#aleu

• aegialeus — Numele purtat de mai multe personaje importante din mitologia elenă, cel mai proeminent fiind regele Argosului, fiul lui Adrastus, recunoscut ca unul dintre epigoni (descendenții celor șapte eroi care au atacat Teba). El a participat la al doilea război împotriva Tebei, fiind singurul lider dintre epigoni care și-a pierdut viața în luptă. Un alt Aegialeus mitologic este regele fondator al Sicyonului, considerat fiu al zeului-râu Inachus.
• aleu — O interjecție populară veche sau un strigăt de alarmă, uimire ori durere, utilizat în trecut în anumite graiuri rurale românești pentru a exprima o surpriză neșteptată sau o nemulțumire profundă. În unele contexte de la graniță, poate fi o formă de legătură sau un împrumut adaptat din graiurile vecine.
• aleucemie — O formă clinică particulară de leucemie caracterizată prin proliferarea malignă a țesuturilor hematopoietice, dar în care numărul total de leucocite din sângele periferic rămâne normal sau chiar scăzut, celulele tumorale (blastele) fiind absente sau extrem de rare în circulația generală, deși sunt prezente masiv în măduva osoasă.
• aleucocitoză — Stare patologică rară caracterizată prin absența totală sau scăderea extremă, critică și potențial fatală a leucocitelor (globulelor albe) din sângele periferic. Reprezintă o formă de manifestare severă a aplaziei medulare sau a perturbărilor hematopoietice majore, expunând organismul unui risc iminent de infecții oportuniste masive din cauza prăbușirii complete a sistemului imunitar.
• aleulău — Termen arhaic și regional utilizat în folclorul românesc, în special în zonele rurale montane, pentru a desemna un strigăt ritualic de alarmă, un vaier prelungit sau un personaj mitologic local folosit pentru a speria copiii neascultători. Ca interjecție, exprimă o stare de spaimă profundă, jale, deznădejde sau o mirare amestecată cu teamă în fața unui eveniment neprevăzut și copleșitor.
• aleur — Formă arhaică sau variantă morfologică derivată pentru aleuronă, desemnând totalitatea granulelor proteice de rezervă stocate în stratul periferic al endospermului la semințele de cereale. În sens adjectival, termenul descrie o structură vegetală sau un țesut seminal cu o concentrație ridicată de substanțe azotoase și incluziuni proteice cristaline, având un rol esențial în nutriția embrionului în timpul procesului de germinație.
• aleurit — Sediment friabil, neconsolidat sau slab consolidat, alcătuit din fragmente minerale fine (în principal cuarț, feldspați și minerale argiloase) ale căror dimensiuni sunt intermediare între cele ale nisipului și cele ale argilei (cuprinse între 0,002 și 0,06 milimetri). Reprezintă componenta principală a prafului și a loessului, transformându-se prin diageneză și compactare geologică în roca sedimentară numită aleurit (siltit).
• Aleurites — Gen de plante lemnoase arborescente din familia Euphorbiaceae, originar din regiunile tropicale și subtropicale ale Asiei de Est și din insulele Oceanului Pacific. Cuprinde specii de arbori monoici de dimensiuni medii până la mari, recunoscuți din punct de vedere economic și industrial pentru producția de semințe oleaginoase mari, din care se extrag uleiuri sicative valoroase utilizate în fabricarea lacurilor, vopselelor și materialelor izolatoare.
• Aleurites moluccana — Numele științific al arborelui de lumânare (nucul de India sau kukui), o specie de arbore tropical de dimensiuni mari din genul Aleurites. Este renumit pentru nucile sale bogate în uleiuri inflamabile, folosite tradițional ca sursă de iluminat, dar și în medicina vernaculară, cosmetică și gastronomia din Hawaii și Polinezia (după neutralizarea toxinelor prin gătire).
• aleuritic — Care aparține aleuritului, privitor la aleurit sau care conține elemente detritice fine cu dimensiuni intermediare între nisip și argilă. În geologia structurală, termenul descrie textura sau structura unor roci sedimentare în care predomină particule minerale microscopice (praf sau silt), conferind rocii un aspect făinos la atingere și proprietăți mecanice specifice privind permeabilitatea și coeziunea.
• aleuro — Prefixoid sau element prim de compunere savantă utilizat în terminologia științifică internațională pentru a introduce referirea la făină, la granulele de amidon sau la proteinele de rezervă cu aspect prăfos din semințele plantelor. Acționează ca un indicator lexical care ghidează formarea neologismelor în discipline precum fiziologia vegetală, agronomia și mineralogia.
• aleurolit — Rocă sedimentară detritică consolidată, formată prin cimentarea și diageneza aleuritului (praf mineral fin, în principal cuarțos). Dimensiunile granulelor sale componente sunt intermediare între cele ale gresiilor și cele ale argilitelor, fiind cuprinse între 0,002 și 0,06 milimetri. Prezintă adesea o stratificare fină și este utilizată în geologie pentru reconstituirea mediilor sedimentare antice fosile sau lacustre.
• aleurometru — Aparat de laborator utilizat în agronomie și industria panificației pentru măsurarea calității glutenului din făină și determinarea capacității acesteia de a crește și de a se dilata în timpul coacerii. Dispozitivul evaluează proprietățile vâscoelastice ale aluatului sub acțiunea temperaturii ridicate, oferind indici tehnologici esențiali pentru clasificarea calitativă a loturilor de cereale.
• aleuron — Substanță proteică de rezervă, cu structură granulară amorphousă sau cristaloide, depozitată în celulele învelișului extern al endospermului la semințele plantelor (în special la graminee). Reprezintă un complex biochimic bogat în aminoacizi, fosfați și enzime, având un rol structural vital în hrănirea și susținerea metabolică a embrionului pe parcursul fazelor timpurii ale procesului de germinație.
• aleuronă — Formațiunea proteică granulară localizată în celulele stratului extern al endospermului din semințele de cereale și alte plante modificate genetic sau naturale. Reprezintă un agregat biochimic stocat sub formă de cristaloizi și globuloizi în vacuole deshidratate, având funcția fundamentală de a furniza aminoacizii, mineralele și enzimele hidrolitice necesare hrănirii embrionului în faza inițială de germinație.
• aleuronat — Preparat alimentar dietetic sub formă de făină grosieră sau pulbere, obținut industrial prin îmbogățirea artificială a făinii de cereale cu proteine extrase din stratul de aleuronă (gluten și fitoglobuline). Este utilizat pe scară largă în nutriția specializată și în fabricarea produselor hipoglicemiante destinate pacienților care suferă de diabet sau tulburări metabolice, datorită aportului masiv de azot și conținutului extrem de redus de carbohidrați.
• aleuronic — Care se referă la aleuronă, care aparține aleuronei sau care conține o cantitate mare de granule proteice de rezervă. În biologia vegetală structurală, termenul descrie țesuturile, celulele sau straturile seminale definite printr-o activitate enzimatică intensă și prezența incluziunilor azotoase cristaloide implicate în metabolismul germinativ al plantelor.
• aleurospor — Spor asexuat sau conidie vegetativă cu perete gros, formată terminal ori lateral direct pe filamentele (hifele) miceliene ale anumitor fungi microscopici. Acest tip de spor se dezvoltă prin septarea celulei conidiogene și rămâne strâns atașat de hifa-mamă până la dezintegrarea naturală a miceliului, asigurând supraviețuirea și diseminarea eficientă a ciupercii în mediul înconjurător.
• Aleuș — Sat component al comunei Halmășd, situat la limita vestică a județului Sălaj, în regiunea istorică Transilvania din nord-vestul României. Localitatea, atestată documentar pentru prima dată în anul 1355 sub numele de Elia, se află într-o zonă deluroasă pitorească situată la o distanță de aproximativ 19 kilometri de orașul Șimleu Silvaniei.
• Aleutine — Arhipelag format din peste 300 de insule vulcanice mici, dispuse sub forma unui arc lung ce separă Marea Bering de Oceanul Pacific de Nord. Majoritatea acestor insule aparțin statului american Alaska, iar extremitatea lor vestică aparține Rusiei, regiunea fiind renumită din punct de vedere tectonic pentru activitatea seismică intensă și poziționarea pe Cercul de Foc al Pacificului.