#randui

• adjurare — Acțiunea de a adjura și rezultatul ei; somarea solemnă, conjurarea sau implorarea cuiva prin invocarea unei autorități supreme sau a unui jurământ sacru. În vechile tratate liturgice, reprezenta formula verbală sau ritualul prin care un exorcist poruncea entităților spirituale negative să se supună ordinii divine.
• agărui — Termen regional și arhaic utilizat în anumite comunități rurale pentru a descrie acțiunea de a alege, a selecționa, a sorta sau a separa lucrurile, bunurile sau animalele pe criterii specifice (calitate, mărime, destinație); de asemenea, poate însemna a potrivi, a rândui sau a aranja obiectele dintr-o gospodărie pentru a restabili ordinea ori a pregăti o activitate agricolă.
• agăruit — Care a fost ales, selectat, sortat sau separat pe baza unor criterii specifice precum calitatea, mărimea sau destinația; rânduit, potrivit sau aranjat în mod ordonat în cadrul unei gospodării rurale sau al unei activități agricole. Termenul reprezintă forma de participiu trecut a verbului regional 'agărui', fiind utilizat ca adjectiv de calificare în graiurile populare vechi pentru a descrie bunuri sau situații bine organizate.
• agod — Termen regional (utilizat cu precădere în Transilvania și Maramureș) care desemnează obiceiul, năravul sau firea unei persoane ori a unui animal. În sens secundar, cuvântul face referire la rânduială, rost, ordine sau organizarea internă a unui lucru ori a unui eveniment tradițional (cum ar fi ordinea desfășurării unei nunți rurale).
• agodi — Formă verbală regională, utilizată izolat în anumite sate din Transilvania și Maramureș, derivată din substantivul agod; înseamnă a rândui, a așeza, a aranja lucrurile în gospodărie conform unui rost prestabilit sau a deprinde un animal (în special un cal) cu un anumit nărav ori obicei de muncă.
• agodire — Acțiunea de a agodi și rezultatul ei; rânduirea, așezarea sau aranjarea metodică a lucrurilor dintr-o gospodărie ori dintr-un spațiu de locuit. În context etnografic rurar, reprezintă deprinderea sau dresarea treptată a unui animal de tracțiune (cum ar fi un cal sau un bou) cu un anumit nărav, obicei de muncă sau ritm al corvezilor agricole.
• agodit — Care a fost pus în ordine, rânduit, așezat sau curățat cu atenție conform unui rost prestabilit în gospodărie. Când se referă la un animal (în special la caii de muncă), termenul descrie un exemplar care a fost deprins, dresat sau învățat cu hamul, fiind docil și ascultător în timpul muncilor agricole.
• aiedui — Formă regională sau arhaică rară (atestată în graiuri transilvănene sau maramureșene) folosită pentru a descrie acțiunea de a așeza, a aranja sau a potrivi elemente decorative, piese de mobilier ori unelte într-o firidă, nișă sau direct în aicnie; a rândui cu grijă. Reflectă adaptări de organizare domestică tradițională.
• aieduire — Acțiunea de a aiedui și rezultatul ei; procesul domestic tradițional de aranjare, sortare și potrivire estetică a obiectelor casnice, uneltelor sau pieselor de ceramică în firidele ori rafturile gospodăriei; rânduire structurală minuțioasă.
• alegădi — Termen regional extrem de rar, atestat în graiurile izolate sau în glosarele dialectale vechi, utilizat uneori cu sensul de a potrivi, a aranja, a rândui sau a pregăti cu migală un lucru sau o unealtă. În alte contexte vernaculare marginale, verbul a fost consemnat ca o variantă fonetică locală, alterată, legată de activitățile gospodărești de sortare ori pregătire a materialelor textile sau agricole.
• alegădire — Acțiunea de a alegădi și rezultatul ei; procesul meșteșugăresc de potrivire, rânduire sau aranjare migăloasă a unor piese sau unelte în vederea bunei lor funcționări. În graiurile tehnice arhaice, reprezintă ajustarea fină a componentelor unui mecanism tradițional, cum ar fi elementele morilor de apă sau ale războaielor de țesut manual.
• alegădit — Care a fost potrivit, aranjat sau ajustat cu precizie prin muncă manuală; dispus într-o ordine optimă pentru a asigura funcționarea unui întreg. În sens popular, termenul descrie un obiect meșteșugăresc bine închegat, o unealtă gata de lucru sau o gospodărie în care toate treburile sunt temeinic rânduite.
• alegădui — A aranja, a potrivi sau a rândui cu grijă lucrurile ori uneltele dintr-o gospodărie; a pune în ordine sau a pregăti metodic un ansamblu de elemente în vederea unei activități practice. În graiurile vechi din Transilvania, verbul descrie și acțiunea de a asambla sau a potrivi piese de lemn ori unelte agricole pentru ca acestea să funcționeze optim.
• alegăduire — Acțiunea de a alegădui și rezultatul ei; aranjare, potrivire, rânduire sau punere în ordine metodică a lucrurilor dintr-un spațiu gospodăresc sau a pieselor unui mecanism. Termenul reflectă structural procesul manual de calibrare sau organizare tehnică specific atelierelor meșteșugărești tradiționale.
• alegăduit — Care a fost aranjat, potrivit sau rânduit cu grijă; ansamblu tehnic ori gospodăresc ale cărui elemente au fost puse în ordine metodică pentru a funcționa optim. În sens popular, descrie starea unui spațiu de lucru sau a unei unelte meșteșugărești ale cărei piese componente au fost calibrate perfect conform tradiției locale.
• alenzui — A potrivi, a aranja, a rândui sau a potrivi cu mare migală piesele unei unelte sau lucrurile din casă; a ajusta elemente structurale pentru ca acestea să se îmbine perfect. În unele subdialecte izolate din nordul țării, verbul se folosește și cu sensul de a netezi, a aranja frumos hainele ori a călca cutele textilelor.
• alenzuire — Acțiunea de a alenzui și rezultatul ei; procesul meșteșugăresc de potrivire, aranjare sau ajustare migăloasă a unor piese, unelte sau materiale textile pentru o îmbinare perfectă. În graiurile tehnice arhaice, reprezintă calibrarea fină a componentelor unui angrenaj din lemn ori aranjarea estetică a pliurilor hainelor festive.
• alenzuit — Care a fost potrivit, aranjat sau ajustat cu precizie prin muncă manuală meșteșugărească; dispus într-o ordine optimă pentru a asigura îmbinarea perfectă a elementelor. În sens popular, descrie un obiect bine închegat, o unealtă gata de lucru sau haine întinse și rânduite frumos.
• alieat — Care a fost supus procesului de alieare; așezat în linie dreaptă, rânduit conform unor repere consecutive sau asociat printr-o legătură formală. În context istoric rural, descria un teren ale cărui limite fuseseră măsurate și îndreptate de către logofăt, ori o gintă care stabilise o înțelegere de pace cu vecinii săi.
• alieptare — Acțiunea de a se aliepta și rezultatul ei; proces popular sau obicei local ce presupune așezarea simetrică în rând, pregătirea ritualică a hainelor de gală ori curățarea generală și rânduirea obiectelor dintr-o gospodărie arhaică. Acest termen surprinde estetica tradițională a ordinii, unde curățenia fizică și alinierea vizuală reflectă armonia comunității.