#moarte

• adormire — Acțiunea de a adormi și rezultatul ei; trecerea treptată din starea de veghe în cea de somn. În context teologic și ecleziastic, termenul reprezintă o metaforă solemnă pentru moartea fizică a unui credincios, privită nu ca un sfârșit definitiv, ci ca un repaus temporar al trupului în așteptarea învierii. În sens medical, poate descrie instalarea anesteziei sau starea de amorțeală a unui membru.
• agoană — Formă arhaică secundară pentru termenul 'agonie'; desemnează lupta supremă și dramatică a organismului cu moartea, marcată de tragerea sufletului și de o suferință fizică intensă înainte de deces. Termenul a fost utilizat istoric de cronicari (precum Dimitrie Cantemir în Hronicul Romano-Moldo-Vlahilor) pentru a evoca simbolic starea de chin, declin adânc sau oglinda pieririi unei ființe ori a unui imperiu.
• agonal — Care aparține agoniei, privitor la perioada de tranziție finală și dramatică dintre viață și moarte clinică; descrie fenomenele respiratorii, cardiace sau neurologice (cum ar fi respirația agonală) caracterizate prin reflexe disperate, neregulate și ineficiente ale organismului aflat în pragul colapsului total.
• agonic — Care aparține agoniei, privitor la perioada de tranziție finală dintre viață și moartea clinică; sinonic cu agonal, termenul descrie stările, spasmele, reflexele respiratorii sau convulsiile de oxigenare ineficientă specifice unui organism aflat în colaps biologic terminal.
• agonie — Stare de tranziție finală între viață și moarte, caracterizată prin stingerea treptată și progresivă a funcțiilor vitale, slăbirea extremă a activității cardiace și respiratorii și pierderea conștinței. În sens larg sau figurat, termenul desemnează o suferință morală sau fizică intolerabilă, un zbucium sufletesc intens ori faza de declin profund și dureros a unei instituții, ideologii sau rânduieli sociale.
• agoniza — A se afla în agonie, a duce lupta supremă și terminală cu moartea, manifestând o stingere progresivă a funcțiilor vitale ale organismului. În sens figurat sau literar, verbul descrie acțiunea de a se prăbuși lent, a pieri, a se stinge sau a lâncezi într-o stare de declin profund, de neputință dureroasă ori de degradare inevitabilă (despre o instituție, o relație sau o epocă istorică).
• agonizare — Acțiunea de a agoniza și rezultatul ei; procesul fiziologic terminal de trecere lentă de la viață la moarte clinică, marcat de zbuciumul trupului și stingerea funcțiilor vegetative. În sens figurat, termenul descrie o descompunere treptată, un declin prelungit sau o degradare ireversibilă a unui sistem, a unei structuri politice ori a unui proiect lipsit de resurse.
• Aldington — Nume de familie de origine britanică, renumit în istoria literară universală datorită scriitorului și poetului englez Richard Aldington (1892–1962), figură centrală a mișcării imagiste și autor al faimosului roman de război 'Moartea unui erou'. De asemenea, termenul desemnează mai multe localități istorice și parohii rurale situate în sudul Angliei, în special în comitatele Kent și Worcestershire.
• angionecroză — Proces patologic structural distructiv ce constă în necroza, moartea celulară și dezintegrarea pereților unui vas de sânge (arteră sau venă). Acest fenomen clinic sever, declanșat adesea de vasculite necrozante, infecții bacteriene virulente, injurii toxice directe sau ischemie prelungită binedefinită, duce la pierderea totală a integrității lumenului vascular, provocând hemoragii masive spontane sau tromboze ocluzive secundare.
• aoroi — Termen mitologic preluat din elina veche (aoroi) care desemnează o categorie specială de suflete ale celor morți prematur sau înainte de vreme (literalmente 'cei fără de timp'). În credințele antice, se considera că aceste spirite rătăceau neliniștite între lumi, fiind incapabile să își găsească odihna veșnică în Hades deoarece nu își consumaseră ciclul firesc al vieții pământești.
• atropos — Numele uneia dintre cele trei Moire (sau Ursitoare) din mitologia greacă, cea care tăia firul vieții muritorilor, simbolizând destinul implacabil și moartea; în biologie, este utilizat ca epitet specific în nomenclatură (de exemplu, Acherontia atropos - fluturele cap-de-mort) sau ca rădăcină structurală pentru denumirea unor genuri de plante și substanțe extrem de toxice.