#pamant

• actualism — Teorie geologică și filosofică conform căreia legile fizice, chimice și biologice care guvernează Pământul în prezent au acționat în același mod și cu aceeași intensitate în toate epocile geologice trecute. În sens filosofic, reprezintă o doctrină care reduce realitatea exclusiv la ceea ce este actual, prezent sau în plină desfășurare, negând existența formelor pur potențiale.
• adami — Termen utilizat în texte vechi, filosofice sau religioase pentru a desemna descendenții direcți ai lui Adam ori reprezentanții timpurii ai rasei umane primitive. În sens adjectival sau ca plural arhaic, cuvântul face trimitere la totalitatea oamenilor priviți prin prisma originilor lor comune primordiale, fiind utilizat adesea în eseuri antropologice pentru a descrie starea umanității înainte de diversificarea culturală.
• adăpătos — Bogat în ape, izvoare sau puncte de adăpare; care descrie un teren, o vale ori o regiune geografică fertilă ce oferă numeroase surse naturale de apă potabilă, fiind ideală pentru pășunatul vitelor și așezarea taberelor pastorale tradiționale.
• afânat — Care a fost făcut poros, rar, moale și aerat; lipsit de densitate sau compactitate în urma unei acțiuni mecanice, fizice sau chimice. În agrotehnică, termenul descrie un sol optim prelucrat, capabil să rețină apa și să permită respirația rădăcinilor. În arta culinară, se referă la produse de patiserie sau panificație care prezintă o structură internă poroasă, plină de bule de aer, fiind pufoase, ușoare și bine crescute în volum.
• afierosit — Care a fost sfințit, închinat, dedicat sau dăruit printr-un act solemn către o biserică, o mănăstire sau o altă destinație sacră; retras din circuitul civil laic și pus sub protecție religioasă. În documentele medievale românești, descrie un bun (sat, pământ arabil, hrisov) care aparține de drept unui lăcaș de cult. În sens figurat sau modern livrescr, definește o persoană profund devotată unei cauze înalte sau o operă literară care poartă o dedicație oficială.
• agger — Val de pământ, terasament, dig sau fortificație artificială ridicată în antichitate, în special de către armata romană, cu scopul de a proteja o tabără militară (castru) ori de a servi ca rampă de asalt în timpul asediilor cetăților. Reprezintă o structură defensivă sau ofensivă compactă realizată prin acumularea ordonată de pământ, pietre și bușteni.
• agrar — Care se referă la proprietatea funciară, la cultivarea pământului, la producția agricolă sau la structura socială și economică a satelor; privitor la agricultură sau la regimul juridic al terenurilor. În sens istoric, termenul descrie politici, legi sau reforme menite să redistribuie pământul către țărani ori să reglementeze exploatarea resurselor rurale.
• agreț — Termen arhaic și regional ce desemnează o recoltă agricolă, strângerea roadelor câmpului sau produsele obținute în urma cultivării pământului într-un anumit sezon. Reprezintă totalitatea cerealelor, legumelor sau fructelor adunate de pe un ogor sau dintr-o grădină, simbolizând rodul muncii rurale și proviziile destinate comunității sau gospodăriei.
• agrice — Formă adjectivală rară, regională sau învechită, utilizată ca variantă istorică alternativă pentru termenul 'agricole'. Se referă la totalitatea aspectelor legate de cultivarea pământului, exploatarea ogoarelor, tehnicile de producție vegetală sau administrarea moșiilor rurale, fiind integrată în trecut în limbajul administrativ sau juridic local.
• agrofond — Starea unui teren agricol creată prin totalitatea lucrărilor agrotehnice aplicate anterior (arare, fertilizare, amendare, rotația culturilor), care determină gradul actual de fertilitate, structură și aprovizionare cu apă sau nutrienți a solului. Reprezintă fundalul pe care se va înființa o nouă cultură, influențând direct succesul germinării și nivelul recoltei.
• agrogeoloagă — Femeie specialistă în agrogeologie; cercetătoare sau specialistă care studiază structura geologică a solurilor, compoziția mineralogică a rocilor parentale și influența acestora asupra fertilității pământului și dezvoltării plantelor. Aceasta aplică cunoștințele de geofizică și geochimie pentru a identifica resursele de minerale naturale utile în îmbunătățirea structurală a solurilor degradate.
• agrogeolog — Specialist în agrogeologie; cercetător sau inginer care studiază structura geologică a solurilor, geneza acestora din rocile parentale și influența compoziției minerale asupra fertilității pământului. Acesta analizează proprietățile geochimice și mineralogice ale substratului terestru pentru a recomanda amendamente naturale și metode optime de conservare a solurilor arabile.
• agrogeologic — Care aparține sau se referă la agrogeologie; privitor la influența structurilor geologice, a rocilor parentale și a compoziției mineralogice asupra formării, evoluției și fertilității solurilor agricole. Termenul descrie hărțile, studiile sau analizele tehnice care corelează direct substratul stâncos al pământului cu proprietățile fizico-chimice ale terenurilor cultivate.
• agrologic — Care se referă la agrologie sau la studiul teoretic și aplicat al solurilor în raport cu productivitatea plantelor cultivate. Termenul descrie criteriile, metodele sau concluziile științifice ce vizează managementul fertilității pământului, optimizarea compoziției organice și conservarea structurii arabile conform normelor agronomice.
• agropedologie — Ramură a pedologiei aplicate și a agronomiei care studiază caracteristicile fizice, chimice și biologice ale solurilor exclusiv din perspectiva capacității lor de a susține producția agricolă. Această disciplină oferă bazele științifice pentru clasificarea calitativă a terenurilor arabile, optimizarea regimului de fertilizare, prevenirea degradării structurale și combaterea eroziunii pământului.
• alcalino-pământos — Care aparține sau se referă la grupul de elemente chimice bivalente din grupa a II-a a tabelului periodic (precum beryliul, magneziul, calciul, stronțiul, bariul și radiul). Denumirea provine din faptul că oxizii acestor metale prezintă proprietăți alcaline pronunțate și erau numiți istoric 'pământuri' datorită insolubilității și rezistenței lor foarte mari la temperaturi ridicate.
• allanit — Mineral din grupul epidotului, de culoare neagră, brună sau cenușie, cu luciu rășinos sau submetalic, ce conține procente semnificative de elemente de pământuri rare (ceriu, lantan, neodim, ytriu), precum și urme de toriu sau uraniu, ceea ce îi conferă un caracter slab radioactiv. Cristalizează în sistemul monoclinic și apare ca mineral accesoriu în roci magmatice (granite, pegmatite) și metamorfice.
• alodial — Care aparține alodiului, privitor la alodiu; descrie o formă de proprietate funciară deplină, liberă de orice obligații feudale, taxe sau servicii vasalice către un suzeran, fiind deținută direct și transmisibilă ereditar în epoca medievală.
• alodiu — Proprietate funciară feudală liberă, scutită de îndatoriri, servicii sau taxe față de un senior și care putea fi transmisă prin moștenire ori înstrăinată liber de către proprietar. Acest tip de posesiune structurală era complet independent de sistemul feudului clasic, oferind stăpânului deplină autonomie juridică și economică asupra pământului deținut.
• alună americană — Denumire populară sinonimă cu aluna de pământ (arahidă); fructul plantei erbacee Arachis hypogaea din familia Fabaceae, care se dezvoltă și se coace în sol, format dintr-o păstaie lemnoasă, reticulată, ce conține semințe comestibile, uleioase, consumate de obicei prăjite și sărate sau sub formă de unt.