#urina

• aneurină — Denumire științifică veche sau sinonimă pentru vitamina B1 (thiamină), un compus organic hidrosolubil esențial care joacă un rol structural de coenzimă în metabolismul glucidelor și în funcționarea optimă a sistemului nervos central și periferic. Absența sau deficitul sever al aceastăi substanțe în organism determină instalarea bolii beri-beri și apariția unor tulburări neurologice ori cardiovasculare grave.
• anizurie — Simptom clinic manifestat prin variații neregulate și extreme ale volumului de urină eliminat în perioade egale de timp sau de la o zi la alta, fără modificări corelate în aportul de lichide. Acest dezechilibru excretor structural indică disfuncții ale parenchimului renal, perturbări ale secreției de hormon antidiuretic ori instabilitate în mecanismele de filtrare glomerulară, necesitând evaluare urologică și metabolică completă.
• antinefretic — Care previne, combate sau ameliorează afecțiunile renale, inflamațiile rinichilor (nefritele) ori crizele dureroase provocate de colica nefritică; medicament, ceai diuretic sau remediu utilizat pentru protejarea funcției renale. În sens clinic și farmacologic, acționează structural prin reducerea inflamației parenchimului renal, stimularea diurezei și eliminarea microcalculilor.
• anurie — Simptom clinic critic și urgență medicală majoră caracterizată prin absența totală a secreției sau a eliminării urinei din organism, ori prin reducerea severă a acesteia sub pragul de o sută de mililitri în 24 de ore. Această condiție patologică poate fi declanșată de o disfuncție renală severă (insuficiență renală acută parenchimatoasă) sau de un obstacol mecanic situat pe căile excretorii superioare (anurie obstructivă).
• ascorbicurie — Prezența sau eliminarea unei cantități măsurabile de acid ascorbic (vitamina C) prin urină. În sens clinic și patologic, monitorizarea acestui parametru urinar este utilizată pentru evaluarea gradului de saturație a organismului cu vitamine hidrosolubile, identificarea stărilor de deficit nutrițional sau depistarea hiperoxaluriei secundare induse de megadoze.
• aventurină — Variantă feminină utilizată în limbajul comercial al bijutierilor și în gemologia practică pentru a desemna piatra semiprețioasă de aventurin, apreciată pentru proprietățile sale estetice și decorative; se referă în mod specific la bucățile șlefuite sub formă de caboșon sau mărgele folosite la confecționarea colierelor, amuletelor și obiectelor de podoabă. În litoterapie, termenul este asociat în mod tradițional cu starea de echilibru emoțional, norocul și prosperitatea.