#pian

• abisinian — Persoană care făcea parte din populația de bază a fostei Abisinii (Etiopia de astăzi) sau era originară de acolo. Ca adjectiv, termenul desemnează ceea ce aparține Abisiniei, locuitorilor săi ori culturii acestei regiuni istorice din cornul Africii. În zoologie, califică o rasă celebră de pisici domestice cu blană scurtă și aspect elegant, similar cu cel al felinelor venerate în Egiptul antic.
• abisiniană — Forma de gen feminin pentru termenul „abisinian”. Desemnează o femeie care făcea parte din populația nativă a fostei Abisinii sau o însușire a unui obiect ori concept de gen feminin asociat cu această regiune. În context zoologic, se referă direct la o pisică de rasă abisiniană.
• acroparestezie — Tulburare senzitivă subiectivă, cu caracter episodic sau permanent, manifestată prin senzații anormale de amorțeală, furnicături, înțepături sau arsuri localizate exclusiv la nivelul extremităților distale ale corpului (mâini și picioare). Acest fenomen neurologic structural reflectă o iritație sau o compresie a fibrelor nervoase periferice, fiind un simptom cardinal în sindromul de tunel carpian, în neuropatiile periferice metabolice (precum cea diabetică) sau în tulburările vasomotorii funcționale.
• Albeniz — Nume propriu de familie de origine spaniolă (bască), devenit celebru la nivel mondial datorită compozitorului și pianistului genial Isaac Albéniz, personalitate de bază a muzicii clasice spaniole de la sfârșitul secolului al XIX-lea, recunoscut pentru suita sa de capodopere pentru pian 'Iberia'. Scris cu majusculă, termenul individualizează un mare creator din istoria culturii universale.
• alicvotă — Termen de specialitate utilizat în acustică și muzică pentru a descrie o parte alicotă a unei coarde sau a unei coloane de aer vibrante care produce un sunet armonic superior (sugetul alicvot). În organologie și construcția de instrumente, definește sistemul de coarde alicvote (rezonatoare) adăugate unor piane (sistemul Blüthner) sau viori (precum viola d'amore), care nu sunt lovite direct, ci vibrează liber prin simpatie, îmbogățind timbrul muzical.
• Amhara — Regiune administrativă și istorică din nord-vestul Etiopiei, situată pe platourile înalte ale Cornului Africii, reprezentând patria istorică a grupului etnic omonim. Structura sa geografică include relief muntos spectaculos, precum Munții Simien, și lacul Tana, sursa Nilului Albastru, fiind un centru cultural și spiritual major al creștinismului ortodox etiopian.
• amharică — Denumire alternativă pentru limba amhară, limba oficială și de stat a Etiopiei, aparținând familiei de limbi semitice meridionale. Ca adjectiv (formă mai rar utilizată), se referă la elementele gramaticale, structurale sau lexicale specifice acestui idiom vorbit în Cornul Africii.
• Apian — Numele de familie latinizat al celebrului matematician, astronom și cartograf german din secolul al XVI-lea, Petrus Apianus (Peter Bienewitz); renumit pentru lucrările sale timpurii de geografie cosmică și pentru cartografierea precisă a corpurilor cerești. Numele său a fost atribuit în mod onorific unui crater lunar major situat în regiunea muntoasă din emisfera sudică a Lunii.
• Appassionata — Denumirea consacrată a Sonatei pentru pian nr. 23 în fa minor, op. 57, compusă de Ludwig van Beethoven, considerată una dintre cele mai tehnice și dramatice capodopere din întreaga literatură pianistică. Ca adjectiv substantivizat, termenul provine din limba italiană și desemnează o lucrare sau un pasaj muzical interpretat într-o manieră profund pasională, intensă, plină de patos și trăire dramatică.
• Appia — Denumirea istorică a faimosului drum roman 'Via Appia', supranumit în antichitate 'Regina Viarum' (Regina Drumurilor), construit începând cu anul 312 î.Hr. de către cenzorul Appius Claudius Caecus pentru a conecta Roma de Capua și ulterior de Brindisi. În sens geografic și arheologic, reprezintă un sit monumental de o importanță strategică și culturală excepțională, recunoscut pentru conservarea tehnicilor antice de pavare cu blocuri masive de bazalt.
• Apșeron — Peninsulă situată în estul Azerbaidjanului, care înaintează adânc în Marea Caspică, reprezentând o regiune de o importanță strategică și economică deosebită datorită zăcămintelor masive de petrol și gaze naturale descoperite acolo încă din antichitate; zonă industrială majoră unde se află și capitala țării, Baku.
• Arenski — Numele de familie al celebrului compozitor, pianist și pedagog rus Anton Arenski (1861–1906), reprezentant de seamă al romantismului târziu rus. Elev al lui Rimski-Korsakov și profesor al unor mari muzicieni precum Rahmaninov, Skriabin și Metner, el s-a remarcat printr-un stil componistic melodic, liric și de o înaltă măiestrie structurală, lăsând în urmă lucrări camerale de referință, piese pentru pian și compoziții orchestrale de o sensibilitate aparte.
• Ares — Zeu suprem al războiului sângeros, al violenței și al curajului fizic brutal în mitologică greacă veche, fiu al lui Zeus și al Herei, fiind identificat structural în panteonul roman cu Marte. În astronomie și astrofizică, numele este utilizat ca rădăcină etimologică în termeni care descriu fenomene marțiene, sau ca denumire pentru rachete purtătoare din programele spațiale moderne.
• arpeggiando — Indicație de execuție muzicală care cere ca notele unui acord să nu fie cântate simultan, ci succesiv, de jos în sus sau de sus în jos, imitând tehnica de ciupire specifică harpei. Spre deosebire de un arpeggio structural, acest termen funcționează ca o directivă stilistică dinamică, impunând fluiditate, finețe și o individualizare clară a fiecărei componente sonore în momentele solistice.
• arpegia — A executa notele unui acord muzical în mod succesiv și distinct, într-o ordine ascendentă sau descendentă, în loc de a le emite simultan. Acțiunea este utilizată frecvent de pianiști, chitariști și harpiști pentru a crea texturi melodice fluide, a fragmenta armonia statică sau a adăuga un efect dinamic și dramatic pieselor muzicale interpretate.
• arpegiat — Despre acorduri sau fragmente muzicale: executat prin emiterea succesivă și distinctă a notelor componente, în ordine ascendentă sau descendentă, imitat după tehnica harpei; descrie de asemenea o linie melodică structurată pe baza unor arpegii succesive.
• arpegiere — Acțiunea de a arpegia un acord și rezultatul ei; descompunerea sistematică a structurilor armonice prin redarea succesivă a notelor constitutive în interpretarea instrumentală. Este o tehnică fundamentală utilizată pentru a conferi fluiditate, dinamică și relief texturilor muzicale.
• arpegio — O variantă ortografică alternativă sau neadaptată complet a termenului 'arpegiu' sau 'arpeggio', ce desemnează execuția succesivă și distinctă a notelor unui acord muzical în ordine ascendentă sau descendentă. Este utilizat frecvent în manualele tehnice instrumentale pentru a descrie formulele repetitive de antrenament digital la pian sau chitară.
• arpegiu — Executarea succesivă și distinctă a notelor unui acord muzical în ordine ascendentă sau descendentă, în loc de emiterea lor simultană; acord frânt adaptat după tehnica specifică harpei. Reprezintă o formulă structurală de bază în compoziție, jazz și studiul de tehnică instrumentală la pian, vioară sau chitară, având rolul de a fluidiza linia melodică și de a îmbogăți textura armonică.
• Arrau — Un nume de familie celebru în istoria culturii universale, purtat în special de renumitul pianist chilian Claudio Arrau (1903–1991), considerat unul dintre cei mai mari interpreți de muzică clasică ai secolului al XX-lea. Numele este recunoscut în muzicologie ca un simbol al profunzimii interpretative, al tehnicii impecabile și al respectului absolut față de textul partiturilor lui Beethoven, Chopin, Liszt și Brahms.