#verb

• a abonda — A exista din belșug, a se găsi în cantități mari sau în număr mare; a fi foarte bogat în ceva.
• a aborda — A te adresa direct unei persoane pentru a iniția o conversație, o negociere sau o interacțiune socială; a începe să studiezi, să discuți, să tratezi sau să rezolvi o problemă complexă, un subiect teoretic ori o situație critică; (în sens maritim original) a aduce o navă în contact direct cu o altă navă sau cu malul, voluntar sau din cauza unei coliziuni accidentale.
• a abrevia — A scurta, a reduce sau a comprima un cuvânt, o expresie, un text sau o paradigmă discursivă prin eliminarea unor litere, silabe sau fragmente întregi, fără a altera sau a pierde sensul original al unității lingvistice; a folosi prescurtări sau sigle codificate în procesul scrierii sau al editării textelor.
• abera — A se abate de la manifestările psihice, cognitive sau comportamentale normale; a exprima idei delirante, incoerente sau lipsite de logică clinică în timpul unui episod psihotic, al unei stări febrile acute sau al unei crize de delirium. În semiologia veche, termenul descria rătăcirea minții sau devierea unui organ de la funcția sau traiectoria sa anatomică firească.
• abia — Adverb cu sens restrictiv sau temporal, indicând o acțiune realizată cu mare efort, cu dificultate, într-un grad minim sau într-un moment imediat anterior. În evaluarea neuropsihologică și logopedică, termenul este utilizat clinic ca indicator calitativ în fișele de observație pentru a descrie limitările severe ale pacienților cu afazie, dispnee sau traume motorii (de exemplu, pacienți care abia pot pronunța cuvinte simple ori abia își pot menține echilibrul).
• abia-abia — Formă compusă prin reduplicarea adverbială a termenului 'abia', utilizată pentru a exprima o limită extremă, un efort suprem sau o realizare la limita absolută a posibilităților fizice ori cognitive. În fișele clinice și rapoartele de recuperare medicală, este folosit ca un calificativ descriptiv informal sau semiclinic pentru a sublinia că o funcție biologică, un reflex sau o mișcare voluntară se manifestă într-un grad infim, aproape imperceptibil (de exemplu, un pacient extenuat care abia-abia mai respiră).
• abitir — Termen adverbial popular utilizat regional (mai ales în Muntenia și Moldova) pentru a exprima ideea de superioritate, intensitate crescută sau emfază. Se folosește aproape exclusiv în structura comparativă „mai abitir”, având sensul de „mai tare”, „mai mult”, „mai strașnic” sau „cu atât mai vârtos”.
• abiuța — Formă adverbială regională și diminutivală, utilizată în anumite graiuri (cum ar fi cel bănățean) ca variantă pentru „abia” sau „abieluța”. Exprima ideea de cantitate sau intensitate extrem de mică, având sensul de „foarte puțin”, „cu mare greutate” sau indicând o stare de abia perceptibilă (de exemplu, o temperatură ușor călduță).
• ablega — A trimite un delegat, un ambasador sau un reprezentant oficial într-o misiune specială de negociere ori reprezentare; a îndepărta temporar pe cineva dintr-o funcție publică prin trimiterea sa într-o delegație externă. În dreptul administrativ istoric și în procedurile ecleziastice clasice, termenul descria numirea formală a unui emisar împuternicit să acționeze în numele unui suveran sau al unui conciliu.
• abnega — Acțiunea de a renunța de bunăvoie la propriile interese, dorințe, drepturi sau la propria personalitate dintr-un spirit de devotament absolut față de o cauză înaltă, de o idee sau de binele unei alte persoane. Reprezintă actul voluntar de sacrificiu de sine.
• abona — Acțiunea de a contracta, a cumpăra sau a asigura în avans dreptul de folosință periodică asupra unui serviciu, a unei publicații, a unui spectacol ori a unei platforme digitale, în schimbul plății unei sume de bani. Se folosește aproape exclusiv ca verb reflexiv („a se abona”).
• abrăca — (Regional, rar) A îmbrăca (mai ales despre haine sau acoperitoare); a pune haine pe cineva; (prin extensie, în unele graiuri) a adăposti sau a proteja de intemperii.
• abraza — (Tehnic, rar) A efectua o operație de abraziune; așchiere sau netezire a unei suprafețe rigide prin frecare cu materiale abrazive; a poliza sau a șlefui industrial.
• abrevia — A prescurta un cuvânt, o expresie sau un text în scris, prin păstrarea doar a unor litere (de obicei inițiale) sau printr-un simbol convențional; a reduce lungimea unei expuneri.
• abroga — (Juridic) A anula, a desființa sau a scoate din vigoare o lege, un decret, o ordonanță ori un alt act normativ în mod oficial, printr-o nouă dispoziție legală de rang egal sau superior.
• Abronia — (Botanică) Gen de plante erbacee din familia Nyctaginaceae, native în vestul Americii de Nord, cunoscute popular sub numele de 'verbene de nisip'; (zoologie) gen de șopârle arboricole din familia Anguidae, native în America Centrală și Mexic, multe fiind specii pe cale de dispariție.
• Abronia umbellata — (Botanică) Specie de plantă erbacee târâtoare din genul Abronia, nativă pe coastele vestice ale Americii de Nord (din Columbia Britanică până în Baja California); este cunoscută popular sub numele de 'verbena roz de nisip' și se caracterizează prin flori parfumate de culoare roz-purpuriu grupate în umbele globuloase și adaptarea la dunele de nisip maritime.
• abruptamente — (Rar, livresc) În mod abrupt; cu bruscă schimbi de direcție, ritm sau ton; fără tranziții line sau pregătire prealabilă; pe neașteptate sau sacadat.
• abrutiza — A face ca cineva să-și piardă facultățile intelectuale, sensibilitatea sau demnitatea morală, degradându-se și apropiindu-se de starea unui animal; (reflexiv) a deveni stupid, brut, insensibil sau decăzut din cauza alcoolismului, a muncii extenuante sau a unui mediu social nociv.
• absoarbe — A îngloba, a încorpora sau a reține un corp, un lichid, o energie ori, în sens figurat, a capta total atenția, resursele sau identitatea cuiva. În filozofia morală și ontologie, verbul descrie procesul prin care un sistem ideologic dominant, o comunitate sau o datorie supremă asimilează complet individualitatea unui subiect, dizolvându-i autonomia etică și integrându-l într-o structură colectivă mai amplă.