#oierit

• alabaș — Termen tradițional de origine otomană utilizat în trecut de păstori în satele românești pentru a desemna un berbec sau o oaie care are capul complet alb, în timp ce restul corpului prezintă nuanțe închise ori bălțate; ca adjectiv, descrie un animal domestic care posedă această caracteristică cromatică structurală unică. Acest cuvânt reflectă terminologia pastorală arhaică și modalitățile empirice de clasificare a septelului în funcție de particularitățile vizuale ale blănii, fiind utilizat frecvent în baladele populare și în inventarele gospodărești vechi.
• astrunca — Termen regional specific mediului pastoral și oieritului tradițional, însemnând a mâna, a strânge sau a îndrepta oile într-un spațiu îngust, delimitat (strungă) în scopul efectuării mulsului, al tunderii ori al numărării acestora. În sens extins, poate descrie și acțiunea generală de a înghesui, a aduna laolaltă sau a constrânge mișcarea turmei într-un perimetru protejat.
• băchișoară — Formă diminutivală, extrem de rară și localizată regional, folosită pentru a desemna o baciță tânără sau o femeie care ajută la treburile mărunte ale unei stâne (cum ar fi spălatul vaselor pentru lapte). În anumite graiuri carpatice, termenul poate descrie, de asemenea, o fetiță de cioban sau o simfonie pastorală simplă interpretată la fluier.
• baci — Păstor principal sau bunic de stână care conduce întreaga activitate de exploatare a oilor, având responsabilitatea directă de a supraveghea ceilalți ciobani, de a măsura cantitatea de lapte obținută și de a prepara produse lactate tradiționale precum cașul, urda sau brânza. În context cultural românesc, termenul poartă o încărcătură simbolică profundă, fiind asociat cu înțelepciunea tradițională, autoritatea pastorală și balada populară 'Miorița'.
• băcică — Variantă regională rară pentru termenul 'baciță', desemnând femeia care se ocupă cu prepararea brânzeturilor la stână sau soția baciului. În anumite subgraiuri din Carpații Meridionali, termenul este folosit și ca apelativ diminutival sau de respect adresat unei femei în vârstă dintr-o comunitate pastorală.
• băcioanie — Formă augmentativă sau regional-peiorativă derivată de la substantivul baciță, folosită în unele graiuri carpatice pentru a desemna o baciță voinică, solidă sau o femeie autoritară care conduce cu mână de fier treburile unei stâne. În sens larg, termenul poate descrie și o nevastă de oier cu o fire aspră, impunătoare sau vocală în comunitate.
• băcioniu — Variantă regională sau derivat hipocoristic foarte rar folosit în comunitățile pastorale carpatice pentru a desemna un baci tânăr, un ajutor de baci la stână sau fiul baciului cel mare. În unele micrograiuri locale, termenul are și valoare de poreclă sau nume de familie atribuit descendenților oierilor de seamă.
• băcire — Acțiunea de a băci și rezultatul ei; exercitarea atribuțiilor, sarcinilor sau meseriei de baci la o stână de oi. Cuprinde managementul pastoral complet, inclusiv coordonarea ciobanilor, păstrarea evidenței laptelui și coordonarea procesului tehnologic de preparare a brânzeturilor și a cașului.
• băcit — Acțiunea de a băci sau rezultatul ei, reprezentând conducerea tehnică și organizatorică a unei stâne, cu accent pe procesarea laptelui și fabricarea lactatelor. Ca adjectiv sau participiu, termenul descrie un produs textil sau alimentar care a fost supravegheat, prelucrat ori pregătit conform standardelor și rânduielilor specifice unui baci iscusit.
• baciță — Femeie care conduce sau administrează treburile casnice și economice la o stână, fiind de obicei soția baciului; femeie specialistă în prepararea produselor lactate tradiționale (brânză, caș, urdă). În structura vieții pastorale carpatice, ea deține un rol administrativ esențial în gestionarea resurselor alimentare și organizarea muncii feminine la stână în timpul sezonului de pășunat.
• băciucă — Formă diminutivală afectuoasă sau regională folosită în graiurile pastorale pentru a desemna o baciță tânără ori fetița unui baci care învață rânduielile stânei. În unele subgraiuri carpatice, termenul poate face referire și la o unealtă de lemn de dimensiuni mici folosită la mărunțirea cheagului sau la amestecarea laptelui în cazan.
• băciui — A îndeplini meseria sau atribuțiile administrative și tehnice de baci la o stână; a organiza păstoritul, a ține socoteala laptelui și a coordona prepararea brânzeturilor. În sens extins regional, verbul înseamnă și a conduce un colectiv cu autoritate absolută sau a supraveghea îndeaproape o activitate gospodărească importantă.
• băciuire — Acțiunea de a băciui și rezultatul ei; exercitarea atribuțiilor, sarcinilor sau meseriei de baci la o stână de oi. Cuprinde managementul pastoral complet, inclusiv coordonarea ciobanilor, păstrarea evidenței laptelui și coordonarea procesului tehnologic de preparare a brânzeturilor și a cașului.
• băciuit — Acțiunea de a băciui sau rezultatul ei, reprezentând conducerea tehnică și organizatorică a unei stâne, cu accent pe procesarea laptelui și fabricarea lactatelor. Ca adjectiv sau participiu, termenul descrie un produs textil sau alimentar care a fost supravegheat, prelucrat ori pregătit conform standardelor și rânduielilor specifice unui baci iscusit.
• băciulie — Variantă regională rară sau formă derivată folosită în unele comunități montane pentru a desemna locuința baciului, stâna lăptăriei sau totalitatea uneltelor și bunurilor destinate preparării brânzeturilor. În sens abstract, termenul poate descrie, de asemenea, o mică perioadă de timp sau o mică cotiță atribuită administrării turmelor.
• bacniță — Termen regional sau arhaic atestat în graiurile vechi din estul Europei și din anumite zone carpatice pentru a desemna un recipient din lemn, o strachină sau o cupă mică folosită la stână ori în gospodăriile rurale pentru măsurarea, depozitarea sau colectarea lactatelor, în special a laptelui gros, a smântânii ori a urdei. În sens structural etnografic, piesa face parte din inventarul casnic tradițional realizat manual prin strunjire sau cioplire directă în masă lemnoasă.
• baconiță — Termen regional sau arhaic atestat în graiurile vechi din estul Europei și din anumite zone carpatice pentru a desemna un recipient din lemn, o strachină sau o cupă mică folosită la stână ori în gospodăriile rurale pentru măsurarea, depozitarea sau colectarea lactatelor, în special a laptelui gros, a smântânii ori a urdei. În sens structural etnografic, piesa face parte din inventarul casnic tradițional realizat manual prin strunjire sau cioplire directă în masă lemnoasă.
• băcsaie — Variantă regională rară sau derivat colectiv folosit în anumite graiuri montane pentru a desemna o turmă mică de oi administrată direct de un baci, sau cota de produse lactate (brânză, urdă) cuvenită acestuia în urma procesării laptelui. În unele micrograiuri carpatice, termenul poate face referire și la o adunare tradițională a oierilor la stână înainte de transhumanță.