#Dobrogea

• Accadân — Denumire istorică și arhaică a unui pârâu și a unui vechi sat situate în județul Tulcea, Dobrogea, România. Așezarea a fost locuită inițial de o importantă comunitate de tătari și turci care s-au retras în masă după Războiul de Independență din 1877, vatra satului fiind repopulată ulterior de familii de români veniți din Moldova, înainte ca localitatea să își schimbe numele ori să fie integrată administrativ.
• Adam-Klisi — Variantă grafică, istorică sau populară pentru toponimul Adamclisi, ce desemnează o comună din județul Constanța, renumită pentru complexul arheologic roman ce găzduiește monumentul triumfal Tropaeum Traiani, ridicat în secolul al II-lea. Acest nume structural provine din limba turcă, unde 'Adam Kilisesi' înseamnă literal 'Biserica Omului' sau 'Biserica lui Adam', localnicii otomani confundând ruinele monumentului antic cu structura unei biserici.
• Adamclisi — Localitate și sit arheologic de o importanță istorică deosebită situat în județul Constanța, România, faimos pentru adăpostirea monumentului triumfal roman Tropaeum Traiani. Acest complex arheologic a fost ridicat între anii 106-109 d.Hr. din ordinul împăratului Traian pentru a celebra victoria armatei romane asupra coaliției formate din daci, geți și sarmați în urma bătăliilor sângeroase din iarna anului 101-102 d.Hr.
• Aegyssus — Cetate antică geto-dacică, menționată ulterior ca fortăreață romană de frontieră situată pe malul drept al Dunării, pe teritoriul actual al municipiului Tulcea din Dobrogea, România. Fondată conform legendei de o căpetenie dacă numită Carpyus, cetatea a jucat un rol strategic major în sistemul defensiv roman (Limes Moesiarum), fiind descrisă de poetul Ovidiu în operele sale din exil ca o fortificație impunătoare, greu de cucerit din cauza poziției sale pe stânci înalte.
• Ageadur — Numele unei văi și al unui curs de apă intermitent sau pârâu situat în regiunile dobrogene ori în zonele istorice cu influențe tătărești și turcești din sud-estul României; rezonanța numelui este strâns legată de hidronimia și toponimia de origine orientală lăsată de comunitățile musulmane care au locuit în aceste stepe aride.
• ageag — Termen regional utilizat în anumite graiuri din sud-estul României sau Dobrogea pentru a desemna un desiș de tufișuri, o zonă mlăștinoasă acoperită cu stuf și vegetație de baltă, ori un grind stâncos și izolat; de asemenea, poate fi întâlnit ca variantă arhaică sau locală asociată unor elemente de relief specifice limanelor și lacurilor dobrogene.
• Agigea — Localitate și comună de importanță strategică în județul Constanța, Dobrogea, România, situată pe malul Mării Negre și la intersecția unor importante căi de transport, inclusiv Canalul Dunăre-Marea Neagră. În sens structural, este cunoscută pentru portul său industrial, nodul rutier major și pentru adăpostirea unor rezervații naturale unice și stațiuni de cercetare marină.
• Agighiol — Localitate în județul Tulcea, Dobrogea, România, aparținând din punct de vedere administrativ de comuna Valea Nucărilor; așezare istorică amplasată într-o zonă de coline și lacuri, renumită în cercetarea arheologică internațională datorită descoperirii unui important tezaur princiar geto-dacic din secolul al IV-lea î.Hr., format din piese de argint de o valoare excepțională.
• alîm — Termen împrumutat din limba arabă (ʿālim) prin filieră otomană, utilizat în trecut în comunitățile islamice din Dobrogea și Balcani pentru a desemna un învățat, un teolog sau un cunoscător profund al textelor sacre coranice și al jurisprudenței islamice. În graiurile locale vechi, cuvântul purta și sensul figurat de om extrem de înțelept, sfătos sau respectat pentru cunoștințele sale vaste.
• Almalâk — Toponim minor sau variantă de transcriere arhaică pentru o așezare ori micro-regiune istorică rurală din spațiul balcanic ori dobrogean, având probabile origini etimologice turcice legate de prezența livezilor (de la termenul 'elma' / 'alma' însemnând măr); utilizat sporadic în hărți cadastrale sau documente funciare vechi.
• almelec — Termen arhaic sau regional provenit din limba turcă, utilizat în trecut în anumite comunități balcanice ori dobrogene pentru a desemna un tip de haină lungă, caftan, manta sau vestă brodată, confecționată din postav ori catifea, purtată ca element de port tradițional de epocă sau de ceremonial.
• Amzacea — Localitate și comună situată în județul Constanța, din regiunea istorică Dobrogea, România. Numele este de origine turcă (păstrat din perioada otomană, legat etimologic de numele Hamza sau Amza) și desemnează un nod administrativ rural regional, cunoscut pentru activitățile sale agricole specifice Podișului Negru Vodă și pentru multiculturalitatea sa etnică.
• Anadolchioi — Fostă localitate suburbană istorică din Dobrogea, integrată structural în prezent ca un cartier major al municipiului Constanța, situat în zona central-nordică a orașului. Toponimul, de origine turcă (Anadol köyü însemnând 'satul anatolian'), reflectă colonizările istorice otomane din secolele trecute și păstrează o valoare identitară și multiculturală importantă în memoria urbanistică și istoria locală a regiunii maritime românești.
• areapă — Denumire regională sau variantă fonetică rară utilizată în anumite graiuri dunărene sau dobrogene pentru a desemna o pasăre acvatică, în mod specific nagâțul (Vanellus vanellus) sau o varietate locală de sitar de mal. Termenul este strâns legat de vocabularul empiric al vânătorilor și pescarilor din zonele de baltă, reflectând adaptări onomastice locale.
• arman — Termen regional sau arhaism utilizat în trecut în unele comunități rurale românești, în special din Dobrogea sau Muntenia, pentru a desemna aria (aria bat bătătorită) unde se treierau cerealele sau locul îngrădit unde se adăposteau vitele pe câmp. De asemenea, cuvântul se poate referi la o funcție de paznic administrativ ori poate fi o variantă etnică arhaică legată de aromâni (armâni), păstrând o profundă valoare documentară și lingvistică locală.
• aromân — Persoană care face parte dintr-o populație românească (macedoromâni) stabilită istoric în sudul Peninsulei Balcanice (în Macedonia, Albania, Grecia și Bulgaria) și parțial în România (în special în Dobrogea). Ca adjectiv, termenul se referă la această populație, la limba, dialectul, cultura, tradițiile și obiceiurile sale specifice, reprezentând o ramură distinctă și conservatoare a românității sud-dunărene.
• aromâncă — Femeie sau fată care face parte din populația de etnie aromână (macedoromână), originară din regiunile muntoase ale Peninsulei Balcanice sau membră a comunităților repatriate istoric în România. Termenul se concentrează exclusiv pe identitatea feminină a membrilor acestei comunități, fiind recunoscută în etnografie pentru portul tradițional specific realizat manual și rolul ei central în transmiterea graiului matern către copii.
• aromânesc — Care aparține aromânilor, privitor la aromâni sau specific culturii, dialectului și tradițiilor macedoromâne; reprezentativ pentru comunitățile de români sud-dunăreni din Peninsula Balcanică. Adjectivul descrie caracterul unic al acestui idiom neolatin arhaic și al elementelor de folclor, port și organizare socială păstrate de-a lungul secolelor.
• aromânime — Substantiv colectiv care desemnează totalitatea aromânilor (macedoromânilor) de pretutindeni, priviți ca o comunitate etnică, lingvistică și culturală unitară, răspândită istoric în Peninsula Balcanică și România. Termenul reflectă conștiința identitară comună, solidaritatea socială și spirituală a acestei ramuri distincte a românității sud-dunărene în efortul de conservare a tradițiilor ancestrale.
• Arrubium — Denumirea antică a unui castru roman și a unei așezări civile fortificate situate în provincia Moesia Inferior, localizată arheologic pe teritoriul actual al orașului Măcin din județul Tulcea, România. Situl fortificat îndeplinea un rol strategic esențial în sistemul defensiv de tip limes dunărean, asigurând supravegherea traficului fluvial și protecția frontierei imperiale împotriva incursiunilor populațiilor migratoare transdanubiene.