#amica

• Abasizi — Membri ai celei de-a doua mari dinastii de califi care au guvernat Califatul Arab (750–1258), cu capitala la Bagdad. În istoria medicinei, epoca Abasizilor reprezintă 'Epoca de Aur' a științelor medicale islamice, caracterizată prin mișcarea masivă de traducere a textelor grecești (Galen, Hipocrate), înființarea primelor spitale publice moderne (Bimaristan), dezvoltarea farmaciei ca disciplină separată și apariția unor enciclopediști medicali iluștri precum Avicenna și Rhazes.
• Abd Er-Rahman — Nume purtat de mai mulți conducători din dinastia Omeiadă din Cordoba, o perioadă de referință în istoria medicinei, sub patronajul cărora s-au dezvoltat spitalele medievale (bimaristan), traducerile textelor medicale antice și contribuțiile unor medici celebri precum Albucasis.
• ablactație — Procesul, perioada sau modalitatea de înțărcare a unui sugar; variantă conceptuală pentru 'ablactare' care pune accentul pe starea de tranziție alimentară și emoțională. În analizele sociologice, termenul descrie ansamblul de obiceiuri și strategii comunitare care guvernează separarea nutrițională a generațiilor.
• Abubacer — Numele latinizat al lui Ibn Tufayl (Abu Bakr Muhammad ibn Abd al-Malik ibn Tufayl al-Qaysi), ilustru filozof, medic, matematician și astronom arab din Andaluzia medievală (Spania islamică). Este faimos la nivel mondial pentru redactarea tratatului filozofic 'Hayy ibn Yaqdhan' (Viu, fiul lui Treaz), considerat primul roman filozofic din istorie, o operă vizionară care explorează empirismul, iluminarea spirituală auto-didactă și evoluția intelectului uman în izolare totală de societate.
• abur — Starea gazoasă a unei substanțe care, în condiții normale de temperatură și presiune, se află în stare lichidă sau solidă, termenul făcând referire cel mai adesea la vaporii de apă rezultați prin fierbere sau evaporare. În limbajul curent și poetic, desemnează o masă cețoasă fină, o boare călduță sau emanația diafană ce se ridică de pe un corp cald ori umed, simbolizând adesea efemeriul, dinamismul industrial sau intimitatea spațiului domestic.
• academizare — Acțiunea de a academiza și rezultatul ei; procesul socio-cultural și estetic prin care o mișcare artistică revoluționară, o teorie inovatoare, o doctrină sau un stil liber sunt absorbite, codificate și transformate în dogme rigide, norme oficiale și materie de studiu instituționalizat. Academizarea marchează trecerea unei idei de la faza sa dinamică, organică și adesea contestatară la o fază de stabilitate birocratică și osificare formală în cadrul unor instituții sau academii de stat, ducând frecvent la neutralizarea potențialului său critic inițial.
• acție — Mărime fizică structurală definită prin produsul dintre energie și timp, utilizată în mecanica analitică și cuantică; forță sau influență exercitată de un corp asupra altuia, conform principiului dinamicii unde fiecărei acțiuni îi corespunde o reacțiune egală și de sens contrar. În limbajul tehnic vechi, termenul este sinonim cu acțiunea, reprezentând un proces de exercitare a unei energii mecanice.
• acvaplan — Placă de formă dreptunghiulară sau aerodinamică, realizată din lemn, material plastic ori compozit, trasă de o șalupă rapidă, pe care un sportiv stă în picioare pentru a glisa pe suprafața apei; de asemenea, în aviație, poate desemna o hydro-suprafață structurală destinată hidroavioanelor. Acest dispozitiv utilizează forța hidrodinamică de ridicare pentru a menține echilibrul și viteza pe luciul apei.
• acvaplanist — Sportiv sau practicant de sporturi nautice care glisează pe suprafața apei stând în picioare pe un acvaplan tras de o ambarcațiune rapidă. Acest atlet își menține echilibrul prin coordonarea mișcărilor corpului și controlul tensiunii cablului de tractare, înfruntând forțele hidrodinamice și valurile create de șalupă în timpul deplasării.
• acvaplanistă — Forma de feminin a termenului acvaplanist; femeie sportivă sau practicantă a sporturilor nautice de agrement care glisează cu viteză pe apă, menținându-și echilibrul în picioare pe un acvaplan tractat. Această atletă combină forța fizică cu eleganța mișcărilor pentru a controla traiectoria plăcii sub acțiunea directă a curenților hidrodinamici.
• acvatubular — Care funcționează prin intermediul unei rețele de tuburi prin interiorul cărora circulă apă sau abur, fiind încălzite din exterior de gazele de ardere; termen structural aplicat în special cazanelor de abur de înaltă presiune. Acest design tehnic avansat optimizează transferul termic, reduce volumul total de lichid stocat și oferă o siguranță superioară împotriva exploziilor în comparație cu generatoarele ignitubulare.
• adamic — Care aparține lui Adam, care se referă la Adam sau la perioada de dinaintea căderii omului în păcat; caracteristic stării primordiale de puritate, nevinovăție și perfecțiune a umanității. În lingvistică și mistică, termenul descrie limba ipotetică vorbită de primul om, considerată o limbă perfectă în care numele reflectau esența pură a lucrurilor numite.
• addolcendo — Termen muzical de origine italiană utilizat ca indicație de execuție, tradus literar prin 'îndulcind' sau 'atenuând'. Cere interpretului o tranziție fină către o emisie sonoră mai caldă, mai melodioasă, mai moale și mai catifelată, reducând treptat asprimea sau intensitatea atacului notelor pentru a spori expresivitatea lirică a fragmentului.
• adiabată — Curbă care reprezintă grafic într-un sistem de coordonate (cum ar fi diagrama Clapeyron) evoluția stării unui sistem termodinamic în timpul unui proces adiabatic, adică o transformare care se desfășoară fără schimb de căldură cu mediul exterior. Acest element structural matematic reflectă relațiile dintre presiune, volum și temperatură în condiții de izolare termică perfectă.
• adiabatic — Care se produce sau se desfășoară fără schimb de căldură cu mediul exterior; proces sau transformare termodinamică structurală în care sistemul fizic izolat nu primește și nu cedează energie termică, variația energiei interne realizându-se exclusiv prin intermediul lucrului mecanic efectuat de sistem sau asupra lui.
• adiabatism — Proprietate structurală, stare sau regim de funcționare a unui sistem termodinamic caracterizat prin absența totală a schimbului de căldură cu mediul înconjurător. Acest concept teoretic stă la baza modelării unor mașini termice de înaltă eficiență și a explicării fenomenelor atmosferice de transformare rapidă a energiei fără pierderi termice exterioare.
• adinam — Care este lipsit de forță mecanică, energie dinamică sau capacitate de mișcare propulsivă; sistem fizic sau element structural caracterizat prin absența vectorilor de forță activă. Acest neologism rarisim este utilizat ocazional în lucrările teoretice de dinamică sau fizică computațională pentru a descrie o stare de repaus absolut ori un corp inert ce nu exercită nicio presiune structurală asupra mediului.
• advar — Un acronim tehnic și neologism rar utilizat în ingineria software și administrarea bazelor de date pentru a desemna o structură de date de tip matrice dinamică sau un vector adaptabil (provenit din englezescul advanced array sau adaptive variable). În diverse limbaje de programare sau biblioteci de cod personalizate, termenul definește o entitate structurală capabilă să își modifice dimensiunea alocată în memorie în mod automat, în funcție de volumul și tipologia elementelor stocate în timpul execuției proceselor.
• advecție — Deplasare pe orizontală a unei mase de aer sau a unui fluid, însoțită de transferul proprietăților fizice ale acestuia (temperatură, umiditate, salinitate sau densitate); procesul fizic de transport macrostructural dintr-un punct în altul al spațiului fluid. În meteorologie, advecția este un factor cheie în dinamica vremii, diferențiindu-se strict de convecție (care reprezintă mișcarea pe verticală) și fiind responsabilă pentru schimbările bruște de temperatură la trecerea fronturilor atmosferice.
• advectiv — Care se referă la advecție, care este cauzat sau determinat de procesul de advecție (transferul pe orizontală al unei proprietăți a atmosferei sau a unui fluid, cum ar fi masa aerului, căldura ori umiditatea). În meteorologia sinoptică, termenul califică fenomene complexe generate de deplasarea maselor de aer pe o scară geografică extinsă, cum sunt ceața advectivă sau înghețul advectiv, ambele apărute prin pătrunderea bruscă a unui front de aer cu caracteristici termice diferite peste o anumită suprafață terestră.