#reforma protestanta

• anabaptism — Curent religios creștin radical apărut în Europa Centrală în secolul al XVI-lea, în timpul Reformei Protestante, caracterizat prin respingerea botezului sugarilor și susținerea necesității unui botez conștient, administrat exclusiv adulților care își mărturisesc credința. Din punct de vedere structural, adepții săi promovau nonviolența, separarea radicală dintre biserică și stat, precum și comunitatea de bunuri.
• anabaptist — Persoană care aparține anabaptismului sau care adoptă doctrinele acestei mișcări religioase radicale din secolul al XVI-lea. Ca adjectiv, descrie un element structural, o comunitate, o biserică ori un principiu teologic specific acestui curent creștin, caracterizat prin refuzul botezului la prunci și susținerea rebotezării conștiente la vârsta adultă.
• anabaptistă — Forma de feminin pentru termenul anabaptist; femeie care aderă la principiile anabaptismului sau care face parte dintr-o astfel de comunitate creștină radicală. Ca adjectiv, descrie o entitate feminină, o doctrină, o comunitate sau o practică structurală specifică mișcării de reformă care respinge botezul copiilor.
• anabaptizm — Variantă grafică veche, învechită sau neliterară pentru termenul modern 'anabaptism'. Desemnează mișcarea creștină radicală din secolul al XVI-lea care contesta validitatea botezului administrat pruncilor și condiționa apartenența la comunitatea spirituală de un act de credință conștient, repetat la vârsta adultă.
• anglican — Adept al anglicanismului sau membru al Bisericii Angliei; ca adjectiv, care aparține anglicanismului, specific acestei doctrine creștine sau instituțiilor ecleziastice organizate în cadrul acesteia. Din punct de vedere structural, termenul definește elemente de cult, teologie și ierarhie bisericească binedefinite, care au apărut în secolul al XVI-lea în urma Reformei din Anglia inițiate de regele Henric al VIII-lea.
• anglicanism — Confesiune și doctrină creștină protestantă, apărută în secolul al XVI-lea în cadrul Reformei din Anglia, când Biserica Angliei s-a separat structural de autoritatea papală de la Roma sub conducerea regelui Henric al VIII-lea. Acest sistem teologic binedefinit se caracterizează printr-o poziție intermediară (via media), păstrând structura ierarhică liturgică de tip episcopal catolic, dar integrând dogme fundamentale ale reformei protestante, cum ar fi autoritatea supremă a Sfântului Scripturi și mântuirea prin credință.
• anticatolic — Care se opune catolicismului, Bisericii Romano-Catolice, dogmelor sau instituțiilor papale; atitudine teologică, politică sau socială caracteristică mișcărilor protestante, reformate sau unor curente laice și naționaliste. Ca substantiv, definește o persoană sau un polemist care critică sau luptă împotriva autorității și doctrinelor Vaticanului.
• antinomistă — Forma de feminin pentru antinomist; femeie care aderă la principiile antinomismului, susținând eliberarea de sub obligativitatea legilor morale sau rituale în numele credinței; în sens adjectival, descrie o doctrină, o mișcare sau o manifestare de gen feminin care respinge autoritatea normativă legală sau instituțională.
• antipapism — Atitudine, doctrină sau mișcare de opoziție sistematică față de instituția papalității, de autoritatea absolută a papei sau de influența politică și spirituală a Vaticanului în lume. Acest curent ideologic s-a manifestat intens în timpul Reformei protestante, dar și în diverse mișcări laice sau naționaliste din Europa, contestând primatul pontifical și centralizarea ecleziastică.