#port traditional

• almelec — Termen arhaic sau regional provenit din limba turcă, utilizat în trecut în anumite comunități balcanice ori dobrogene pentru a desemna un tip de haină lungă, caftan, manta sau vestă brodată, confecționată din postav ori catifea, purtată ca element de port tradițional de epocă sau de ceremonial.
• alvălucă — Formă regională sau arhaism lexical rar întâlnit în subdialectele limbii române, utilizat pentru a descrie o fâșie îngustă de pânză, o panglică textilă simplă, un element de ornament popular sau o mică decorațiune vestimentară tradițională; variantă feminină strâns legată de termenul 'alvăluc'.
• antereu — O haină lungă bărbătească, de origine orientală, asemănătoare cu o tunică sau un caftan, strânsă pe corp și încinsă la mijloc cu un brâu, purtată în trecut de boieri în Țările Române și, ulterior, integrată ca element structural în portul tradițional bisericesc sau preoțesc (sutană). Acest articol de vestimentație istorică era realizat din materiale prețioase precum mătasea, postavul fin sau catifeaua și reprezenta un indicator clar al statutului social înalt.
• anteriu — Haină lungă bărbătească, deschisă în față, strânsă pe corp până la brâu și cu poalele largi, adesea confecționată din mătase, stofă fină sau catifea, purtată în trecut de boieri, de negustorii înstăriți din Țările Române sau, în prezent, de slujitorii cultului ortodox (ca robă preoțească). Această piesă vestimentară de influență orientală reflecta statutul social și rangul administrativ al purtătorului în epoca fanariotă.
• ardelencuță — Diminutiv afectuos, literar sau popular pentru o tânără femeie ori fată originară din regiunea Ardealului (Transilvania). În sens structural-etnografic și liric, termenul evocă imaginea idealizată a fetei de la țară, caracterizată prin hărnicie, sobrietatea portului popular tradițional alb-negru și graiul domol, fiind o figură des întâlnită în poezia populară, strigăturile de la joc și baladele transilvănene.
• ardelenuță — Formă diminutivală, hipocoristică și alintată a substantivului feminin 'ardeleancă'; tânără fată sau femeie originară din regiunea istorică a Ardealului (Transilvania). În contextul folclorului muzical și coregrafic românesc, termenul este utilizat frecvent în strigături, doine și cântece populare de joc pentru a evoca eleganța structurală, hărnicia și frumusețea discretă a fetelor de la munte care poartă portul tradițional transilvănean.
• ardusăteancă — Femeie sau fată originară din localitatea Ardusat (sat și comună din județul Maramureș) ori a cărei ascendență este legată structural de această comunitate de pe malul Someșului. În sens sociocultural și folcloric, termenul evocă imaginea purtătoarei portului tradițional codrenesc și a graiului maramureșean de tranziție, recunoscută istoric pentru hărnicie și participarea activă la viața spirituală a vetrei rurale.
• arnăuțesc — Care aparține arnăuților, privitor la arnăuți sau specific gardei de mercenari albanezi din Țările Române; reprezentativ pentru portul, obiceiurile, armamentul sau spiritul dârz al acestor războinici. În sens extins sau figurativ, termenul descrie o atitudine aspră, severă, neîndurătoare, militărească sau un comportament rigid și autoritar în relațiile cu ceilalți.