#vulcan

• aglomerat — La sensul adjectival, care este ticsit, plin de oameni sau obiecte, ori format din elemente strâns unite. Ca substantiv neutru, în geologie, reprezintă o rocă sedimentară sau vulcanică formată prin cimentarea naturală a unor fragmente colțuroase de dimensiuni mari, iar în tehnică, un produs obținut prin compactarea și lipirea unor materiale pulverulente sau fibroase.
• Agung — Munte stratovulcan activ situat pe insula Bali din Indonezia, reprezentând cel mai înalt punct geografic al acestei insule, cu o altitudine de peste trei mii de metri. În cultura indoneziană locală și în hinduismul balinez, acest munte este considerat profund sacru, fiind considerat axa centrală a universului și locul unde sălășluiesc zeii, găzduind pe versanții săi faimosul complex de temple Pura Besakih.
• ahaggar — Masiv muntos de natură vulcanică situat în centrul Deșertului Sahara, în sudul Algeriei, caracterizat prin peisaje spectaculoase formate din culmi abrupte, podișuri înalte și formațiuni bazaltice spectaculoase. Cunoscut și ca Munții Hoggar, acest nod geografic este locuit istoric de populațiile de tuaregi și adăpostește vestigii arheologice preistorice de o valoare inestimabilă, inclusiv picturi rupestre faimoase.
• Aleutine — Arhipelag format din peste 300 de insule vulcanice mici, dispuse sub forma unui arc lung ce separă Marea Bering de Oceanul Pacific de Nord. Majoritatea acestor insule aparțin statului american Alaska, iar extremitatea lor vestică aparține Rusiei, regiunea fiind renumită din punct de vedere tectonic pentru activitatea seismică intensă și poziționarea pe Cercul de Foc al Pacificului.
• alofan — Un mineral silicat de aluminiu amorf sau slab cristalin, hidratat, asociat adesea cu alterarea rocilor vulcanice și a depozitelor de cenușă în medii umede. Acest compus structural prezintă o compoziție chimică variabilă și o textură geloasă sau vitroasă, având o importanță deosebită în știința solului datorită capacității sale mari de schimb cationic și de fixare a fosfaților în andosoluri.
• alofen — Minerale din clasa silicaților hidratati de aluminiu, amorfe sau slab cristalizate, ce se formează structural prin alterarea rocilor vulcanice (cenușă și bazalt) sub acțiunea apelor meteorice; se caracterizează printr-o porozitate ridicată și capacitate mare de schimb ionic, fiind specifice solurilor de tip andosol.
• alunitizare — Proces geologic de alterare hidrotermală acidă a rocilor vulcanice sau magmatice bogate în feldspați, sub acțiunea soluțiilor ascendente încărcate cu acid sulfuric; acțiunea de a se transforma în alunit. Acest fenomen structural duce la înlocuirea mineralelor primare cu alunit, cuarț și caolinit, constituind un indicator valoros în prospecțiunile geologice pentru zăcăminte metalifere.
• amigdaloid — Care are forma unei migdale; ovoidal și ușor turtit. În neuroanatomie, termenul descrie corpul amigdaloid (sau amigdala cerebrală), o structură nucleară profundă esențială în procesarea emoțiilor. În mineralogie, se referă la structura unei roci vulcanice ale cărei cavități (geode) au fost umplute ulterior cu minerale secundare, formând noduli ovali.
• Ampato — Stratovulcan activ acoperit de zăpadă situat în lanțul muntos al Andezilor din sudul Perului, având o altitudine de aproximativ 6288 de metri deasupra nivelului mării. Acesta a devenit faimos la nivel mondial în anul 1995, când arheologii au descoperit pe crestele sale înghețate corpul perfect conservat al unei tinere incașe sacrficate, cunoscută sub numele de 'Mumia Juanita' sau 'Fecioara de Gheață'.
• andezit — Rocă magmatică efuzivă (vulcanică) cu textură microlitică sau porfirică, de culoare cenușie, brună ori verzuie, compusă în principal din feldspat plagioclaz (cum este andezinul) și minerale feromagneziene (amfiboli, piroxeni sau biotit). Are o arie largă de răspândire în zonele de erupție și este intens utilizată în construcții ca piatră brută, pavaj, split sau agregat structural datorită durității sale.
• andezită — Variantă lingvistică învechită sau formă regională sinonimă cu termenul standard 'andezit', utilizată în trecut în unele tratate miniere ori traduceri tehnice pentru a descrie roca vulcanică efuzivă cu textură microlitică. Reprezintă o adaptare morfologică feminină a denumirii petrografice internaționale, abandonată în standardele geologice moderne în favoarea formei neutre.
• andezitic — Care aparține andezitului, privitor la andezit sau care are compoziția, structura și caracteristicile specifice acestei roci magmatice efuzive. În petrografie, descrie magmele, lavele, tufurile sau curentele vulcanice cu un conținut intermediar de dioxid de siliciu (silice), specifice zonelor de subducție tectonică.
• Annobon — Insulă de origine vulcanică situată în Oceanul Atlantic, la sud de ecuator, constituind o provincie distinctă a statului Guineea Ecuatorială. Descoperită istoric de navigatorii portughezi în ziua de Anul Nou a anului 1473, localitatea izolată este recunoscută pentru relieful său muntos spectaculos, lacul de crater numit Mazafin și pentru conservarea unei culturi creole particulare unice în regiune.
• Antisana — Stratovulcan activ masiv situat în Anzii Cordilieri din Ecuador, având o altitudine de 5.758 de metri deasupra nivelului mării. Localizat la aproximativ 50 de kilometri sud-est de capitala Quito, muntele este acoperit de un ghețar impunător și face parte dintr-o rezervație ecologică protejată renumită pentru biodiversitatea sa montană, izvoarele termale și lacurile alpine, reprezentând o țintă importantă pentru expedițiile de alpinism și studiile vulcanologice.
• Antofalla — Stratovulcan masiv, activ în sens geologic, situat în nord-vestul Argentinei (regiunea Catamarca), la marginea deșertului arid Atacama. Acest complex vulcanic, ale cărui piscuri depășesc șase mii de metri altitudine, este flancat de un salar omonim de mari dimensiuni (Salar de Antofalla) și reprezintă unul dintre cele mai izolate și spectaculoase repere geomorfologice din masivul muntos al Anzilor Cordilieri.
• Anzi — Denumirea românească pentru Cordiliera Andină, cel mai lung lanț muntos muntos din lume, situat de-a lungul coastei de vest a Americii de Sud; sistem montan masiv care traversează șapte state, caracterizat prin vârfuri vulcanice înalte, platouri vaste și un rol crucial în definirea climei și a biodiversității continentale.
• Ararat — Masiv muntos vulcanic adormit, situat în estul Turciei, aproape de granița cu Armenia și Iran, compus din două vârfuri majore: Araratul Mare (cel mai înalt vârf din Turcia) și Araratul Mic. În tradiția iudeo-creștină și în textul biblic al Genezei, muntele este faimos ca fiind locul unde s-a oprit Arca lui Noe după Potopul climatic global, reprezentând totodată un simbol național spiritual și cultural fundamental pentru poporul armean.
• arhipelag — Grup sau lanț de insule relativ apropiate unele de altele, care au adesea aceeași origine geologică (frecvent vulcanică ori coraligenă) și sunt înconjurate de aceleași ape marine sau oceanice. În sens larg, termenul desemnează și întreaga zonă de mare care conține aceste insule, cum ar fi cele din Marea Egee sau Indonezia, reprezentând un concept cheie în geopolitică și biogeografie.
• Asama Yama — Un vulcan activ complex de tip stratovulcan situat în centrul insulei Honshu din Japonia, la granița dintre prefecturile Gunma și Nagano. Acest munte, cu o înălțime de peste 2500 de metri, este considerat unul dintre cei mai activi și periculoși vulcani din arhipelagul japonez, fiind renumit în istorie pentru erupția catastrofală din anul 1783, care a provocat distrugeri masive, pierderi de vieți omenești și schimbări climatice regionale.
• Askja — Complex vulcanic activ situat în regiunea muntoasă centrală a Islandei (Munții Dyngjufjöll), faimos pentru caldera sa gigantică parțial umplută de lacul Öskjuvatn și pentru craterul secundar Víti; reprezintă un sit geologic de referință mondială, format prin prăbușiri tectonice masive și erupții pliniene de o violență extremă.