#aduna

• adăuga — A pune, a așeza sau a uni un element, o cantitate ori o informație pe lângă un lucru existent pentru a-i mări volumul, numărul, valoarea sau intensitatea ori pentru a-l completa. În matematică și informatică, reprezintă operația de adunare, inserare sau alipire a unei structuri noi într-un set de date predefinit.
• adiție — Acțiunea de a adăuga și rezultatul ei; proces chimic fundamental prin care două sau mai multe molecule se combină pentru a forma un singur produs mai complex, fără eliminarea de subproduse; în sens larg, reprezintă operația de adunare, element suplimentar adus unui ansamblu sau fenomenul de inserare a unui segment într-o structură preexistentă pentru a-i modifica ori îmbunătăți proprietățile.
• adiționa — A efectua o operație de adiție; a adăuga un element la un ansamblu existent, a aduna cifre sau mărimi numerice într-un total general, ori a provoca o combinare chimică prin care atomi suplimentari se leagă direct de o structură moleculară nesaturată.
• adui — Termen dialectal și regional rar, utilizat preponderent în graiurile din zona Maramureșului și a Transilvaniei de Vest, având semnificația de a aduna, a strânge la un loc sau a acumula diverse obiecte ori bunuri. De asemenea, în anumite subgraiuri vestice, cuvântul apare ca o variantă fonetică arhaică a verbului 'a adia', descriind suflarea lină și ușoară a vântului. Acest cuvânt nu trebuie confundat sub nicio formă cu ortograma omofonă 'adu-i' (compusă din verbul 'adu' și pronumele '-i').
• aduia — Formă de infinitiv sau de persoana a III-a a imperfectului/prezentului pentru un verb regional rar din arealul Maramureșului și al Transilvaniei de Nord, folosit cu sensul de a aduna lent, a strânge grămadă, a clădi sau a așeza la un loc fânul ori recolta. În alte subgraiuri izolate, cuvântul reprezintă o variantă fonetică arhaică a verbului 'a adia', exprimând acțiunea vântului de a sufla lin, ușor și ritmic peste câmpii. Termenul nu trebuie confundat cu nicio structură pronominală sau verbală compusă din limba modernă.
• aduiere — Acțiunea de a aduia și rezultatul ei; procesul rural de strângere, adunare la un loc sau clădire în stoguri a fânului și a produselor agricole. În sens secundar, termenul reprezintă o variantă fonetică arhaică a cuvântului 'adiere', desemnând suflarea lină, ușoară și răcoroasă a vântului peste un relief deschis. Este un substantiv de acțiune verbală păstrat exclusiv în folclorul vorbit și în monografiile dialectale din nord-vestul Transilvaniei.
• aduna — A strânge la un loc obiecte, ființe sau bunuri risipite ori răspândite; a colecta, a acumula. În matematică, verbul semnifică a efectua operația de adunare, combinând două sau mai multe numere sau mărimi într-o sumă totală. Folosit reflexiv ('a se aduna'), descrie acțiunea oamenilor de a se întâlni, a se grupa sau a se concentra într-un anumit loc, precum și procesul psihologic de a-și recăpăta calmul, atenția sau concentrarea mentală.
• adunăciune — Formă veche, regională sau populară pentru substantivul standard 'adunare', desemnând strângerea la un loc a unor oameni sau obiecte. În limbajul curent, termenul a dobândit o nuanță net peiorativă, ironică sau disprețuitoare, fiind utilizat pentru a descrie o adunare de oameni fără căpătâi, o gloată dezorganizată, o bandă sau o colecție haotică și eterogenă de obiecte de calitate inferioară ori vechituri.
• adunare — Acțiunea de a aduna și rezultatul ei; strângerea la un loc a unor obiecte, ființe sau bunuri împrăștiate. În matematică, reprezintă operația aritmetică elementară prin care se determină suma totală a două sau mai multe numere ori mărimi. În context social și juridic, termenul desemnează o întrunire organizată, o adunare publică sau o formă de asociere colectivă a cetățenilor în scopul dezbaterii unor probleme de interes comun ori al exercitării unor drepturi democratice.
• adunat — Care a fost strâns la un loc, colectat, acumulat sau grupat dintr-un spațiu dispersat; însumat aritmetic. Ca adjectiv aplicat comportamentului uman sau stărilor psihice, termenul descrie o persoană calmă, concentrată, stăpână pe sine și cu gândurile bine organizate, opusă stărilor de agitație ori împrăștiere mentală. În limbajul popular vechi, poate funcționa parțial ca substantiv neutru, indicând totalitatea bunurilor agonisite.
• adunată — Forma de feminin singular a adjectivului sau participiului 'adunat'; care a fost strânsă la un loc, colectată, acumulată ori însumată dintr-un spațiu dispersat. Aplicat comportamentului uman sau stărilor psihice ale unei persoane de sex feminin, termenul descrie o atitudine calmă, concentrată, stăpână pe sine și cu gândurile bine organizate, acționând ca antonim structural pentru agitație sau împrăștiere mentală.
• Adunați — Toponim românesc ce desemnează localități rurale din România, cum este comuna Adunați din județul Prahova, sau sate omonime din județe precum Dolj sau Argeș. Ca formă verbală din limba modernă, reprezintă persoana a II-a plural a prezentului indicativ, a conjunctivului sau a imperativului pentru verbul 'a aduna', utilizată ca ordin, îndemn sau constatare a acțiunii unui grup de a strânge elemente dispersate ori de a se concentra.
• Adunații-Copăceni — O comună în județul Giurgiu, Muntenia, România, formată din satele Adunații-Copăceni (reședința), Darvari, Mogoșești și Varlaam. Localitatea este amplasată pe malul râului Argeș, la sud de municipiul București, pe DN5, fiind o zonă cu o dinamică imobiliară și economică accentuată datorită apropierii de capitală și proiectelor de infrastructură regională.
• adunătoare — Forma de feminin singular sau de plural a adjectivului substantivizat adunător, care descrie o persoană, un animal, un dispozitiv sau o acțiune ce strânge, colectează sau acumulează elemente dispersate. În antropologie și istorie, termenul face parte din sintagma societate culegătoare-adunătoare, definind comunitățile primitive bazate pe colectarea resurselor naturale. În electronică și cibernetică, reprezintă o schemă sau un circuit logic care efectuează operația de însumare a semnalelor sau a datelor binare.
• adunător — Persoană, animal sau factor vector de mediu care strânge, colectează sau cumulează la un loc lucruri risipite; colecționar asiduu de bunuri sau obiecte. În domeniul tehnologiei informației și al electronicii digitale, termenul desemnează un dispozitiv sau un circuit logic specializat numit sumator care efectuează operația matematică de adunare a două sau mai multor numere exprimate în cod binar. Ca adjectiv, califică o atitudine chibzuită, orientată spre economisire și acumulare materială.
• adunătoriu — Formă lingvistică istorică sau variantă arhaică a adjectivului adunător, utilizată în vechile texte juridice, cronici sau traduceri ecleziastice din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Desemnează o ființă, un factor sau o acțiune care are proprietatea, rolul sau funcția de a strânge, a colecta sau a centraliza elemente risipite. Termenul reflectă normele ortografice ale românei vechi marcate de terminația în -iu și a fost înlocuit complet în limba modernă de forma standard adunător.
• adunătură — Grup de oameni strânși la un loc fără criterii de selecție, adesea fără căpătâi, dezorganizați, gălăgioși sau dubioși; gloată, clică, bandă. În sens material, termenul desemnează o colecție haotică, eterogenă și dezordonată de obiecte vechi, uzate, de calitate inferioară sau de proveniențe disparate, strânse într-un spațiu fără o utilitate clară.
• agimă — Termen arhaic sau regional folosit în anumite graiuri izolate pentru a desemna o adunare mică, o strângere laolaltă de oameni sau o mică ceată, adesea cu un scop precis administrativ sau comunitar. În sens structural și etimologic, cuvântul poate fi legat de forme arhaice de organizare locală sau de noțiunea de aglomerare spontană de persoane în spații publice rurale.
• agrămădi — A strânge, a aduna sau a acumula obiecte, mărfuri sau cereale într-un singur loc, formând o grămadă; a stivui. La forma reflexivă, termenul descrie acțiunea unei mulțimi de oameni sau de animale care se strâng laolaltă într-un spațiu restrâns, înghesuindu-se sau aglomerându-se din cauza poftei, a fricii ori a lipsei de spațiu.
• agrămădit — Care a fost adunat, strâns sau stivuit într-o grămadă; îngrămădit. Când se referă la persoane sau ființe, termenul descrie o stare de aglomerare densă, în care indivizii stau extrem de înghesuiți, presați sau strânși laolaltă într-un perimetru restrâns.