor sau hipertrofie amigdaliană obstructivă ce provoacă apnee în somn. Acest procedeu operator se poate realiza prin tehnici clasice de disecție la rece, electrocauterizare, radiofrecvență sau coblație plasma-laser, necesitând hemostază riguroasă postoperatorie.
• amigdali — Forma de plural a substantivului masculin 'amigdal', folosită în mod tradițional sau ştiinţific pentru a desemna mai mulți sâmburi de migdal sau corpuri ovoide vegetale. În terminologia medicală și botanică veche, reprezintă o unitate structurală de referință pentru descrierea compușilor naturali derivați din specia Prunus dulcis.
• amigdalian — Care aparține sau se referă la amigdale (tonsilele palatine sau complexul amigdaloid cerebral); situat în zona amigdalelor sau corelat cu funcția lor imunitară ori emoțională. În practica medicală generală, descrie elemente structurale precum lojele, arterele sau infecțiile din gât, iar în neuroștiințe se referă la circuitele nervoase implicate în răspunsul la frică și anxietate.
• amigdalifer — Care produce sau conține migdale ori substanțe derivate structural din sâmburii de migdal, în special glicozide cianogenice de tipul amigdalinei. În literatura de specialitate veche sau în clasificările botanice, termenul este utilizat pentru a descrie plante, arbori sau țesuturi vegetale capabile să secrete sau să stocheze aceste principii active specifice genului Prunus.
• amigdaliform — Care are forma unei migdale; ovoid, alungit și ușor turtit la capete, prezentând o geometrie specifică biconvexă. Acest descriptor structural este utilizat pe scară largă în anatomie pentru a defini nuclei sau organe, în mineralogie pentru agregate de roci și în arheologie pentru a clasifica topoarele de piatră cioplite din paleolitic.
• amigdalită — Inflamație acută sau cronică a amigdalelor palatine, cauzată de o infecție virală sau bacteriană (frecvent cu streptococ beta-hemolitic de grup A). Această patologie structurală se manifestă clinic prin odinofagie severă, disfagie, febră, adenopatie cervicală și tumefierea țesutului limfoid, necesitând diagnostic diferențial pentru stabilirea oportunității administrării tratamentului antibiotic.
• amigdaloid — Care are forma unei migdale; ovoidal și ușor turtit. În neuroanatomie, termenul descrie corpul amigdaloid (sau amigdala cerebrală), o structură nucleară profundă esențială în procesarea emoțiilor. În mineralogie, se referă la structura unei roci vulcanice ale cărei cavități (geode) au fost umplute ulterior cu minerale secundare, formând noduli ovali.
• Anghina — Formă grafică variantă sau parțial învechită pentru angină, reprezentând o afecțiune inflamatorie acută a faringelui și a amigdalelor, de natură infecțioasă (bacteriană sau virală), manifestată prin dureri intense la deglutiție, febră, cefalee și tumefierea ganglionilor limfatici cervicali. În sens extins și istoric, termenul poate face referire și la formele de constricție toracică dureroasă, precum anghina pectorală, având o prezență structurală extinsă în literatura medicală românească din secolul al XIX-lea și de la începutul secolului al XX-lea.
• anghinos — Care aparține anginei, se raportează la o stare inflamatorie acută a gâtului sau prezintă caracteristicile clinice ale unei sufocări ori constricții severe. În terminologia medicală mai veche sau de nișă, acest descriptor structural descrie simptomatologia dureroasă, febrilă și obstructivă asociată infecțiilor faringiene acute sau crizelor de tip constrictiv toracic.
• angină — Afecțiune inflamatorie acută a faringelui și a amigdalelor, de natură infecțioasă (bacteriană sau virală), manifestată prin dureri intense la deglutiție, febră, cefalee și tumefierea ganglionilor limfatici cervicali. În sens extins, termenul descrie și alte sindroame clinice patologice caracterizate prin senzație severă de sufocare, strânsoare sau durere constrictivă localizată, cum este cazul anginei pectorale provocate de o ischemie miocardică tranzitorie.
• anginos — Care se referă la angină, care aparține anginei sau care prezintă caracteristicile clinice ale unei inflamații acute a gâtului ori ale unui sindrom dureros constrictiv de tip pectoral. În terminologia clinică, acest descriptor structural este utilizat pentru a defini durerea ischemică toracică sau manifestările febrile și obstructive care însoțesc procesele infecțioase de la nivelul faringelui și amigdalelor.