#parau

• Accadân — Denumire istorică și arhaică a unui pârâu și a unui vechi sat situate în județul Tulcea, Dobrogea, România. Așezarea a fost locuită inițial de o importantă comunitate de tătari și turci care s-au retras în masă după Războiul de Independență din 1877, vatra satului fiind repopulată ulterior de familii de români veniți din Moldova, înainte ca localitatea să își schimbe numele ori să fie integrată administrativ.
• Ageadur — Numele unei văi și al unui curs de apă intermitent sau pârâu situat în regiunile dobrogene ori în zonele istorice cu influențe tătărești și turcești din sud-estul României; rezonanța numelui este strâns legată de hidronimia și toponimia de origine orientală lăsată de comunitățile musulmane care au locuit în aceste stepe aride.
• Agricea — Denumirea unui curs de apă (pârâu) de dimensiuni mici sau a unei văi localizate în arealul geografic al României, având o importanță hidrografică locală. Reprezintă un hidronim specific mediului rural, utilizat adesea de comunitățile din zonă ca punct de reper pentru delimitarea proprietăților agricole sau a pășunilor.
• Albinușa — Denumire geografică oficială purtată de unele cursuri de apă mici (pârâuri), văi adâncite ori localități rurale de pe teritoriul României, botezate astfel în mod tradițional datorită prezenței istorice a stupinelor sau a clarității și purității apelor.
• albioară — Diminutiv pentru albie; albie de dimensiuni reduse sau covățică din lemn folosită în gospodărie; adâncitură naturală mică sau albie minoră îngustă a unui pârâu ori râu de munte.
• Alboiță — Denumire geografică sau hidronimică regională atribuită unor mici cursuri de apă (pârâuri) ori văi înguste din arealul românesc, formată prin adaptarea diminutivală a bazei 'albie' sau a adjectivului 'alb' pentru a sugera limpezimea apelor ori patul albicios de calcar.
• Alburuș — Denumirea unui curs de apă sau mic pârâu din România, precum și un nume de familie sau toponim local secundar întâlnit în spațiul geografic carpatic. Ca hidronim, termenul este derivat etimologic prin atașarea unui sufix diminutival sau colectiv la radicalul cromatic 'alb', sugerând o apă curată, limpede, cu spumă albă sau care curge peste un pat de pietre deschise la culoare.
• albușău — Denumirea regională a unui pârâu, curs de apă minor sau localitate mică din arealul carpatic al României. Din punct de vedere etimologic, este o formă arhaică sau dialectală derivată de la tema cromatică 'alb' prin extensii sufixale complexe, fiind utilizat istoric pentru a desemna ape limpezi, repezi, ale căror văi prezintă depozite de pietriș deschis la culoare.
• Albușca — Denumirea unui curs de apă minor, pârâu sau microtoponim din spațiul geografic al României. Acest hidronim este format prin derivare diminutivală din radicalul cromatic 'alb', fiind utilizat istoric în comunitățile rurale pentru a desemna ape limpezi, curate sau pârâuri care curg peste un pat de pietriș albicios și calcaros.
• Albușcel — Denumirea unui curs de apă minor, pârâu sau afluent de dimensiuni reduse din spațiul montan ori deluros al României. Toponimul este un diminutiv dublu construit pe baza radicalului cromatic 'alb', fiind utilizat istoric în comunitățile rurale pentru a desemna un pârâiaș cu ape extrem de limpezi, curate și repezi, care curge peste un pat de pietre calcaroase deschise la culoare.
• Alchia — Formă toponimică regională, microtoponim sau variantă arhaică asociată cu denumirea unor localități mici ori văi din spațiul geografic românesc; de asemenea, poate reprezenta o formă derivată dialectal sau o poreclă rurală legată etimologic de cuvântul 'alchie' (așchie/dinți) sau de alte radicale onomastice vechi carpatice.
• Anoaica — Denumire toponimică regională, nume propriu atribuit unui curs de apă minor (pârâu) sau unei văi înguste din arealul geografic al României. În microtoponimia locală, termenul păstrează structura derivată din apelative populare sau nume de familie autohtone, funcționând ca reper cartografic stabil pentru delimitarea vechilor proprietăți rurale ori a pășunilor comunitare.
• Aoșa — Denumirea unui râu mic sau pârâu din spațiul hidrografic românesc, localizat ca afluent în bazinele montane sau subcarpatice. Acest microtoponim reflectă particularități ale graiului popular vechi din anumite zone rurale izolate unde s-au păstrat denumiri hidrice arhaice.
• Arinoasa — Toponim românesc ce desemnează cursuri de apă sau micro-toponime rurale (precum pârâul Arinoasa), a căror denumire derivă direct de la prezența abundentă a arinilor pe malurile lor.
• Arpașu Mic — Un curs de apă secundar, afluent de stânga al râului Arpașu Mare sau component al bazinului hidrografic Arpaș din versantul nordic al Munților Făgăraș, județul Sibiu. Valea sa îngustă este definită printr-un relief accidentat și o dinamică hidrologică specifică torenților montani, contribuind direct la debitul total al rețelei hidrografice locale din sudul Transilvaniei.
• Așunel — Denumire geografică și toponimică rară ce desemnează un curs de apă mic, un pârâu sau o microtoponimie locală asociată unei așezări rurale ori unei forme de relief din spațiul românesc. În structura lingvistică istorică, reprezintă o formă diminutivală hipocoristică derivată din rădăcini hidronimice sau antroponimice vechi.
• Avrămăscul — Hidronim sau toponim românesc, reprezentând numele unui curs de apă mic (pârâu), al unui munte sau al unei văi localizate în spațiul carpatic. Denumirea structurală este formată pe baza patronimicului Avram sau a fitonimului avrămască, fiind articulată cu sufixul regional specific, și păstrează mărturia organizării teritoriale tradiționale sau a vegetației specifice din jurul albiei.
• Bâciog — Variantă toponimică arhaică, regională sau de cartografie veche utilizată în micrograiurile românești pentru a desemna un pârâu, o vale adâncă ori o formă de relief mică situată în zonele deluroase. Provine direct din alternanțele fonetice populare (băceag/băciag/bâciog) asociate în folclor cu locurile de pândă ale păsărilor răpitoare.