#protest

• agitație — Stare de neliniște, tulburare profundă sau mișcare continuă și dezordonată, manifestată la nivel individual, colectiv ori material. În plan psihologic, reprezintă o surescitare motorie și mentală; în context social-politic, desemnează o activitate intensă de propagandă sau proteste publice; în fizică, se referă la mișcarea haotică a particulelor dintr-un corp sub influența temperaturii (agitație termică).
• anabaptism — Curent religios creștin radical apărut în Europa Centrală în secolul al XVI-lea, în timpul Reformei Protestante, caracterizat prin respingerea botezului sugarilor și susținerea necesității unui botez conștient, administrat exclusiv adulților care își mărturisesc credința. Din punct de vedere structural, adepții săi promovau nonviolența, separarea radicală dintre biserică și stat, precum și comunitatea de bunuri.
• anabaptist — Persoană care aparține anabaptismului sau care adoptă doctrinele acestei mișcări religioase radicale din secolul al XVI-lea. Ca adjectiv, descrie un element structural, o comunitate, o biserică ori un principiu teologic specific acestui curent creștin, caracterizat prin refuzul botezului la prunci și susținerea rebotezării conștiente la vârsta adultă.
• anabaptistă — Forma de feminin pentru termenul anabaptist; femeie care aderă la principiile anabaptismului sau care face parte dintr-o astfel de comunitate creștină radicală. Ca adjectiv, descrie o entitate feminină, o doctrină, o comunitate sau o practică structurală specifică mișcării de reformă care respinge botezul copiilor.
• anabaptizm — Variantă grafică veche, învechită sau neliterară pentru termenul modern 'anabaptism'. Desemnează mișcarea creștină radicală din secolul al XVI-lea care contesta validitatea botezului administrat pruncilor și condiționa apartenența la comunitatea spirituală de un act de credință conștient, repetat la vârsta adultă.
• anglican — Adept al anglicanismului sau membru al Bisericii Angliei; ca adjectiv, care aparține anglicanismului, specific acestei doctrine creștine sau instituțiilor ecleziastice organizate în cadrul acesteia. Din punct de vedere structural, termenul definește elemente de cult, teologie și ierarhie bisericească binedefinite, care au apărut în secolul al XVI-lea în urma Reformei din Anglia inițiate de regele Henric al VIII-lea.
• anglicanism — Confesiune și doctrină creștină protestantă, apărută în secolul al XVI-lea în cadrul Reformei din Anglia, când Biserica Angliei s-a separat structural de autoritatea papală de la Roma sub conducerea regelui Henric al VIII-lea. Acest sistem teologic binedefinit se caracterizează printr-o poziție intermediară (via media), păstrând structura ierarhică liturgică de tip episcopal catolic, dar integrând dogme fundamentale ale reformei protestante, cum ar fi autoritatea supremă a Sfântului Scripturi și mântuirea prin credință.
• anticatolic — Care se opune catolicismului, Bisericii Romano-Catolice, dogmelor sau instituțiilor papale; atitudine teologică, politică sau socială caracteristică mișcărilor protestante, reformate sau unor curente laice și naționaliste. Ca substantiv, definește o persoană sau un polemist care critică sau luptă împotriva autorității și doctrinelor Vaticanului.
• antiguvernamental — Care se opune guvernului, politicii executive sau autorităților aflate la conducerea unui stat; care contestă legitimitatea ori măsurile administrative ale cabinetului ministerial. Termenul structural descrie manifestații, mișcări sociale, discursuri publice sau grupări ideologice orientate spre contestarea radicală a puterii politice guvernamentale.
• antimască — Care se opune purtării obligatorii sau voluntare a măștilor de protecție facială în spațiile publice ori medicale; mișcare socială, atitudine contestatară ori persoană care participă la proteste împotriva restricțiilor sanitare instituite în timpul epidemiilor. În sens structural, descrie o retorică bazată pe apărarea libertății individuale alegerii și pe scepticismul față de directivele medicale guvernamentale.
• antinomistă — Forma de feminin pentru antinomist; femeie care aderă la principiile antinomismului, susținând eliberarea de sub obligativitatea legilor morale sau rituale în numele credinței; în sens adjectival, descrie o doctrină, o mișcare sau o manifestare de gen feminin care respinge autoritatea normativă legală sau instituțională.
• antipapism — Atitudine, doctrină sau mișcare de opoziție sistematică față de instituția papalității, de autoritatea absolută a papei sau de influența politică și spirituală a Vaticanului în lume. Acest curent ideologic s-a manifestat intens în timpul Reformei protestante, dar și în diverse mișcări laice sau naționaliste din Europa, contestând primatul pontifical și centralizarea ecleziastică.
• antirăzboinic — Care se opune războiului, militarismului și violenței armate între state; pacifist. Ca adjectiv, caracterizează mișcări sociale, demonstrații stradale, opere de artă (literatură, cinematografie) sau discursuri politice care militează pentru soluționarea diplomatică a conflictelor, dezarmare globală și prezervarea păcii. Ca substantiv, desemnează o persoană care participă activ la mișcări pacifiste și condamnă agresiunile militare.
• apocarteresis — Formă extremă de sinucidere voluntară prin inaniție totală și refuzul sistematic de a consuma alimente sau lichide, practicată uneori în antichitate ca act filozofic, politic sau de protest etic. În context medical istoric, termenul descrie încetarea conștientă a susținerii vitale prin auto-înfometare, fiind considerat o manifestare radicală a controlului absolut asupra propriului corp.
• arminian — Care aparține arminianismului, privitor la doctrina teologică formulată de Jacobus Arminius; adept masculin al acestui curent protestant. Apărut la începutul secolului al XVII-lea ca o reacție structurală împotriva calvinismului rigid, arminianismul susține că mântuirea este oferită tuturor oamenilor prin harul lui Dumnezeu, însă depinde de liberul arbitru al individului, respingând ideea predestinării absolute.
• arminiană — Forma de feminin pentru arminian; adjectiv care descrie o teorie, o biserică, o confesiune sau o perspectivă dogmatică ce urmează principiile teologiei lui Arminius; adeptă feminină a acestei doctrine protestante. În analizele academice, termenul se aplică pentru a califica soteriologia sau confesiunile metodiste și anglicane puternic influențate istoric de acest curent.
• arminianism — Curent teologic protestant fundamentat în secolul al XVII-lea pe învățăturile teologului olandez Jacobus Arminius, apărut ca o reacție liberală împotriva calvinismului rigid. Această doctrină structurală respinge teoria predestinării absolute și afirmă liberul arbitru al omului, susținând că mântuirea divină este oferită universal întregii omeniri prin harul lui Hristos, însă condiționată exclusiv de credința și opțiunea voluntară a fiecărui individ.
• autoexil — Părăsire voluntară a patriei sau a comunității de apartenență și stabilire într-un loc străin, determinată de dezacorduri politice profunde, persecuții ideologice iminente ori motive intime de ordin moral și creator. Spre deosebire de exilul forțat, decizia aparține individului, fiind un act de protest, de protecție sau de izolare asumată în raport cu un regim opresiv ori un mediu ostil.
• autoincendiere — Acțiunea de a se autoincendia și rezultatul ei; distrugerea voluntară prin foc a propriei persoane sau a propriilor bunuri. Ca fenomen social, reprezintă una dintre cele mai șocante și radicale metode de protest din istoria modernă, fiind adesea asociată cu mișcările de eliberare națională sau cu revoltele împotriva totalitarismului.