#sindicat
- anarhosindicalism — Curent în cadrul anarhismului care consideră sindicatele muncitorești libere și autogestionate ca fiind forța principală pentru transformarea radicală a societății și eliminarea statului. Această doctrină susține utilizarea acțiunii directe (greve generale, boicoturi, sabotaje economice) de către clasa muncitoare pentru a prelua controlul direct asupra mijloacelor de producție, propunând reorganizarea societății pe baze federale și egalitare, fără manageri, politicieni sau birocrație de stat.
- anarhosindicalist — Militant, membru sau susținător al anarhosindicalismului; persoană care promovează organizarea muncitorilor în sindicate libere, orizontale și autogestionate ca principal instrument pentru abolirea capitalismului și a statului. Ca adjectiv, descrie un sindicat, o mișcare, o publicație, o acțiune ori o doctrină care utilizează tactici de acțiune directă (greve generale, boicoturi) pentru a transfera controlul mijloacelor de producție direct în mâinile colectivelor de salariați.
- antigrevist — Care se opune unei greve, care refuză să participe la o acțiune de protest sindical sau care acționează pentru subminarea acesteia; ca substantiv, persoană care continuă să lucreze în timpul unui conflict de muncă decretat oficial sau muncitor adus de conducere pentru a înlocui greviștii (spărgător de grevă). Descrie o atitudine sau o măsură menită să asigure continuitatea producției în ciuda blocajelor sindicale.
- antimuncitoresc — Care se opune muncitorilor, clasei muncitoare (proletariatului) sau mișcărilor sindicale; politică guvernamentală, legislație sau atitudine patronală care restrânge drepturile salariaților, interzice grevele sau limitează protecția socială în fabrici. În sens structural și istoric, descrie măsuri economice capitaliste agresive sau retorici politice reacționare orientate spre reprimarea organizării colective a muncitorilor.
- antisindical — Care se opune sindicatelor, activității acestora sau organizării sindicale a salariaților; îndreptat împotriva libertății de asociere a lucrătorilor. Se referă la măsuri luate de patronat, legi guvernamentale restrictive sau practici de management (cum ar fi concedierea liderilor sau boicotarea negocierilor colective) care urmăresc limitarea, slăbirea sau interzicerea acțiunilor de protecție a muncii organizate de angajați.
- antisindicalist — Care se opune sindicalismului sau membrilor de sindicat; persoană ori mișcare ideologică ce respinge rolul sindicatelor în organizarea muncii și în negocierea colectivă. Ca adjectiv, descrie poziții politice, acțiuni patronale sau doctrine corporatiste care critică influența structurilor sindicale asupra pieței libere, considerându-le factori de blocaj economic ori administrativ.
- antiunionist — Care se opune unirii unor state, provincii sau teritorii într-o singură entitate politică ori federală (în contextul istoriei românești, care s-a opus Unirii Principatelor din 1859); în politică internațională sau sindicală contemporană, care se opune integrării supranaționale (cum ar fi euroscepticismul) sau formării de sindicate muncitorești (anti-unionism în spațiul anglo-saxon). Ca substantiv, desemnează o persoană care militează activ sau teoretic împotriva unei uniuni.
- autogestiune — Sistem de organizare și conducere a unei întreprinderi, instituții sau comunități, bazat pe participarea directă a membrilor colectivului la luarea deciziilor, administrarea resurselor și repartizarea veniturilor, eliminând managementul ierarhic extern. În sens istoric și doctrinar, reprezintă un pilon al democrației industriale și economice, oferind autonomie totală colectivelor de muncitori.