#potrivit

• adecuat — Care corespunde perfect unei anumite situații, unui scop determinat sau unor cerințe specifice; potrivit, oportun, indicat, convenabil sau conform cu realitatea ori normele stabilite. În sens filosofic sau cognitiv, descrie o reprezentare mentală ori o idee care reflectă cu exactitate și fidelitate obiectul cunoașterii.
• adecvat — Care corespunde perfect unei anumite situații, unui scop determinat sau unor cerințe specifice; potrivit, oportun, indicat, convenabil sau conform cu realitatea ori normele stabilite. În sens filosofic sau cognitiv, descrie o reprezentare mentală ori o idee care reflectă cu exactitate și fidelitate obiectul cunoașterii.
• alegădit — Care a fost potrivit, aranjat sau ajustat cu precizie prin muncă manuală; dispus într-o ordine optimă pentru a asigura funcționarea unui întreg. În sens popular, termenul descrie un obiect meșteșugăresc bine închegat, o unealtă gata de lucru sau o gospodărie în care toate treburile sunt temeinic rânduite.
• alegăduit — Care a fost aranjat, potrivit sau rânduit cu grijă; ansamblu tehnic ori gospodăresc ale cărui elemente au fost puse în ordine metodică pentru a funcționa optim. În sens popular, descrie starea unui spațiu de lucru sau a unei unelte meșteșugărești ale cărei piese componente au fost calibrate perfect conform tradiției locale.
• alenzuit — Care a fost potrivit, aranjat sau ajustat cu precizie prin muncă manuală meșteșugărească; dispus într-o ordine optimă pentru a asigura îmbinarea perfectă a elementelor. În sens popular, descrie un obiect bine închegat, o unealtă gata de lucru sau haine întinse și rânduite frumos.
• aleruit — Termen regional rar întâlnit în graiurile din Transilvania și Maramureș, folosit ca participiu trecut cu sensul de lăsat alene, moleșit, domolit ori relaxat; care a fost liniștit sau calmat în urma unui efort fizic sau a unei stări de agitație. În sens popular gospodăresc, se poate referi și la ritmul încetinit al unei munci agricole.
• apt — Care posedă calitățile fizice, intelectuale, morale sau legale necesare pentru a îndeplini o funcție, o sarcină ori pentru a exercita o profesie; persoană capabilă, destoinică sau corespunzătoare din punct de vedere medical sau juridic pentru o anumită activitate. În biologie, descrie capacitatea unui organism de a supraviețui și de a se reproduce într-un mediu dat.
• aptangic — Termen filozofic sau logic rarisim utilizat pentru a descrie un element, un concept sau o relație structurală caracterizată prin capacitatea inerentă de adaptare, potrivire perfectă ori articulare logică strânsă în raport cu un cadru conceptual dat.
• apuțit — Formă adjectivală sau participială regională provenită din verbul 'a apuți'; descrie un obiect, o piesă sau un element de prindere care a fost potrivit, ajustat, calibrat și fixat la locul său într-un ansamblu structural mai mare.
• Arghezi — Pseudonimul literar și numele de familie adoptat al marelui poet, prozator și publicist român Tudor Arghezi (pe numele real Ion N. Theodorescu), personalitate marcantă a modernismului literar românesc, renumit pentru volumele 'Cuvinte potrivite', 'Flori de mucigai' și revoluționarea limbajului poetic prin estetica urâtului. În sens structural-onomastic, eponimul derivat etimologic de la numele antic al râului Argeș ('Argesis') desemnează și un stil literar caracterizat prin expresivitate unică, forță pamfletară și densitate metaforică.
• asămăluit — Care a fost comparat, potrivit sau pus în analogie cu altcineva ori altceva; asemănat, egalat sau descris printr-o pildă. În textele vechi, califica un lucru care seamănă izbitor cu un altul sau care a fost rânduit în rând cu alte elemente similare.
• asemăluit — Care a fost comparat, pus în paralel sau considerat asemenea cu altcineva ori altceva; potrivit, asemuit, egalat. În graiurile populare vechi, descrie un lucru sau o situație care a fost evaluată prin analogie directă.
• asemănat — Care a fost pus în paralel sau comparat cu altcineva ori altceva pentru a-i evidenția punctele comune; considerat similar, potrivit sau egal cu un anumit model structural. Ca participiu trecut al verbului 'a asemăna', descrie starea finală a unui proces de analiză comparativă în care s-a stabilit o relație clară de analogie sau identitate conceptuală.
• asemeluit — Care a fost comparat, asemuit sau pus în paralel cu altcineva ori altceva; considerat asemenea, potrivit sau egalat. Reprezintă forma de participiu trecut a verbului învechit 'asemelui', folosită ca adjectiv calitativ în textele literare și ecleziastice din secolele trecute.
• asortat — Care a fost combinat sau ales în mod armonios pe bază de culori, forme, stiluri ori gusturi; ansamblu de elemente structurate care se potrivesc estetic sau funcțional unele cu altele; (în sens comercial sau gastronomic) care conține o varietate bogată și diversificată de produse ori ingrediente selectate dintr-o gamă similară.
• avenit — Care s-a potrivit, s-a armonizat sau a căzut de acord într-o anumită situație; de asemenea, înțelesul adjectival poate indica un lucru adecvat, convenabil sau nimerit la momentul oportun. Ca participiu trecut al verbului arhaic aveni, descrie starea unui obiect meșteșugit cu precizie pentru a se îmbina cu altul sau o înțelegere locală fixată în bune condiții conform cutumelor rurale.