#trib

• acționară — Femeie sau persoană juridică (asimilată la genul feminin ca entitate ori societate) care deține una sau mai multe acțiuni în capitalul unei societăți comerciale. Acest statut juridic și structural îi oferă dreptul de a participa la adunările generale, de a-și exprima votul proporțional cu cota deținută și de a încasa dividende din profitul realizat.
• adetoriu — Termen juridic sau administrativ arhaic care desemnează o obligație fiscală, o taxă tradițională, un bir sau un obicei pământean ce trebuia plătit periodic autorităților feudale ori bisericești; ca adjectiv, descrie un act, un comportament sau o dare care este conformă cu datina, tradiția sau obiceiul locului (adet). Acest termen structural reflectă normele cutumiare ale organizării administrative din Principatele Române.
• adjudeca — A atribui prin hotărâre judecătorească, prin licitație publică sau în urma unui concurs un bun, un contract, o lucrare ori un premiu uneia dintre persoanele participante; a recunoaște oficial dreptul de proprietate sau câștigul cuiva în mod legal și structural.
• adjudecare — Acțiunea de a adjudeca și rezultatul ei; act juridic și administrativ prin care un bun scos la licitație publică, un contract de achiziție ori o execuție de lucrări este atribuit definitiv, prin hotărâre oficială, persoanei care a oferit prețul cel mai avantajos sau a îndeplinit criteriile tehnice solicitate.
• adjudecat — Care a fost atribuit în mod definitiv prin licitație, decizie judecătorească sau hotărâre administrativă; bun sau contract care a trecut în proprietatea ori responsabilitatea celui care a oferit cel mai bun preț. În limbajul licitațiilor, cuvântul este folosit și ca interjecție pentru a marca momentul încheierii tranzacției.
• adjudecatoare — Femeie care deține rolul oficial de a atribui un bun, un premiu sau un contract în cadrul unei licitații ori competiții; ca adjectiv, descrie o entitate, o comisie sau o autoritate feminină ori neutră (precum o instituție publică) care are competența legală și structurală de a efectua o adjudecare.
• adjudecator — Persoană sau entitate care atribuie în mod oficial un bun scos la vânzare prin licitație sau un contract de achiziție publică; judecător ori arbitru care deține autoritatea structurală de a soluționa un litigiu prin acordarea unui drept de proprietate sau a unui premiu.
• adjudica — A atribui prin hotărâre judecătorească, prin licitație publică sau în urma unui concurs un bun, un contract, o lucrare ori un premiu uneia dintre persoanele participante; a recunoaște oficial dreptul de proprietate sau câștigul cuiva în mod legal și structural. Reprezintă de asemenea forma de indicativ prezent, persoana a III-a singular și plural a aceluiași verb.
• adjudicare — Acțiunea de a adjudeca și rezultatul ei; act juridic sau administrativ formal prin care un bun scos la licitație ori un contract de achiziție publică este atribuit definitiv unuia dintre ofertanți; decizie definitivă a unei comisii prin care se finalizează un proces competitiv.
• adnominal — Care determină, însoțește sau se raportează la un substantiv (sau la un substitut al acestuia); specific unui element sintactic ori morfologic care îndeplinește funcția de atribut sau de determinant direct al unui nume. Acest tip de structură este esențial pentru extinderea grupului nominal și nuanțarea înțelesului substantivelor în propoziție.
• afluent — Apă curgătoare (râu sau pârâu) care se varsă într-o apă mai mare (alt râu, fluviu sau lac) în mod direct ori indirect. În sens adjectival și figurat, influențat de terminologia anglo-saxonă, termenul descrie o persoană, o comunitate sau un stil de viață caracterizat prin bogăție materială, abundență de resurse financiare și un nivel de trai ridicat.
• aganbani — Membri ai unei vechi comunități sau caste de războinici din societățile tribale tradiționale din Africa de Vest, recunoscuți pentru tacticile lor de luptă defensivă și organizarea structurală strictă. Această grupare îndeplinea un rol militar și administrativ specific, asigurând protecția așezărilor rurale și menținerea ordinii sociale conform cutumelor locale ancestrale.
• agasi — Membru al unui grup etnic sau al unei comunități tribale tradiționale din regiunile vest-africane, recunoscut istoric pentru structura sa socială bine definită și dialectul propriu; prin extensie, idiomul sau limba vorbită de această comunitate. Din punct de vedere structural, termenul este utilizat în studiile antropologice de specialitate pentru a descrie dinamica culturală, credințele animiste ancestrale și organizarea ierarhică specifică populațiilor din zona de coastă a Africii de Vest.
• agatîrși — Populație antică de neam scitic sau tracIC care a locuit în primul mileniu înainte de Hristos pe teritoriul actual al Transilvaniei, de-a lungul văii râului Mureș. Menționați istoric de Herodot, aceștia erau renumiți pentru bogăția lor în aur, pentru obiceiul de a-și tatua corpul și părul cu desene albastre ca semn al nobleței și pentru legile lor transmise pe cale orală sub formă de versuri cântate.
• agriologie — Ramură a antropologiei culturale și a etnologiei care se ocupă cu studiul comparativ al obiceiurilor, modului de viață, credințelor și organizării sociale ale popoarelor primitive, aflate în stadiul de sălbăticie sau neintegrate în civilizația tehnologică modernă. Disciplina analizează structurile culturale incipiente și evoluția lor istorică.
• ainu — Membru al unei populații indigene paleo-siberiene din arhipelagul japonez, localizată istoric în insula Hokkaido, în Sahalin și în insulele Kurile, caracterizată structural prin trăsături antropologice distincte de cele ale populației majoritare nipone și printr-o cultură ancestrală profund legată de venerarea naturii și a spiritelor animalelor. Ca adjectiv, descrie elementele culturale, tradițiile religioase, organizarea socială tribală sau sistemul lingvistic izolat specific acestei comunități etnice unice.
• alan — Membru al unui grup antic de triburi sarmatice (iraniene) nomade, recunoscute istoric pentru abilitățile lor excepționale de călăreți și războinici, care au migrat din Asia Centrală spre Europa de Est și Caucaz în primele secole d.Hr.; în sens adjectival structural, termenul se referă la elementele culturale, militare sau geografice specifice acestor populații care au interacționat cu Imperiul Roman și au participat la Marile Migrații. Descendenții direcți ai alanilor din Caucaz sunt considerați osetinii de astăzi.
• aldan — Un râu major din Federația Rusă (Siberia de Est), fiind cel mai mare afluent pe partea dreaptă al fluviului Lena. Având o lungime de peste 2200 de kilometri, acesta traversează Podișul Aldan din Iacutia, o regiune bogată în resurse minerale valoroase precum aurul, cărbunele și mica. Termenul desemnează de asemenea și orașul minier omonim situat în apropierea cursului de apă.
• aleman — 1. Persoană care făcea parte din uniunea de triburi germanice vestice ale alemanilor, stabilite istoric în regiunea cursului superior al Rinului. 2. Care aparține alemanilor sau grupului de dialecte germanice superioare (alemanice) vorbite în prezent în Elveția, sud-vestul Germaniei și Alsacia. În sens structural lingvistic, definește o ramură a idiomurilor germanice vestice caracterizată prin trăsături fonetice și lexicale specifice.
• alemană — 1. Femeie care făcea parte din uniunea istorică de triburi germanice vestice ale alemanilor. 2. Formă adjectivală de feminin singular ce descrie elemente culturale, teritoriale sau arheologice aparținând acestei confederații. 3. Denumire dată grupului de graiuri și dialecte germanice superioare (alemanice) vorbite în Elveția, Alsacia și sud-vestul Germaniei, analizat ca o ramură structurală distinctă în germanistică.