#text

• adămană — Formă substantivală arhaică, regională sau dialectală utilizată în trecut în anumite comunități rurale ca variantă formală pentru un tip de înțelegere, legământ sau cinste oferită în urma unui târg. În studiile de lexicografie istorică, termenul este înregistrat ca o formă rară, asociată uneori prin contaminare cu datina adălmașului în graiurile locale din zonele de frontieră.
• adamască — Țesătură fină, grea și de înaltă calitate, realizată tradițional din mătase, lână, in sau bumbac, caracterizată prin modele decorative complexe, geometrice sau florale, obținute prin alternarea suprafețelor mate cu cele lucioase. Acest material textil de lux își are originea istorică în Orientul Mijlociu și este utilizat preponderent pentru confecționarea tapițeriilor, a draperiilor elegante sau a lenjeriilor de masă ceremoniale.
• adaoga — Variantă lingvistică arhaică, regională sau populară a verbului tranzitiv 'a adăuga'; acțiunea de a pune ceva pe lângă un lucru existent pentru a-i mări volumul, numărul, valoarea ori intensitatea. Acest termen este întâlnit frecvent în textele juridice vechi, cronici sau în rețete culinare tradiționale din anumite zone rurale ale României.
• adaoge — Formă substantivală arhaică sau regională utilizată în trecut pentru a desemna un adaos, o completare, o anexă sau un supliment adus unui obiect, unui text ori unei sume de bani. Termenul se întâlnește în manuscrisele din perioada premodernă, funcționând ca echivalent vechi pentru acțiunea sau rezultatul adăugării.
• adăpător — Persoană care are sarcina sau meseria de a adăpa animalele în cadrul unei exploatații zootehnice ori gospodării rurale. Ca adjectiv, descrie un obiect, un jgheab, o instalație sau un factor structural care servește la adăparea, hidratarea și potolirea setei șeptelului sau păsărilor.
• adărâma — Variantă lingvistică arhaică, regională sau populară a verbului tranzitiv 'a dărâma' (sau a formei vechi 'a adăposti' contaminată); acțiunea de a prăbuși, a distruge, a dărâma sau a pune la pământ o construcție, un zid ori o structură arhitecturală. Acest termen se întâlnește în vechi cronici, zapise sau documente de judecată din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea.
• adăugătură — Element, bucată de material, text sau detaliu adăugat ulterior la un ansamblu gata format pentru a-l lungi, a-l cârpi, a-l extinde sau a-i completa sensul. În context textil, reprezintă o bucată de pânză folosită pentru a mări un veșmânt, în timp ce în filologie descrie un adaos sau o inserție textuală realizată de un editor sau copiist într-un manuscris.
• adăugire — Acțiunea de a adăuga și rezultatul ei; element, detaliu, clauză sau text completat ori inserat ulterior pentru a întregi, extinde sau modifica o structură preexistentă. În sferă editorială și juridică, reprezintă un addendum sau o notă suplimentară care clarifică ori rectifică prevederile sau informațiile dintr-un document de bază.
• adăugitură — Element, bucată de material, text sau detaliu adăugat ulterior la un ansamblu gata format pentru a-l lungi, a-l cârpi, a-l extinde sau a-i completa sensul. În context textil, reprezintă o bucată de pânză folosită pentru a mări un veșmânt, în timp ce în filologie descrie un adaos sau o inserție textuală realizată de un editor sau copiist într-un manuscris.
• adăvăr — Variantă lingvistică arhaică, populară sau regională întâlnită în vechi manuscrise ori documente de cancelarie, utilizată în trecut în locul formei literare standard moderne 'adevăr'; concordanță între cunoștințele noastre și realitatea obiectivă, ceea ce există sau s-a întâmplat în realitate.
• adăvăra — Variantă lingvistică arhaică, populară sau regională a verbului tranzitiv și reflexiv 'a adeveri' (sau 'a adevăra'); acțiunea de a confirma, a certifica, a demonstra sau a dovedi că un fapt, un document sau o afirmație corespunde adevărului. Acest termen se întâlnește în vechi cronici, zapise, testamente sau documente de judecată din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea.
• adăvăsi — Termen arhaic rar sau variantă verbală regională întâlnită în vechi manuscrise, zapise ori documente de judecată din secolele trecute, utilizat în mod tranzitiv pentru a exprima acțiunea de a pune la adăpost, a găzdui, a ocroti sau a ascunde un bun, o persoană ori o cantitate de mărfuri pentru a le feri de pericole, biruri sau intemperii. Termenul a apărut uneori ca o formă contaminată între 'a adăposti' și alte rădăcini regionale.
• adendă — Formă rară, neologistică sau regională pentru termenul 'addenda'; listă de adăugiri, note, corecturi sau completări inserate la sfârșitul unei cărți, al unui tratat ori al unui document oficial pentru a corecta erorile sau a aduce lămuriri suplimentare. Acest termen structural servește la menținerea integrității informaționale a operei fără a modifica textul de bază.
• Adesgo — Numele unei mărci comerciale istorice și al unei fabrici textile emblematice din România, fondată în anul 1926 la București de către un antreprenor străin și specializată structural în producția de ciorapi, lenjerie fină și articole de tricotaj. De-a lungul deceniilor, entitatea a devenit cel mai mare producător de profil de pe piața națională, recunoscut pentru calitatea textilelor și tehnologiile avansate de țesere aplicate în procesele industriale.
• adicăle — Variantă arhaică, regională sau emfatică a adverbului și conjuncției 'adică' (sau 'adicătăle'), folosită structural în textul vechi sau în graiul popular pentru a atrage atenția asupra unei explicații ori reformulări. Subliniază actul de lămurire sau concluzionare, fiind specifică prozei de epocă și basmelor populare pentru a spori expresivitatea discursului.
• adigranth — Textul sacru fundamental și scriptura timpurie a sikhismului, compilat structural în anul 1604 de către Guru Arjan, al cincilea guru sikh. Acest volum conține imnuri religioase, poezii mistice și învățături spirituale ale primilor guru sikh, precum și ale unor sfinți hinduși și musulmani, fiind extins ulterior și proclamat ca scriptura eternă sub numele de Guru Granth Sahib.
• adistină — Forma de feminin singular a cuvântului 'adistin'; descrie o suprafață, o zonă sau o entitate de gen feminin care a fost atinsă, marcată ori influențată structural de o acțiune externă. Este o relicvă lexicală întâlnită în manuscrise izolate și povestiri populare de epocă.
• adiționa — A efectua o operație de adiție; a adăuga un element la un ansamblu existent, a aduna cifre sau mărimi numerice într-un total general, ori a provoca o combinare chimică prin care atomi suplimentari se leagă direct de o structură moleculară nesaturată.
• adițiune — Act sau element suplimentar care se adaugă unui text, unui contract, unui tratat sau unei structuri juridice preexistente pentru a o completa, modifica ori extinde; în sens tehnic sau general, reprezintă adăugarea unei piese ori a unei substanțe într-un ansamblu, funcționând adesea ca un sinonim specializat pentru adiție.
• admirator — Persoană care privește pe cineva sau ceva cu admirație, respect ori simpatie; bărbat care curtează o femeie sau care manifestă un interes deosebit pentru talentul, farmecul și realizările cuiva. Reprezintă un element activ al publicului receptor, ce contribuie la recunoașterea socială, validarea culturală și succesul de piață al operelor ori personalităților.