#rauri

• alogenetic — Care aparține sau se referă la alogeneză; generat, dezvoltat sau alimentat din surse externe sau străine de mediul considerat local. În speologie și carstologie, descrie un sistem carstic, o peșteră sau un curs de apă alimentat de precipitații sau râuri care provin de pe roci necarstificabile învecinate (cum ar fi granitele sau șisturile) și pătrund ulterior în masivul de calcar.
• aluvion — Formă secundară, regională sau arhaică pentru substantivul 'aluviune'; masă sedimentară alcătuită din mâl, nisip, pietriș și resturi organice transportată și depusă de apele curgătoare în lunci, delte sau la gura de vărsare. În anumite documente agrare vechi, termenul descrie terenul nou format prin acumulare fluvială la marginea unei proprietăți.
• aluviona — A depune aluviuni, a acoperi un teren sau o albie cu straturi de mâl, nisip și pietriș aduse de ape; a suferi un proces de colmatare sau acumulare sedimentară. În hidrotehnică, descrie acțiunea prin care un râu modifică relieful dinamic al zonei prin lăsarea materialelor transportate în punctele unde viteza curentului scade.
• aluvionare — Acțiunea de a aluviona și rezultatul ei; procesul natural sau indus tehnic prin care un curs de apă depune sedimente, ducând la ridicarea albiei ori la acoperirea unui teren cu mâl; colmatare. Ca formă de plural, desemnează atributele sau structurile de tip aluvionar ce caracterizează mai multe zone de luncă sau bazine hidrografice.
• aluviu — Formă alternativă secundară, arhaică sau regională pentru substantivul 'aluviune'; depozit sedimentar format din mâl, nisip, argilă și pietriș detritic, transportat de apele curgătoare și lăsat în zonele unde viteza curentului scade. În documentele agrare vechi, termenul făcea referire la fâșiile noi de pământ roditor adăugate malurilor în urma viiturilor sezoniere.
• Amorpha fruticosa — Denumirea științifică a unei specii de arbust peren din familia Fabaceae, originar din America de Nord și cunoscut popular în România sub numele de salcâm mic, salcâm pitic sau codru. Această plantă, deși apreciată ca specie meliferă valoroasă și fixatoare de taluzuri, prezintă un caracter invaziv pronunțat, colonizând agresiv luncile râurilor, zăvoaiele și zonele umede degradate, unde elimină flora autohtonă.
• areic — Care este lipsit de cursuri de apă curgătoare permanente sau de un sistem organizat de scurgere superficială spre ocean; caracteristic regiunilor deșertice sau carstice unde precipitațiile reduse ori permeabilitatea extremă a solului împiedică formarea unei rețele hidrografice structurale. În sens ecologic, descrie un teritoriu arid în care apa freatică nu reușește să alimenteze rețele de suprafață stabile.
• Atelcuzu — Denumire istorică (provenită din izvoarele bizantine, în special din opera împăratului Constantin al VII-lea Porfirogenetul sub forma 'Etelköz') ce desemnează regiunea geografică locuită temporar de triburile maghiare în secolul al IX-lea, înainte de așezarea lor definitivă în Câmpia Panonică. Teritoriul, tradus literal prin 'Între rânduri' sau 'Țara dintre râuri', era situat în nordul Mării Negre, întinzându-se probabil între fluviile Nipru, Nistru, Prut și Siret, acoperind parțial și zone din estul României și Republicii Moldova.
• autopotamic — Care aparține sau este specific apelor curgătoare (râuri, fluvii) și care se dezvoltă, se deplasează sau își completează ciclul biologic în mod autonom în limitele acestui ecosistem potamic, fără a depinde de lacuri glaciare sau de zonele marine de vărsare. În ecologia fluvială, descrie organismele bentice, planctonice sau speciile de pești care prezintă adaptări structurale unice adaptate curentului continuu și chimismului specific al unui anumit curs de apă.